Mobilat

Metoda Montessori acasă: cazul lui David

Metoda Montessori acasă: cazul lui David

Pe David, un băieţel de doar doi anişori, l-am descoperit într-un filmuleţ pe youtube, unde la solicitarea mamei sale, i-a numit vreo 40 de logotipuri de automobile. Curioasă, am deschis şi alte postări, unde tot el i-a arătat mamei toate ţările lumii pe hartă, capitalele lor, cei mai renumiţi pictori ai perioadei renascentiste, compozitorii, familii de animale, dar şi multe altele. Am rămas perplexă...

Sigură de faptul că acestea nu sunt singurele capacităţi de care dă dovadă acest copil-minune, am decis să o caut pe mama lui David, prin intermediul reţelelor de socializare. Şi am găsit-o. O cheamă Eugenia Buşila şi este o mămică excepţională, care a găsit timp să îmbine armonios educaţia copilului cu serviciul part time, gospodăria şi dezvoltarea personală. De la ea am aflat că aptitudinile lui David se datorează studiului după metoda Montessori şi că rezultatele pe care le are fiul ei sunt doar o picătură în mare, pe lângă ceea ce urmează să îl înveţe de acum încolo. 

Metoda Montessori promovează dezvoltarea timpurie

“Metoda Montessori am început să o aplic parţial cu David când el a împlinit şapte luni, şi mai intens la 16 luni. Am ales să studiez împreună cu copilul meu după ea, pentru că, spre deosebire de alte metode ce promovează educaţia timpurie, aceasta m-a inspirat cel mai mult încă de la bun început” spune Eugenia. 

Metoda Montessori se bazează pe observaţia directă a Mariei Montessori asupra copiilor, pe parcursul a 50 de ani. Ea propune materiale exacte pentru activităţi, dar şi ocupaţii simple şi clare al căror scop este dezvoltarea simţurilor, independenţei, autocontrolului, coordonării, pregătirii pentru viaţa practică a copilului. Într-un final, toate acestea au menirea de a descoperi întregul potenţial al celui mic. Maria Montessori, în studiul său asupra copilului, a observat că dezvoltarea acestuia se împarte în perioade pe care ea le numeşte sensibile, adică intervale de timp în care copilul asimilează fără efort informaţii particulare, cum ar fi: o limbă străină, cititul, scrisul ori matematica.

“Metoda Montessori o descoperisem din întâmplare, când s-a născut David, iar pentru a o practica, am decis să o cercetez iniţial, pentru a o înţelege cât mai bine posibil. Maria Montessori are un tezaur de lucrări scrise de ea în două limbi: italiană şi engleză, iar o bună parte au fost traduse în diverse limbi, printre care rusa şi româna. Cărţile citite de mine se împart în cele scrise de M. Montessori şi cele scrise despre M. Montessori şi metoda ei” susţine mama lui David.

 

Câteva cărţi pe care le recomandă Eugenia: Descoperirea copilului, Taina copilăriei, Мой метод, Помоги мне это сделать самому, Casa dei bambini, La mente assorbente, o serie mare de publicaţii şi extrase din caietul său de observaţii - scrise de Montessori. Şi  Гениев учат с рождения. Система Монтессори у себя дома, Элизабет Хейнсток, Домашняя школа Монтессори, Константин Сумнительный, Методика раннего развития Марии Монтессори. От 6 месяцев до 6 лет, В.Г. Дмитриева, Мне сделать это самому? 2-5 лет, София Сумнительная, The genius behind, Angeline Stoll Lillard, scrise de alţii.

