Mamă de cvadrupleţi. Şi cu al patrulea ce facem?

Despre Aurelia şi Ruslan Arseni am aflat acum jumătate de an, când toată mass-media moldovenească ne informa despre faptul că într-un cuplu de poliţişti din Cantemir s-au născut cvadrupleţi. Apoi, l-am văzut pe Ruslan, care asaltat de jurnalişti le povestea despre cum a aflat că a devenit tată de cvadrupleţi şi nu de tripleţi, după cum se aşteptau, dar dădea la toţi asigurări că se vor descurcă, pentru că acolo unde sunt trei va creşte şi al patrulea.

Iată ce am aflat de la Aurelia Arseni, mămica acestor patru minuni:

„Până la 30 de ani, eu şi soţul am făcut studii, apoi carieră. Fiind ambii angajaţi ai Ministerului Afacerilor Interne nu prea aveam timp pentru viaţă personală. Cei care lucrează în acest domeniu, cu siguranţă că înţeleg despre ce vorbesc. Însă, atunci când am întemeiat o familie, primul lucru pe care ni l-am dorit ambii a fost să avem un copil, sau doi - eu doream o fată, iar soţul desigur că un băiat.

Pariurile au mai încetat atunci când minunea s-a produs  şi am rămas însărcinată, iar eu şi soţul ne rugam pentru un copil sănătos. Dar! Rezultatul ultrasonografiei ne-a pus iarăşi pe jar. Aveam tripleţi. Medicul a „depistat” sexul doar a doi dintre ei – un băieţel şi o fetiţă. Al treilea copil a decis să ne ţină în suspans, astfel că am reînceput să pariem cine dintre noi are dreptate (râde).

La naştere s-a dovedit a fi că nici unul dintre noi nu avea dreptate, deşi eu eram cea mai aproape de câştig. Prima s-a născut Maria, apoi David, şi a treia a fost Anastasia. Deşi acum îmi pare o chestie amuzantă, dar atunci, fiind pe masa de operaţie, după ce a fost expulzat al treilea copil, medicul mă anunţă zâmbind că mai avem unul în ambuscadă. Cum adică? Noi doar aşteptăm tripleţi? Şi atunci medicul m-a întrebat amuzat: "Bine! Atunci cu acesta ce facem?" Desigur că îl creştem.

Primul lucru pe care l-am simţit a fost tensiunea care a început să scadă simţitor din cauza emoţiilor. Dacă după prima ultrasonografie, când am aflat că vor deveni părinţi de tripleţi, iniţial m-am speriat că nu vom face faţă, acum cu patru copii odată, situaţia mi s-a părut şi mai dificilă. Acelaşi şoc l-a avut şi soţul care a aflat marea noutate, fiind în drum spre Chişinău. Dar, el şi-a revenit mai repede, pentru că atunci când ne-am întâlnit, băieţelul nostru avea deja şi un nume – Ruslan.  

Din fericire, Dumnezeu ne-a dat nişte copii sănătoşi. Deşi s-au născut la termenul de 32 de săptămâni, au avut din start o dinamică pozitivă, fapt ce ne-a permis să ne reţinem doar două săptămâni în maternitate, astfel că la externare cel mai puţin cântărea Anastasia 1880 gr, iar cel mai mult avea David - 1980 gr, în timp ce Maria şi Ruslan cântăreau ambii câte 1900 gr.

Cele mai dificile au fost primele luni, când legănatul şi hrănitul mi se păreau acţiuni pe care le fac non-stop. Dar l-am avut mereu alături pe soţul meu care, valorează mai mult decât două dădace luate la un loc, şi care a învăţat să schimbe scutece şi să facă biberoane nu mai rău decât mine. În şase am trecut cu bine de colici, iar acum depăşim perioada creşterii dinţilor. Între timp, ne-am cunoscut reciproc şi ne-am organizat programul zilnic, astfel ca să nu rămână nici unul fără pupici şi giugiuleli din partea noastră, or asta mi se pare cel mai dificil – faptul că nu poţi să îi săruţi şi să-i cuprinzi pe toţi odată. Partea frumoasă a lucrurilor este aceea că am ocazia de a vedea cum se dezvoltă simultan, dar totuşi diferit patru copilaşi odată. Astfel, Ruslan este primul care a început să strige mama. David este cel mai liniştit dintre toţi patru, de aceea, el profită de atenţia mea doar atunci când ceilalţi trei dorm. La polul opus este Anastasia care nu poate deloc fără braţele mamei. Maria e dansatoarea şi cântăreaţa casei. Dansează oricând şi oriunde aude muzică, chiar şi atunci când stă pe burtă.

Astăzi după jumătate de an de conveţuire în şase pot să confirm cu mâna pe inimă că emoţiile mele din sala de naştere au fost nefondate. Nu îmi închipui viaţa fără unul din ei. Fiind atât de diferiţi, ei se completează reciproc, iar dragostea mea se pare că a ajuns la infinit odată cu naşterea lor.”

Amintim că familia Arseni a participat la evenimentul tradiţional de la sfârşit de an, organizat de Revista Odoraş - Crăciunul Copiilor, alături de alte familii cu tripleţi şi cvadrupleţi născuţi în anul curent, unde am reuşit să adunăm daruri frumoase pentrun ei.

Text: Daniela Borodachi

Foto: Arhiva personală