Olga Manciu despre pielea de pe abdomen după nașteri: Era atât de multă, încât o simțeam aproape de genunchi

Olga Manciu despre pielea de pe abdomen după nașteri: Era atât de multă, încât o simțeam aproape de genunchi

Olga Manciu a povestit despre transformările prin care a trecut corpul său după nașterea celor trei feciori, una din ele fiind o sarcină gemelară. De asemenea, vedeta a relatat și despre stările sale emoționale din acea perioadă și efortul care l-a depus pentru a-și accepta corpul cu vergeturi și piele întinsă.

Eu îi spun „Căsuța copiilor”. Mi-a fost cumva greu și oarecum să o expun în mediul online, dar după numeroase solicitări și întrebări, totuși am zis că e timpul să vorbesc și despre asta. Faceți cunoștință, amprenta pe corpul meu după două nașteri și trei copii. Am să încep cu începutul. În momentul când am aflat că voi avea gemeni, aproape 8 ani în urmă, tare mult am sperat că voi face parte din femeile norocoase, care nasc și rămân fără vergeturi și piele întinsă. Dar peste ceva timp, când am văzut cât de rapid cresc flăcăii mei și cum se transformă corpul meu, am înțeles că nici pe departe nu e așa. Înainte să nasc, burta era atât de mare, că eu nu o puteam îmbrățișa cu ambele mâini.

Speranță totuși mai era, și eu mă rugam să se reabiliteze repede. Un factor tare pozitiv cumva a jucat faptul că eu am născut singura, pentru că dacă era cezariană, cu siguranță trebuia să fac și operație estetică. Deci, pe 22 iulie 2012 eu i-am adus pe lume pe Damian cu Matei care aveau aproape câte 3 kg fiecare. Totul bine și frumos, până a doua zi când m-am ridicat pentru prima dată din pat. Șoc, lacrimi și disperare. Piele era atât de multă, încât o simțeam aproape de genunchi. Nu vă pot reda prin ce calvar emoțional am trecut. Mama, îndată ce a văzut, mi-a propus să îmi „lege” burta așa cum făceau străbunicele noastre, cu un prosop prins cu niște ace. Eu evident că am acceptat. A ajutat, dar nu foarte semnificativ.

Peste vreo jumătate de an am descoperit că pe lângă pielea și vergeturile în exces, am și o gaură enormă între mușchii abdomenului (nu știu cum se numește în termeni medicali, dar știu sigur că există și astfel de diagnoză). Sinceră să fiu, anume atunci am început să lupt pentru un abdomen măcar cât de cât cu aspect estetic. Mă tot măcina gândul de a-mi face abdomeno-plastie, dar când am citit recenzii despre această operație, am renunțat. Am încercat să ameliorez situația cu propriile forțe. Masaje, cât la specialiști, atât și singură, proceduri cu vacuum, împachetări, scrab și tot ceea ce găseam pe internet.

Într-un moment am cedat, fiindcă am înțeles că așa ca înainte nu va mai fi niciodată, și tot ce pot să fac este să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt. Doar nu am făcut nimic criminal, am adus pe lume copiii pentru care anume acea piele oribilă, a fost protecția și casa timp de 8 luni și trebuie să mă mândresc cu asta.

Nu am reușit bine să accept totul, cum am aflat că voi deveni din nou mămică. A doua sarcină a fost primită cu totul altfel. Nu mă mai gândeam la consecințe, dar doar la faptul ca copilul meu să fie sănătos, iar nașterea lui să treacă fără primejdii. Deci, pe 6 iunie 2016 a apărut pe lume Vladimir. Și eu atât de mult savuram din maternitate alături de el, încât am și încetat să pun accent pe corp. Peste un an m-am reîntors la ale mele 57 kg, fără mari eforturi. Când am început să îmi analizez corpul, am înțeles că gaura dintre mușchii abdomenului nu mai este, iar pielea s-a mai strâns și micșorat în mărime, dar nu până la capăt.

Și iată așa arată burta mea acum. Eu o iubesc, îmi place, și mă accept mai mult cu ea decât fără. Vreau să vă spun că este greu să ajungi la așa concluzii din punct de vedere moral și psihologic, dar anume aceste concluzii ne fac să iubim toate „desenele” care le lasă copiii noștri pe noi. 

Sursa: instagram.com/ Olga Manciu

Adaugă comentariu

Închide