“Cărţile citite mi-au oferit foarte multă informaţie, care trebuia sistematizată. Pentru asta am elaborat un program de studiu cu David, iniţial lunar, apoi săptămânal, dar am văzut că nu „ia foc”. Aşa că am început să lucrez pe zile. Aşadar, în fiecare zi îmi repartizez câte 15 – 20 de minute în trei reprize. Astăzi, după doi ani de studii zilnice, spun cu cea mai mare mândrie că îmi ia mai mult timp să pregătesc informaţia pe care urmează să i-o „livrez” lui David, decât însuşi procesul de învăţare” povesteşte Eugenia Buşila. Ea mai adaugă: “Educaţia lui David a început la vârsta de şapte luni, cu dezvoltarea tactilă. Îi dădeam să pipăie cu degeţelele cât mai multe lucruri. Îi dădeam voie să se joace în fasole, mazăre, făină. Totul sub supravegherea mea. Astfel, i-am stimulat sistemul nervos, dar şi curiozitatea. Apoi am început să facem multă mişcare. Am consacrat cred că luni bune exerciţiilor de educaţie fizică. După care am început să dezvoltăm memoria vizuală, cu ajutorul cartonaşelor tematice, la măsuţă zilnic câte 10 – 15 minute. Primele luni a fost un pic mai dificil. Acum însă David duce la bun sfârşit orice exerciţiu de memorie vizuală”.

"Primele rezultate le-am observat la 10-11 luni"

Eugenia spune că primele rezultate le-a observat la 10-11 luni. Aşadar, peste trei luni de la începutul studiului, băieţelul reuşea să arate 12 animale domestice, la 16 luni să asocieze 30 de animale tridimensionale cu imaginea acestora, la 18 luni să arate până la 100 de animale sălbatice, 9 culori, la 19 luni – 30 de fructe, părţile corpului, iar în prezent, la 2 ani şi jumătate, reuşeşte să arate şi să numească monumentele arhitecturale, drapelele, oraşele celebre, pictorii, scriitorii şi domnitorii români, ustensilele, instrumentele muzicale şi multe, multe altele. David şi-a antrenat memoria la un asemenea nivel, încât e capabil să memorizeze, câte un set de cartonaşe tematice într-o singură zi, iar toate aceste rezultate nu sunt decât consecinţele unei munci de rutină de lungă durată.

 

“Lecţiile noastre au loc în felul următor. Mai întâi, eu pregătesc atent toate materialele. Dacă, de exemplu, învăţăm despre educaţia cosmică, tipăresc cartonaşe cu imagini tematice (informaţia o găsesc de cele mai multe ori pe net), dacă învăţăm lucruri din viaţa practică ori senzorială, atunci confecţionez ori procur materiale corespunzătoare (biluţe, mărgele, incastre, cilindri etc.). Apoi i le aranjez pe dulăpiorul său şi îi vorbesc despre ele, îl rog să le ia singur şi să le pună pe măsuţa lui, îi fac o scurtă, clară şi explicită prezentare şi îl rog să realizeze activitatea propusă. Acum mi-e foarte uşor, pentru că David cunoaşte toată procedura şi asimilează orice informaţie nouă foarte repede. De exemplu, pentru a-l învăţa culorile, am observat că îi plac maşinile şi i-am imprimat maşini în diverse nuanţe. Mulţi mă întreabă cum am reuşit să îl învăţ drapelele. Recunosc că eu nu am făcut practic nimic, toată munca a fost a lui David. Eu i le-am prezentat, i le-am numit, restul a făcut el. Dar, până a ajunge la aşa rezultate, memoria lui a fost antrenată consecvent mai mult de un an. Metoda funcţionează, iar potenţialul unui copil este infinit” susţine mămica.

“Părinţilor care vor citi acest articol vreau să le spun că David nu e un geniu, nu e un model pentru copiii de vârsta lui, ci e un copil obişnuit al cărui potenţial a fost explorat. Recomand din tot sufletul această metodă de educaţie timpurie sau oricare alta, deoarece cred că: copilul de azi e maturul de mâine, iar investiţiile, răbdarea şi atenţia acordate azi vor da roade extraordinare pe viitor”.

Autor: Daniela Borodachi

Articol publicat în revista Odoraş, nr. 3 (82), 2015

Sursa foto: www.pixfocus.com

Adaugă comentariu

Închide