Alergia pe fața sugarului: cum arată, cauze și metode eficiente de tratament

Cum arată alergia pe fața sugarului și care sunt metodele de tratament

Alergia de pe fața sugarului se poate manifesta prin descuamare, roșeață și mâncărime a pielii. În cazul unor astfel de simptome, trebuie identificat factorul iritant și limitat contactul copilului cu acesta. În unele cazuri, este necesară o terapie suplimentară, prescrisă de medicul pediatru.

Cauzele manifestărilor alergice

Alergia reprezintă o reacție excesivă a sistemului imunitar al organismului la substanțe străine. La contactul copilului cu astfel de factori iritanți, pe pielea acestuia apar erupții cutanate.

Alergia de pe fața sugarului este întâlnită destul de frecvent.

În funcție de cauza apariției, aceasta poate fi împărțită în alergie alimentară și alergie non-alimentară.

Alergia alimentară

Adesea, manifestările alergice la sugar sunt legate de alimentația copilului. Nu este exclusă dezvoltarea afecțiunii din cauza laptelui matern. Acest lucru poate fi legat atât de intoleranța la proteinele din lapte, cât și de dieta mamei.

În majoritatea cazurilor, alergia se dezvoltă din cauza substanțelor care ajung în organismul femeii prin alimentație și pătrund în laptele matern. De aceea, în perioada alăptării, mamei îi sunt contraindicate multe antibiotice și preparate hormonale. În ceea ce privește intoleranța la propriile proteine ale mamei, o astfel de stare este întâlnită extrem de rar.

Alergia non-alimentară

Cauza dezvoltării unei astfel de reacții alergice este legată, mai frecvent, de predispoziția ereditară și de contactul îndelungat cu factorul iritant. Pot duce la apariția acesteia:

• praful de casă și acarienii prezenți în acesta;
• polenul plantelor;
• particulele de piele și blana animalelor;
• substanțele chimice folosite în gospodărie;
• produsele cosmetice;
• medicamentele.

Pentru determinarea cauzei alergiei, se recoltează sânge, pentru a evalua nivelul imunoglobulinelor la anumite substanțe. După ce factorul iritant a fost identificat, părinții trebuie să ia măsuri, orientate spre limitarea contactului micuțului cu acesta.

Cum arată erupția cutanată în cazul alergiei

Erupțiile cutanate legate de alergie pot avea aspecte diferite. Cel mai frecvent, acestea sunt localizate pe obraji sau pe fese, dar este posibilă și o răspândire mai extinsă — pe spate, abdomen, suprafața brațelor și a picioarelor.

Erupția are o culoare roz aprins; în cazurile ușoare, aceasta dispare destul de repede, fără a lăsa urme pe piele. În cazul unei evoluții severe a reacției alergice, în locul erupțiilor apar, cu timpul, cruste, zone care se umezesc și se desprind fără urme. Totodată, copilul devine capricios, agitat, refuză mâncarea.

Particularitățile alergiei la copiii de vârstă mică

Manifestările reacțiilor alergice sunt diverse, motiv pentru care pot fi confundate cu ușurință cu simptomele altor afecțiuni. Totuși, există o serie de particularități a căror prezență permite stabilirea unui diagnostic precis:

• Momentul apariției erupțiilor. În cazul alergiei, acestea apar foarte rapid, adesea la câteva minute după contactul cu alergenul. În același mod, erupția dispare după eliminarea cauzei. În plus, în majoritatea cazurilor, apariția simptomelor nu este legată de anotimp, cu excepția alergiei la polenul plantelor, dar aceasta este întâlnită extrem de rar la sugari.
• Localizarea erupțiilor. Pe lângă față, roșeața pielii poate fi observată și pe alte părți ale corpului, manifestându-se adesea sub formă de iritații, roșeață sau descuamare. Este necesară o diagnosticare diferențială între afectarea alergică a pielii și dermatita de scutec sau iritația provocată de haine incomode.
• Perturbarea respirației nazale. Acest simptom apare mai frecvent în cazul răcelilor, însă, în infecțiile respiratorii virale acute, secrețiile din căile nazale sunt, de regulă, groase și de culoare verzuie. În cazul alergiei, acestea sunt transparente, mucoase, apoase, ceea ce indică absența unei inflamații bacteriene. Respirația nazală este îngreunată și de edemul țesuturilor, care se dezvoltă foarte rapid și, în cazuri grave, poate duce la sufocare.
• Afectarea căilor respiratorii inferioare. După contactul cu un factor iritant străin, pe lângă erupțiile cutanate, poate apărea tuse uscată, dificultăți de respirație, mergând până la sufocare. Cauza este legată, de asemenea, de apariția edemului tisular și de creșterea producției de mucus.
• Inflamația conjunctivei ochilor și a pielii pleoapelor. În cazul alergiei, acest simptom este însoțit de o mâncărime pronunțată, din cauza căreia copiii devin agitați și iritabili. Absența tratamentului favorizează asocierea unei infecții bacteriene, cu intensificarea inflamației țesuturilor și apariția unor secreții purulente.
• Afectarea tractului gastro-intestinal. La copii, vărsăturile și diareea sunt adesea legate de boli infecțioase, dar tulburarea digestiei poate fi, de asemenea, o consecință a alergiei, inclusiv a celei non-alimentare.
• Starea generală a copilului. Uneori, doar schimbarea comportamentului micuțului poate indica prezența unei alergii. Acesta devine iritabil, doarme și mănâncă prost.

