Amigdalita cronică la copii este o boală infecțioasă manifestată prin inflamația prelungită a amigdalelor palatine (glandelor). Boala este destul de răspândită și periculoasă prin complicațiile sale, motiv pentru care este important să cunoaștem semnele și particularitățile evoluției acesteia.
Esenta bolii
Acest diagnostic se pune dacă amigdalelor sunt inflamate mai mult de 3 săptămâni. Spre deosebire de forma acută, procesul inflamator este slab exprimat, iar simptomele sunt mai puțin evidente. Se consideră că un copil are amigdalită cronică dacă episoadele de acutizare se repetă de mai mult de 3 ori pe an.
Amigdalita cronică este răspândită în rândul copiilor. Mai rar este diagnosticată la copiii sub 3 ani, cel mai frecvent la cei până în 12 ani.
Particularitatea amigdalitei cronice constă în faptul că, în loc să îndeplinească funcția de barieră, amigdalele devin ele însele focare de infecție. Din această cauză, există un risc crescut de apariție a bolilor infecțioase ale altor organe. În perioada de remisie, simptomele inflamatorii lipsesc, dar infecția continuă să existe la nivelul amigdalelor. La expunerea la un factor provocator apar episoadele de acutizare.
Cauze
Amigdalita cronică este întotdeauna secundară, adică nu apare ca o boală independentă. Cel mai adesea, este consecința unei amigdalite acute netratate corespunzător sau tratate cu medicamente nepotrivite.
În apariția acesteia joacă un rol important bolile nazale și sinusale, starea dinților și cavității bucale. Nu este neobișnuit ca amigdalita să se dezvolte pe fondul cariilor, stomatitei, parodontozei, rinitei, sinuzitei sau adenoiditei. Amigdalita cronică poate apărea chiar și după un singur episod de angină acută.
Cauza amigdalitei este un agent infecțios:
- streptococ;
- stafilococ;
- pneumococ;
- Haemophilus influenzae.
Uneori agentul patogen poate fi un virus sau ciuperci.
Deseori, predispoziția la amigdalită cronică se transmite ereditar. Dacă unul dintre părinți suferă de această boală, riscul ca și copilul să fie afectat este ridicat. Alți factori predispozanți includ:
- scăderea imunității;
- avitaminoza;
- afecțiuni respiratorii frecvente și prelungite;
- stres;
- hipotermie;
- reacții alergice;
- rahitism.
Acești factori provoacă apariția episoadelor de acutizare.
Clasificarea amigdalitei cronice
În funcție de frecvența episoadelor și severitatea simptomelor, se disting următoarele tipuri:
- recidivantă – episoade frecvente de acutizare;
- prelungită – inflamație persistentă și ușor simptomatică;
- compensată – episoade rare, simptome ușoare;
- decompensată – semne de intoxicație generală, recidive frecvente.
Tipul decompensat se subdivizează în două forme: prima se manifestă prin febră, slăbiciune și dureri musculare și articulare; a doua prin afectarea organelor interne, cum ar fi rinichii, vezica urinară sau miocardul.
În funcție de modificările structurale, amigdalita poate fi:
- atrofică – dezvoltarea țesutului fibros, amigdalele se micșorează;
- hipertrofică – foliculii purulenti se măresc, se formează dopuri în lacune, amigdalele se umflă;
- foliculară – predomină mici puroișori;
- lacunară – lacune lărgite.
Inflamația prelungită modifică și mărește amigdalele. Episoadele frecvente duc la atrofia sau hiperplazia țesutului limfoid și apar cicatrici.
În funcție de agentul patogen, amigdalita poate fi bacteriană sau virală: streptococică, stafilococică, herpetică sau adenovirusică.
Simptome
Forma cronică se caracterizează prin alternanța remisiunii și acutizării. În perioada de liniște simptomele inflamatorii lipsesc, dar amigdalele rămân mărite, indicând că procesul de luptă cu infecția continuă. În episoadele acute, temperatura poate urca până la 40 °C.
Factorii provocatori determină următoarele simptome:
- uscăciune și iritație în gât;
- dificultăți și durere la înghițire;
- senzatia de corp străin în gât;
- febră, de obicei sub 38 °C;
- slăbiciune;
- pierderea apetitului;
- halitoză din cauza puroișorilor;
- dificultăți de respirație;
- tahicardie;
- tuse;
- durere de urechi;
- mărirea ganglionilor submandibulari;
- durere musculară și articulară;
- greață și vărsături.
