Acerumen

Beneficiile vitaminei D pentru organism și riscurile când avem un deficit

Beneficiile vitaminei D pentru organism și riscurile când avem un deficit

Denumită şi „vitamina soarelui”, vitamina D este una din numeroase substanţe nutritive esenţiale pentru buna funcţionare a organismului. Termenul de vitamina D denumeşte un complex de vitamine, dintre care cele mai cunoscute sunt vitamina D2, sintetizată de plante, şi vitamina D3, produsă de organismul uman ca urmare a expunerii la lumina naturală.

Vitamina D ajută la stabilizarea calciului şi a fosforului în organism, substanţe asimilate prin intermediul alimentelor cu conţinut ridicat al acestor substanţe: lapte şi produse derivate din lapte, peşte, ouă, broccoli, conopidă etc. Vitamina D ajută dezvoltarea şi menţinerea sistemului muscular, al sistemului nervos, previne apariţia osteoporozei, contribuie la imunitatea organismului.

Deficitul de vitamina D – cauze

Principalul motiv al lipsei vitaminei D din organism este expunerea insuficientă la lumina solară. Alte cauze ale carenţei de vitamina D sunt: adoptarea unui regim vegetarian, deoarece vitamina D şi vitamina D3 în special, se găseşte doar în produsele de origine animală.

De asemenea, studii recente au confirmat că persoanele cu o piele mai închisă la culoare prezintă un risc mai mare de deficit de vitamina D. Pigmentarea mai închisă împiedică absorbţia de vitamina D.

Dacă aveţi probleme cu rinichii, este bine să urmăriţi un dozaj al vitaminei D. Pe măsură ce înaintează în vârstă, rinichii unei persoane pierd din capacitatea de a transforma în formă activă vitamina D.

Absorbţia vitaminei D3 în organism poate fi împiedicată de boli alt tractului digestiv sau alte afecţiuni cum ar fi: boala Crohn, fibroza chistica sau boala celiacă. Obezitatea poate îngreuna extragerea corectă a vitaminei D3 din celulele grase.

Simptomele deficitului de vitamina D

Primul semn al deficitului de vitamina D sunt durerile de oase şi de spate. Formele mai grave duc spre slăbiciune musculară, stare de oboseală cronică, căderea părului, stări de greaţă, schimbări de dispoziţie, frecvenţa mai mare a răcelilor, alergiilor, intoleranţelor alimentare.

Descrierea simptomelor de mai sus, în lipsa altor afecţiuni corelate, poate determina medicul de familie să ceară efectuarea unui test care să stabilească nivelul vitaminei D din organism. Analiza specifică poartă denumirea de 25-0H vitamina D, iar medicul poate prescrie, în plus, şi alte teste pentru verificarea funcţiilor renale. În general, nivelul optim acceptat de vitamina D este de 50-70 nanograme /ml.

Cum suplimentăm vitamina D?

Principalul şi cel mai eficient mod este expunerea la lumina naturală. Mai ales în sezonul rece, recomandările sunt de minim 15 minute pe zi de mişcare lejeră în aer liber.

Medicul poate prescrie, în urma testelor, suplimente sintetice de vitamina D3, dar există şi alimente care pot asigura până la 20% din necesarul zilnic. Cele mai bogate surse de vitamina 3 sunt:

- Peştele gras (hering, macrou, cod, somon, ton)

- Ficat

- Carnea de vita

- Iaurt

- Chefir, brânzeturi

- Gălbenuş de ou

- Ciuperci

Deficitul de vitamina D la copii şi bebeluşi

Lipsa vitaminei D în primii ani de viaţă poate duce la rahitism, dezvoltare insuficientă şi incorectă a oaselor, curburi anormale, deformări ale toracelui - torace evazat la bază, stern înfundat, deformări ale claviculelor, modificări ale cutiei craniene, persistența fontanelei anterioare după vârsta de 18 luni. Deficitul de vitamina D cauzează întârzierea apariţiei dinţilor, carii dentare, modificări ale coloanei vertebrale, scăderea rezistenţei la infecţii, întârziere în dezvoltarea psiho-motorie.

Este necesar să discutați cu medicul ca să vedeți dacă bebelușul vostru are nevoie de suplimente de Vitamina D. De regulă acestea sunt necesare, mai ales în perioada toamnă-primăvară.

 

Sursa: csid.ro; medoboz.com

Adaugă comentariu

Închide