Dintre simptomele enumerate mai sus, cel mai mare pericol îl reprezintă afectarea sistemului respirator. Dacă la copil apare o respirație șuierătoare și dificilă, este necesar să vă adresați cât mai curând medicului.

Alergia pe fața sugarului

La copiii predispuși la alergii, forțele de protecție ale organismului sunt reduse, motiv pentru care se poate asocia cu ușurință o infecție respiratorie de natură virală sau bacteriană. O astfel de stare maschează adevărata cauză a disconfortului, motiv pentru care părinții încearcă, fără succes, să trateze copilul, obținând însă doar o ameliorare de scurtă durată.

Tratamentul alergiei la copii

Pentru eliminarea cu succes a manifestărilor unei reacții alergice, trebuie mai întâi stabilită substanța care a provocat-o. O reacție excesivă poate fi eliminată complet doar prin limitarea contactului cu factorul iritant identificat.

La copil, tratamentul alergiei alimentare trebuie să înceapă prin modificarea dietei mamei. Femeii, în perioada alăptării, i se recomandă să renunțe la produsele cu o capacitate ridicată de a provoca alergii:

• ouă de găină;
• lapte integral;
• nuci;
• pește;
• miere;
• fructe și legume cu o culoare intensă.

Merită reținut faptul că, chiar dacă mama nu a avut niciodată alergii, la sugar o astfel de reacție se poate dezvolta, totuși. Acest lucru este legat de faptul că sistemul imunitar și tractul digestiv se află, în primele luni de viață, în stadiul de formare, motiv pentru care organismul micuțului nu poate încă reacționa normal la multe proteine străine și la alte substanțe.

Dacă un copil este alimentat artificial, este necesar un consult la medicul pediatru. Specialistul va ajuta la alegerea celei mai potrivite formule de lapte, care să nu provoace alergii.

În unele cazuri, este necesar să așteptați până la vârsta de șase luni, până când starea copilului se normalizează complet. Pe parcursul acestei perioade, este indicată efectuarea unei terapii medicamentoase, orientate spre eliminarea simptomelor neplăcute ale afecțiunii.

De obicei, manifestările alergiei dispar în decursul câtorva ore de la încetarea contactului cu alergenul — dar revin rapid, la un nou contact. Acest lucru este legat de particularitățile organismului micuțului și de starea sistemului său imunitar.

Dacă nu se reușește stabilirea cauzei alergiei, părinții trebuie să ia următoarele măsuri:

• să acopere saltelele și pernele cu huse speciale, care protejează împotriva prafului;
• să limiteze, pentru o vreme, contactul copilului cu animalul de companie;
• să folosească perne și pături cu umplutură sintetică, în locul celor naturale;
• să utilizeze doar detergenți hipoalergenici și praf de spălat;
• să efectueze zilnic curățenia umedă.

Cel mai frecvent, crearea unui mediu casnic hipoalergenic permite prevenirea reapariției reacției la copil. Dacă acest lucru nu ajută, iar erupția de pe față persistă totuși, trebuie folosite mijloace medicamentoase. Totuși, administrarea acestora este permisă doar după un consult prealabil cu medicul pediatru.

Terapia medicamentoasă

Medicamentele sunt folosite, de obicei, în cazurile în care erupția și celelalte simptome nu pot fi eliminate prin limitarea contactului copilului cu alergenul. De asemenea, se apelează la medicamente atunci când, din cauza alergiei, starea copilului se agravează semnificativ.