Amigdalita determină starea generală proastă a copilului. Din cauza durerii, copilul devine iritabil, refuză să mănânce și să bea.
Diagnosticul
La primele semne, trebuie consultat pediatrul sau medicul ORL. Diagnosticul se stabilește ușor prin examinarea gâtului.
În timpul acutizării, se observă roșeață, tumefiere și depuneri albe semi-transparente. În formele purulente, se văd puroișori albi; la presare, se eliberează conținut purulent, bogat în microorganisme patogene care pot infecta alte organe.
Se recoltează probe din amigdale pentru cultura bacteriană și testarea sensibilității la antibiotice. În funcție de rezultate se stabilește tratamentul eficient. Se recomandă și analize de sânge și exudat pentru difterie.
Complicații
Amigdalita cronică nu trebuie neglijată, deoarece amigdalele inflamate reprezintă un focar de infecție. Agentul patogen poate afecta întreg organismul, implicând în special articulațiile, rinichii și inima.
Alte complicații posibile:
- otită cu afectarea auzului;
- abcese periamigdaliene;
- pneumonie;
- psoriazis;
- tireotoxicoză.
Inflamația prelungită poate provoca tulburări imunologice. Formarea de anticorpi împotriva propriilor celule este cea mai gravă consecință. Din acest motiv, nu se recomandă auto-tratarea copilului.
Tratament
Tratamentul este complex și poate dura peste 3 săptămâni. Uneori este necesară schimbarea mai multor antibiotice pentru a elimina agentul patogen.
Baza tratamentului o reprezintă antibioticele, alese în funcție de rezultatele analizelor bacteriologice. Pot fi indicate și bacteriofage, viruși care distrug bacteriile și sunt mai sigure decât antibioticele.
Simultan cu antibioticele, se administrează probiotice pentru echilibrul florei intestinale. Esențiale sunt și medicamentele cu efect local antiinflamator și antibacterian:
- spray-uri pentru gât care reduc durerea și inflamația și elimină bacteriile;
- pastile sau bomboane de supt cu efect similar.
În perioada de remisie, antibioticele sistemice nu se folosesc, fiind suficiente tratamentele locale.
Copiilor de 3 ani li se pot face gargară cu infuzii de plante medicinale, precum mușețel, salvie sau eucalipt, cu efect antiinflamator și bactericid. De asemenea, se pot folosi soluții cu bicarbonat și sare sau antiseptice, plus lichide calde din abundență.
Pentru eficiență maximă, se recomandă fizioterapie: UHF, ultrasunete, radiații UV.
În caz de complicații sau forme severe, se poate recurge la amigdalectomie – îndepărtarea amigdalelor. După operație, gâtul rămâne vulnerabil la infecții, dar amigdalele infectate sunt mai periculoase decât lipsa lor.
Indicații pentru operație:
- afectare purulentă a cavității bucale;
- extinderea inflamației la alte organe;
- sepsis tonzilogenic;
- ineficiența tratamentului conservator;
- recidive de peste 4 ori pe an.
Amigdalele se pot elimina cu laser, sub anestezie locală sau generală, durata procedurii fiind de până la 40 de minute, cu durere și pierdere de sânge minime.
După operație se recomandă antibiotice, analgezice și dietă lichidă timp de 2–3 zile, evitându-se alimentele fierbinți.
Prevenție
Măsurile preventive sunt esențiale pentru a evita episoadele de acutizare:
- întărirea imunității și administrarea de vitamine;
- evitarea alimentelor prea fierbinți, reci sau picante;
- alimentatie echilibrată;
- evitarea hipotermiei;
- reducerea stresului;
- plimbări zilnice;
- profilaxia infecțiilor respiratorii sezoniere;
- respectarea programului zilnic;
- tratament preventiv cu radiații UV la recomandarea medicului;
- călătorii la mare în timpul verii.
Aplicarea acestor recomandări poate reduce numărul recidivelor.
Prognostic
Amigdalita cronică poate fi tratată complet doar cu efort și prevenție continuă. Lipsa episoadelor timp de 5 ani semnifică vindecarea copilului. Recidivele frecvente pot indica necesitatea îndepărtării amigdalelor.
Informațiile prezentate nu înlocuiesc consultația medicală și nu pot fi folosite pentru auto-diagnostic sau tratament.
