Masajul la bebeluşi. Când este nevoie de el şi cum îl facem!

Masajul este o temă des discutată de mamele cu copii de până la un an: când e momentul oportun pentru începerea masajului? Fiecare copil are nevoie de masaj pediatric? Sau părintele (chiar şi unul neiniţiat în tehnicile lui) poate să îl facă acasă. Ce se întâmplă cu copiii care au parte de prea mult masaj pediatric? Sau, dimpotrivă, nu beneficiază de el? La toate aceste întrebări, dar şi la multe altele ne-a răspuns Vladimir Botezatu, kinetoterapeut.

Masajul pediatric. Cine are nevoie de el?

Masajul pediatric a început să devină tot mai popular în rândul părinţilor, indiferent dacă copilul are nevoie de o asemenea terapie sau nu. Potrivit kinetoterapeutului, Vladimir Botezatu, masajul pediatric ajută la dezvoltarea bebeluşilor şi înlătură problemele post-natale, în special, în cazul acelor copii care au nevoie de el. Este vorba de:

Copii hipertonici

Cum se manifestă: Imediat după naştere, timp de două luni, copilul prezintă aşa-numita hipertonie musculară (hipertonia fiziologică a noului născut). Cu alte cuvinte, atât mâinile, cât şi picioarele bebeluşului, opun rezistenţă atunci când se încearcă întinderea lor, păstrând amintirea poziţiei intrauterine. În cazul bebeluşilor sănătoşi, această condiţie se reduce treptat, astfel că în jurul vârstei de trei luni dispare. În caz contrar, copiii trebuie să beneficieze de masaj de relaxare.

Cum se face masajul în acest caz:  Acest gen de masaj trebuie să fie unul gingaş, fără frământări ale muşchilor, doar neteziri uşoare şi mobilizări ale articulaţiilor.

Ce se întâmplă dacă nu facem masaj: Copilul hipertonic care nu a beneficiat de masaj, poate fi  nervos şi neliniştit, stare care îşi poate lăsa amprenta până la maturitate. Şi mai grav este faptul că în jurul vârstei de trei-patru ani, hipertonusul muscular poate avea drept consecinţă deteriorarea danturii, probleme de vedere, în cazuri mai rare, de auz – toate acestea din cauza nealimentării cu sânge şi oxigen a creierului şi a zonei cervicale. 

Copii hipotonici

Cum se manifestă: Nou-născuţii cu hipotonie sunt opusul hipertonicilor. Ei stau, de obicei, cu mâinile şi picioarele poziţionate de-a lungul corpului şi au un control redus sau chiar absent asupra capului, care în consecinţă poate cădea în faţă, în spate sau lateral. Sugarii hipotoni dorm cu coatele şi genunchii întinşi, în timp ce la copiii cu tonus normal aceste articulaţii sunt îndoite. Primii sunt mai puţin activi, mai sedentari, nu îşi schimbă poziţia fără ajutorul unui adult, pe motiv că nu au suficientă forţă, deşi, în linii generale, ei se mişcă. De aceea, hipotonicii au nevoie să le fie schimbată poziţia, de pe o parte pe alta. În caz contrar, ei amorţesc, încep a plânge, iar părinţii nu totdeauna îşi dau seama motivul stării lor anxioase.

Cum se face masajul în acest caz:  Masajul, în cazul copiilor hipotonici, trebuie să aibă tendinţe de tonifiere, cu mişcări mai active, dar în acelaşi timp tandre. Diferenţa dintre cele două tipuri de masaj constă în faptul că masajul pentru bebeluşii hipertonici se face în direcţia relaxării musculare, în timp ce masajul pentru copii hipotonici se efectuează în direcţia contracţiei musculare. 

Copii cu torticollis

Cum se manifestă: Torticollisul (congenital) este o afecţiune ce îşi face apariţia la naştere sau la scurtă vreme după naştere şi este cauzată de apariţia unei diferenţe între muşchii sternocleidomastoidieni. Cu alte cuvinte, muşchiul mai scurt trage capul şi gâtul într-o parte, cauzând o poziţie anormală (asimetrică).

Cum se face masajul în acest caz:  Unul din principalele tipuri de tratament pentru torticollisul congenital în primul an de viaţă al bebeluşului constă în efectuarea unui masaj terapeutic, care trebuie efectuat de către o persoană specializată în recuperare medicală, şi nu de către părinţi, în condiţii de casă, deoarece există riscul apariţiei unor consecinţe nedorite. Este total greşită recomandarea unor medici ca părinţii să facă singuri masaj în zona gâtului copilului sau să meargă într-un cabinet de kinetoterapie unde să vadă cum se face masajul terapeutic şi să aplice aceleaşi manevre acasă.

Unde greşesc părinţii?

Ce se întâmplă de obicei? Din dorinţa de a fi cu conştiinţa împăcată, precum că au oferit copiilor tot ce e mai bun, părinţii plătesc pentru cure de masaj pediatric odată la două- trei luni. Deşi, acest fapt nu este totdeauna indicat în fişa medicală a copilului. Aici se mai adaugă şi tendinţa de a-şi vedea cât mai repede copilul rostogolindu-se, ridicându-se în picioare şi făcând primii paşi. “Nu forţaţi nota. Fiecare copil îşi are propriul ritm de dezvoltare. Cu siguranţă, dacă un bebeluş va beneficia frecvent de masaj pediatric, el va sta în funduleţ la şase luni şi va merge la zece. Dar, un copil care face primii paşi mai devreme de vârsta de un an, este instabil şi prezintă un risc crescut de a se trauma, comparativ cu copilul care începe să meargă mai târziu.  Dacă un copil hipotonic beneficiază de mai multe „cure” de masaj decât este cazul, el riscă să se transforme în unul hipertonic şi vice-versa. De aceea, recomand părinţilor să monitorizeze cu stricteţe tonusul copilului, prin anumite teste de specialitate, şi să consulte periodic specialistul de profil. În cazul în care copilul nu prezintă vreuna din problemele stipulate anterior, şi nu beneficiază de masaj pediatric, fiţi pe pace, el nu pierde nimic. Va avea acelaşi ritm de dezvoltare ca şi semenii săi”, ne asigură kinetoterapeutul. 

Sfaturi practice de la kinetoterapeutul Vladimir Botezatu, pentru un masaj făcut acasă

Masajul bebeluşului făcut acasă este o metodă plăcută, liniştitoare, dar cel mai important, un mod excelent al părintelui de a interacţiona cu copilul, chiar din prima săptămână de viaţă. Pentru ca masajul să aibă un impact cât mai mare asupra ambilor, e nevoie ca adultul să se pregătească de el. Cum? Mai întâi să aleagă un moment în care ambii sunt relaxaţi şi calmi. Masajul se recomandă de făcut după o jumătate de oră din momentul în care bebeluşul a mâncat. Temperatura camerei trebuie să fie în jur de 25 de grade Celsius. Copilul trebuie aşezat pe o suprafaţă moale, astfel încât să se simtă confortabil. Înainte de a începe masajul, părintele poate aplica puţin ulei, pentru ca să aibă mânile moi şi calde. Masajul se începe de la cap înspre degetele de la picioare. Capul, faţa, umerii, braţele, pieptul, burta şi picioarele vor fi masate cu atingeri moi şi blânde.  Presiunea cu care se face masaj copilului e similară cu cea când adultul îşi apasă pleoapele, fără a simţi discomfort. 

Foto: detskiy-massaj.ru; arhiva personală Vladimir Botezatu