Medicul poate prescrie medicamente din următoarele grupe:

• Preparate antihistaminice. Aceasta este principala grupă de mijloace folosite pentru tratarea alergiei. Se disting mai multe generații de preparate antihistaminice. Prima generație are un efect antialergic pronunțat, dar provoacă somnolență. Din această cauză, aceste preparate sunt folosite pentru tratarea copiilor mici, care devin agitați și iritabili. Preparatele din generația nouă sunt la fel de eficiente, aproape că nu provoacă reacții nedorite, dar prețul lor este semnificativ mai ridicat.
• Preparate hormonale cu acțiune locală. Acestea sunt folosite pentru combaterea manifestărilor locale ale alergiei, inclusiv a erupțiilor de pe față. Cu ce anume trebuie unsă erupția la copil va recomanda medicul pediatru; nu este indicat ca astfel de medicamente să fie folosite de sine stătător, pentru a evita apariția unor efecte secundare.
• Preparate fitoterapeutice. Infuziile de plante și de ierburi, cu efect calmant, sunt indicate pentru reducerea mâncărimii și a altor senzații neplăcute din zona erupțiilor. Totuși, o astfel de terapie nu este, în majoritatea cazurilor, suficient de eficientă pentru a elimina complet manifestările alergiei. Nu trebuie uitată necesitatea folosirii medicamentelor.

În cazurile grave, atunci când alergia amenință viața copilului din cauza dezvoltării sufocării, terapia se efectuează în condiții de spitalizare. Pentru aceasta se folosesc preparate hormonale, noradrenalină, administrate intravenos.

Este interzis să tratați singuri reacțiile alergice la copii; în orice caz, la apariția erupției, trebuie să vă adresați unui specialist. Mulți părinți, la apariția erupțiilor, tratează pielea cu verde de briliant sau cu soluție de iod, ceea ce duce la dificultăți în stabilirea diagnosticului.

Prevenirea

Nu este posibil ca un copil să fie protejat complet de dezvoltarea alergiei, dar riscul apariției acesteia poate fi redus semnificativ. Pentru aceasta, este necesar să respectați următoarele recomandări:

• Introducerea alimentației complementare trebuie să înceapă nu mai devreme de vârsta de șase luni. Înainte de aceasta, este necesar să cereți sfatul medicului pediatru.
• Adăugarea în dieta copilului a oricăror produse care pot provoca, potențial, o reacție alergică, trebuie să fie treptată. Totodată, trebuie urmărit modul în care reacționează micuțul la produsele noi pentru el. La apariția primelor semne nefavorabile, acestea trebuie eliminate din alimentație.
• Copiilor nu li se poate da lapte integral, preparate afumate, miere, ouă, nuci și alte produse care provoacă frecvent reacții alergice.
• Alegerea formulei de lapte pentru copil trebuie făcută în urma unui consult prealabil cu medicul pediatru.
• În încăperea în care locuiește copilul, trebuie menținute condiții optime. Temperatura aerului trebuie să fie de 20-22°C, iar umiditatea — între 60 și 70%. Trebuie efectuată regulat curățenia umedă, pentru a preveni acumularea prafului din casă.
• Copilul trebuie îmbrăcat potrivit vremii, evitând atât supraîncălzirea, cât și răcirea excesivă.
• Micuțului trebuie să i se limiteze contactul cu animalele de companie, deoarece acestea reprezintă adesea cauza dezvoltării alergiei.
• Pentru spălarea hainelor copilului, trebuie alese produse potrivite pentru acest scop.

În ciuda simplității lor, mulți părinți neglijează aceste reguli. Totuși, trebuie reținut faptul că reacția se dezvoltă rareori instantaneu; adesea, pentru aceasta este necesar un contact repetat cu factorul iritant.

Dermatita alergică la copii apare frecvent în cazul alimentației artificiale.

Alergia de pe fața sugarului poate fi provocată de factori iritanți alimentari sau non-alimentari. Pentru a scăpa de manifestările acestei stări patologice, este important să identificați alergenul care a provocat-o. Vindecarea poate fi obținută doar prin limitarea completă a contactului copilului cu factorul iritant. Dacă acest lucru nu este posibil, sau dacă starea micuțului se agravează semnificativ, este indicată efectuarea unei terapii medicamentoase, sub controlul medicului pediatru, în regim ambulatoriu sau de spitalizare.