Adenocarcinomul uterin este o formațiune malignă care se dezvoltă din celulele glandulare ale endometrului (mucoasa uterină). Cel mai frecvent, tumora afectează corpul uterului, iar doar în aproximativ un sfert dintre cazuri se localizează la nivelul colului. Riscul de îmbolnăvire crește odată cu vârsta, fiind asociat cu modificările hormonale din perioada menopauzei. Principalul simptom al adenocarcinomului uterin (AM) îl reprezintă sângerările vaginale apărute independent de ciclul menstrual.
Cauze
Cauzele exacte ale apariției celulelor canceroase în țesuturile endometriale nu sunt pe deplin stabilite. Există indicii că boala este legată de modificările hormonale, în special de hiperestrogenie relativă sau absolută (predominanța estrogenilor asupra progesteronului).
- modificări hormonale în perioada menopauzei;
- tulburări menstruale timp de 10 ani sau mai mult;
- numeroase chiuretaje uterine (inclusiv avorturi);
- anovulație cronică;
- menarhă precoce și menopauză tardivă (după 52 de ani);
- administrarea îndelungată de estrogeni și contraceptive orale (peste 10 ani);
- lipsa nașterilor și a sarcinilor;
- afecțiuni ginecologice: endometrioză, fibrom uterin, polipoză, sindromul ovarelor polichistice etc.
Adenocarcinomul apare frecvent pe fondul diabetului zaharat, obezității, hipertensiunii arteriale și bolilor tiroidiene. Predispoziția ereditară este asociată cu mutații ale genelor MLH1, MSH2, MSH6, PMS2.
Important! Adenocarcinomul uterin ocupă locul al doilea ca frecvență între bolile oncologice feminine, după cancerul de sân.
Patogeneză și stadii
Procesul de carcinogeneză este determinat de dereglarea ciclului celular și apariția unor noduli atipici cu creștere necontrolată. Tumora se formează inițial în endometru, apoi invadează miometrul și seroasa. Celulele canceroase se pot răspândi prin sistemul limfatic și sanguin către organe îndepărtate, formând metastaze.
- Stadiul I: tumora limitată la endometru, invazie în miometru sub jumătate din grosime;
- Stadiul II: afectează stroma, dar rămâne în corpul uterului;
- Stadiul III: extindere la organele vecine (trompe, ovare, vagin, rect, vezică urinară);
- Stadiul IV: metastaze multiple în zonele apropiate și organe îndepărtate.
Cel mai frecvent, metastazele apar în peritoneu, plămâni, oase și ganglioni limfatici.
Clasificare
În funcție de structura histologică, adenocarcinomul uterin poate fi:
- epitelial;
- mezenchimal;
- mixt (epitelial + mezenchimal).
După gradul de diferențiere:
- Înalt diferențiat: celulele păstrează structura normală, evoluție lentă;
- Moderată diferențiere: celule heterogene, diviziune accelerată;
- Scăzut diferențiat: polimorfism accentuat, creștere agresivă.
Important! Jumătate dintre cazurile de adenocarcinom uterin sunt tumori slab diferențiate. Diagnosticul precoce este esențial pentru succesul tratamentului.
Simptome
În stadiile incipiente, boala este asimptomatică și descoperită întâmplător. Cel mai evident semn la femeile aflate la menopauză este sângerarea uterină. La femeile tinere apar modificări ale menstruației:
- menstruații abundente și prelungite;
- sângerări între cicluri;
- secreții vaginale cu aspect de „apă de carne”.
Alte simptome: dureri pelvine, secreții purulente, prurit genital, dureri lombare și abdominale, slăbiciune, scădere în greutate, febră ușoară.
Important! Sângerările vaginale sunt cel mai frecvent simptom. La apariția lor, este necesar consult medical imediat.
Complicații
În lipsa tratamentului, tumora metastazează, afectând organe vecine și îndepărtate. Pot apărea fistule rectovaginale sau vezicovaginale, ascită și simptome specifice organelor invadate (tuse, dureri osoase, tulburări urinare).
Diagnostic
Diagnosticul include anamneză, examen clinic, citologie, biopsie aspirativă, histeroscopie cu chiuretaj, ecografie, RMN cu contrast. Pentru metastaze se utilizează CT, radiografie, colonoscopie, cistoscopie, scintigrafie osoasă. Analizele de sânge și urină oferă informații suplimentare.
Important! Testul pentru markerul tumoral CA-125 poate indica extinderea bolii.
Tratament
Tratamentul principal este chirurgical: histerectomie totală cu anexectomie și excizia ganglionilor afectați. Se completează cu:
- Chimioterapie: citostatice moderne, administrate postoperator pentru reducerea riscului de recidivă;
- Radioterapie: ședințe de iradiere intracavitară sau externă, pre- și postoperator;
- Terapie hormonală: medicamente ce acționează asupra receptorilor tumorali.
Prognostic
Formele cele mai agresive sunt carcinomul seros, cu celule clare și tumorile slab diferențiate. Prognosticul depinde de stadiu, dimensiunea tumorii, vârsta pacientei, invazia miometrului, afectarea colului, ganglionilor și ovarelor, precum și de prezența metastazelor.
În stadiul I, rata de supraviețuire la 5 ani ajunge la 98%.
Prevenție
Se recomandă controale ginecologice regulate și tratarea la timp a afecțiunilor ce pot favoriza cancerul: ovare polichistice, obezitate, diabet, infertilitate, tulburări hormonale. Administrarea contraceptivelor orale sau a altor medicamente hormonale trebuie făcută doar la indicația medicului.
