Ana Sîrbu: Dacă ştiam ce mă aşteaptă, alegeam să nasc natural

Ana Sîrbu: Dacă ştiam ce mă aşteaptă, alegeam să nasc natural

I-am lăsat să se obişnuiască în formula de doi + trei, iar după o lună, când emoţiile s-au mai liniştit, am făcut un “boc-boc” virtual la uşa familiei lui Radu şi a Anei Sîrbu, ambii interpreţi şi compozitori. Acum doi ani, ei declarau că vor să egaleze, cât de cât, scorul în familie. Visul li s-a realizat în luna februarie a acestui an! După două fetiţe frumoase şi talentate, în familia Sîrbu s-a născut şi mult aşteptatul moştenitor.

Cum a decurs sarcina, cât de emoţionant a fost momentul naşterii şi cum s-a schimbat viaţa familiei odată cu apariţia lui David-Nicolas, am aflat chiar de la tânăra mămică.

Sarcina cu David-Nicolas nu a fost planificată, dar a fost o binecuvântare. Am aflat de ea în perioada în care renunţasem la idee. Înainte cu câteva luni am fost diagnosticată cu o hiperplazie endometrială destul de gravă şi am urmat un tratament, după care urma să am o intervenţie chirurgicală. Această diagnoză, practic, omoară orice şansă de a prinde o sarcină. Între timp, complet inexplicabil  am rămas însărcinată. A fost o surpriză chiar şi pentru doctorul meu şi o mare binecuvântare pentru noi, mai ales că cel mai bun tratament pentru hiperplazie este sarcina. 

Testul pozitiv a fost o altă poveste funny. De fiecare dată am aflat de sarcină în urma unui astfel de test. Acum însă  surpriză… testul nu mi-a arătat decât un punct mic şi slab pronunţat pe care noi l-am bifat ca NU. Am mers la ecograf singură şi am auzit: “Felicitări sunteţi în săptămâna a noua de sarcină”. Am fugit spre studiou la Radu, m-am oprit în uşă şi m-am uitat la el.  A înţeles tot… fără cuvinte.

Le-am dăruit fetelor toată dragostea mea pe parcursul sarcinii şi le-am învăţat să-l iubească pe David încă din burtică. Mai mult, numele a fost ales de ele, deci cumva s-au simţit foarte implicate în relaţia cu bebe încă de la început. Cât priveşte tati: în fiecare seară când ajungea acasă, ele se aruncau în braţele lui, eu - mai mult cu giugiulitul, deşi sinceră să fiu, eu am fost cea mai giugiulită de toţi pe perioada sarcinii.

Nu sunt genul de femeie care se plânge, dar trebuie să recunosc că ultima sarcină a fost extrem de dificilă. O a treia cezariană ridica multe probleme, iar un uter cicatrizat de două ori, doare cumplit... Dacă ştiam toate aceste lucruri acum zece ani, când am adus pe lume prima fetiţă, poate alegeam să nasc natural. Între timp, am avut şi greţuri şi toxicoză până şi de la apă, cei drept doar în primele trei luni, apoi lucrurile au revenit la normal. Deşi am fost activă până în ultima zi, şi am plecat la ora şapte la birou zilnic, refuzând să mă dau bătută, corpul meu a făcut un efort uriaş să ducă sarcina până la termen.  Sunt tare mândră că am rezistat, chiar şi atunci când medicii ziceau că nu mai am col şi că bebe poate veni în orice moment. Am mers pe intuiţie şi am ajuns la cele 39 de săptămâni, un termen maxim pentru o a treia cezariană. Iar minunea mea a meritat tot efortul meu. Am născut prin cezariană, care evident este o intervenţie chirurgicală şi nu din cele mai uşor de suportat.  Recuperarea după a treia cezariană a durat un pic mai mult.

Sarcina nu mi-a modificat programul prea mult, atâta doar că am fost nevoită să renunţ la sală, iar asta a fost marea mea provocare. Sunt dependentă de sală şi sport, iar faptul că burtica mea bine conturată şi tonifiată a dispărut în scurt timp, a fost mai greu de acceptat. Dar mi-am promis să revin imediat ce voi putea la sală şi la activităţile obişnuite. Pentru moment mă dedic complet micuţului care este alăptat exclusiv la sân, şi are mare nevoie de mami lângă el.

Radu a fost alături de mine în sala de naştere, pentru că şi-a dorit. El a fost lângă mine şi la prima naştere şi nu avea cum să lipsească acum. A fost un moment emoţionant pentru noi. Când a venit micuţul David pe lume,  Radu mă ţinea de mână şi-mi tot repeta: “E perfect iubire, e perfect…” 

Indiferent de sexul copilului, la naştere emoţiile sunt aceleaşi. E puiul tău şi asta e tot ce contează. În schimb, după ce am ajuns acasă, am conştientizat că legătura mamă-fiu e un pic diferită. Eu sunt complet  topită după cavalerul meu micuţ.

David-Nicolas e un nume cu o conotaţie foarte puternică: David înseamnă “iubit de toţi”, iar Nicolas – “salvatorul tuturor”.Anastasia a venit cu propunerea primului nume, iar noi i-am acceptat sugestia. Eva a ales din trei variante, numele Nicolas aşa că ne-am bucurat, mai ales că tatăl meu este Nicolae, ei fiind născuţi la date apropiate - David pe 9 februarie, iar tata pe 10 februarie. 

Fiul meu e o minune: liniştit şi calm studiază totul în jurul lui. Pare a fi un bebeluş foarte calculat şi nu plânge din nimicuri. Este extrem de iubit şi alintat de toţi. Fetele cum ajung acasă, de la grădiniţă sau şcoală zboară spre cămeruţa lui să-l salute, iar bunicuţa îl ţine cu orele în braţe şi-i cântă. Deci e un mic răsfăţat. Viaţa în cinci e colorată, fără pic de răgaz şi deloc plictisitoare.

Am spus-o şi anterior, mă voi repeta şi acum: dragostea nu trebuie împărţită, ci înmulţită.  Eu reuşesc să le acord tuturor atenţia necesară şi să mă bucur de prezenţa fiecăruia în viaţa mea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darurile supreme din viaţa mea, pentru comorile mele şi pentru toate momentele frumoase. Iar serile când adormim copiii, iar noi ne punem un film bun  şi adormim şi noi frânţi de oboseală, unul în braţele altuia - sunt cele mai frumoase. 

 

Citește și:

Ana Sârbu: de două ori mai fericită

Fiicele lui Radu Sîrbu şi ale Siannei calcă pe urmele părinţilor

Foto: Facebook/Sirbu Ana

Galerie de imagini
image
image
image

Adaugă comentariu

Închide