Herpesul bucal și cel genital au aceeași cauză – virusul herpetic, prezent la miliarde de persoane. Acesta nu poate fi eliminat complet din organism, însă există metode de a controla recidivele.
Ce este
Există două tipuri principale de virus herpetic (VPH):
- VPH-1 – se transmite mai ales prin contact oral și provoacă erupții pe buze și în cavitatea bucală;
- VPH-2 – se transmite în principal pe cale sexuală și provoacă herpes genital.
După infectare, virusul rămâne în celulele nervoase toată viața. De obicei este inactiv, dar se poate reactiva sub influența unor factori precum stresul, boala, menstruația, traumatismele sau expunerea prelungită la soare.
Cât de răspândit este
Potrivit OMS, 3,8 miliarde de persoane sub 50 de ani (64% din populația globală) sunt infectate cu VPH-1, de obicei din copilărie, ceea ce duce frecvent la herpes oral.
Herpesul genital cauzat de VPH-2 afectează aproximativ 520 de milioane de persoane între 15 și 49 de ani (13% din populație). Femeile se infectează aproape de două ori mai des decât bărbații, deoarece virusul se transmite mai ușor de la bărbat la femeie.
Virusul se răspândește prin contact apropiat: sărut, contact sexual și atingere „piele pe piele”. Transmiterea este posibilă chiar și fără erupții vizibile, din cauza eliminării asimptomatice a virusului. Riscul este maxim în zilele dinaintea apariției veziculelor și în timpul erupțiilor active.
Simptome
Primul episod poate fi mai sever: stare generală alterată, febră, dureri musculare și în gât, ganglioni limfatici măriți. Pe piele sau mucoase apar vezicule dureroase, care se sparg și devin ulcerații. Vindecarea durează între trei și șase săptămâni.
Recidivele sunt de obicei mai scurte și mai ușor de suportat. Primele semne pot fi furnicături, mâncărime sau arsură în zona viitoarei erupții. Veziculele se vindecă în câteva zile.
Tratament
Eliminarea completă a virusului nu este posibilă, dar tratamentul reduce durata simptomelor și ameliorează durerea.
Principalele medicamente antivirale sunt:
- aciclovir,
- valaciclovir,
- famciclovir.
Acestea se administrează sub formă de comprimate sau intravenos în cazurile severe.
Tablete sau creme: ce funcționează mai bine
Medicamentele orale sunt mai eficiente: reduc durata simptomelor, accelerează vindecarea și scad riscul recidivelor. Cremele și unguentele cu aciclovir au efect redus. Formele locale cu penciclovir pot scurta ușor vindecarea în herpesul oral, dar diferența este de obicei sub o zi.
Îngrijire simptomatică
Pentru calmarea durerii se pot folosi ibuprofen sau paracetamol. Compresele reci și soluția salină pot reduce disconfortul, dar nu influențează activitatea virusului.
Prevenție
Pentru a reduce riscul transmiterii, în timpul erupțiilor trebuie evitate săruturile, sexul oral și folosirea în comun a obiectelor care pot intra în contact cu saliva.
În cazul herpesului genital, se recomandă abstinența sexuală până la vindecarea completă a leziunilor. Prezervativele reduc riscul de transmitere, dar nu oferă protecție totală, deoarece erupțiile pot apărea și în afara zonei acoperite.
Femeile însărcinate trebuie să informeze medicul despre orice manifestare de herpes, mai ales în trimestrul al treilea, când infecția cu VPH-2 prezintă cel mai mare risc pentru nou-născut.
Herpesul este una dintre cele mai răspândite infecții virale. Virusul rămâne în organism pe viață și se poate reactiva în anumite condiții. Deși nu poate fi eliminat, boala poate fi controlată prin tratament antiviral, îngrijire simptomatică și măsuri de prevenție.
