Gastrită: de ce nu provoacă dureri și cum este tratată corect
Ce este gastrita
Gastrita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale stomacului. De multe ori, inflamația evoluează fără dureri, ceea ce poate crea confuzie.
Sub diagnosticul de „gastrită” se ascunde un grup de afecțiuni unite printr-un singur element comun: inflamația mucoasei stomacului. Conform datelor medicale internaționale, la fiecare 100.000 de persoane sunt înregistrate aproximativ 462 de cazuri ale acestei boli. Asta înseamnă, în medie, câte un pacient în fiecare vagon de metrou la orele de vârf.
Gastrita poate fi acută (cu durată sub trei luni) sau cronică.
Cauze
Inflamația poate fi declanșată de mai mulți factori sau de combinația acestora.
Infecția
Cea mai frecventă cauză este bacteria Helicobacter pylori, un agent patogen extrem de răspândit. Organizația Mondială de Gastroenterologie estimează că jumătate dintre oamenii planetei sunt infectați. Totuși, nu toți dezvoltă gastrită. Există persoane cu o sensibilitate crescută la Helicobacter pylori, influențată de particularități genetice și de stilul de viață.
Helicobacter pylori nu este singura cauză posibilă. Inflamația poate fi declanșată și de alte bacterii (Helicobacter heilmannii, Enterococcus, Mycobacteria), virusuri (Enterovirus spp., citomegalovirus uman, virusul Epstein–Barr), ciuperci (Mucorales, Candida, Histoplasma capsulatum) sau paraziți (Cryptosporidium, Strongyloides stercoralis). În practică, aceste situații sunt mult mai rare.
Alcoolul și fumatul
Consumul frecvent de alcool face ca mucoasa stomacului să devină vulnerabilă la sucurile digestive, putând duce la gastrită alcoolică.
Nicotina afectează circulația sângelui în mucoasa gastrică și mecanismele ei de protecție. Fumătorii dezvoltă gastrită mai rapid și au risc mai mare de gastrită atrofică — considerată factor de risc pentru cancerul gastric.
Atrofia apare după ani de inflamație persistentă, când numărul celulelor funcționale ale mucoasei scade și este înlocuit parțial de epiteliu intestinal (metaplazie intestinală). Riscul de cancer gastric depinde de gradul de atrofie, de tipul de metaplazie, de istoricul familial și de bolile asociate.
Important: Mâncarea poate declanșa simptome digestive, dar nu provoacă gastrită. Nici măcar alimentele picante nu cauzează inflamație — dimpotrivă, unele substanțe din ghimbir sau ardeiul iute pot susține regenerarea mucoasei.
Medicamente
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, nimesulid, diclofenac) irită mucoasa stomacului. Consumul frecvent poate duce la gastrită sau la apariția ulcerelor, în special dacă pacientul este și purtător al Helicobacter pylori.
Stresul
Persoanele din grupurile de risc pot dezvolta gastrită pe fond de stres fiziologic, de exemplu după traumatisme severe sau intervenții chirurgicale. În astfel de situații, organismul declanșează reacții care fragilizează mucoasa și favorizează apariția ulcerelor.
Este vorba despre stres fiziologic, însă unele studii pe animale sugerează că și stresul emoțional intens sau depresia prelungită ar putea afecta tractul digestiv.
Boli asociate
Gastrita poate apărea ca manifestare a altor boli, precum boala Crohn, vasculita (inflamația vaselor de sânge) sau sarcoidoza (boală inflamatorie autoimună).
Există și gastrita autoimună, când organismul atacă propriile celule ale mucoasei gastrice, frecvent la persoanele cu alte boli autoimune, precum tiroidita autoimună sau diabetul de tip 1.
Simptomele gastritei
Mucoasa gastrică nu are receptori pentru durere, de aceea gastrita poate fi complet asimptomatică. Totuși, Helicobacter pylori poate provoca dispepsie (tulburări de digestie), manifestată prin:
- durere în partea superioară a abdomenului;
- greață și vărsături;
- arsuri gastrice;
- senzație de plenitudine după masă.
Important: Nu toate persoanele cu Helicobacter pylori și simptome digestive au gastrită. Conform consensului de la Kyoto, dispepsia provocată de bacterie este considerată o afecțiune separată.
Gastrita este confirmată doar prin examinarea microscopică a țesutului prelevat prin biopsie. Disconfortul abdominal, balonarea sau roșeața mucoasei observată la endoscopie nu sunt suficiente pentru diagnostic.
Diagnostic
Nu orice durere de stomac indică gastrită, iar simpla prezență a Helicobacter pylori nu înseamnă automat boală. Diagnosticul presupune mai multe etape.
Analize
Scopul analizelor este identificarea infecției cu Helicobacter pylori.
Testul respirator cu uree (13C) – cel mai precis test neinvaziv, cu o acuratețe de 94% (sensibilitate) și 90% (specificitate).
Testele pentru antigen – detectează bacteria în scaun. Au aceeași specificitate, dar o sensibilitate mai scăzută (83%).
Analizele de sânge – arată doar dacă organismul a fost cândva în contact cu bacteria; nu pot confirma o infecție activă.
Endoscopia
Un test pozitiv pentru Helicobacter pylori nu este suficient. Pentru diagnostic este necesară gastroscopia, prin care se inspectează vizual stomacul și se prelevează biopsii pentru analiză microscopică.
Mulți pacienți suspectează că au gastrită de ani de zile, dar investigațiile nu confirmă boala. În schimb, gastrita poate fi descoperită întâmplător la persoane fără simptome. De aceea, după vârsta de 40–45 de ani, se recomandă gastroscopia periodică.
Tratament
Tratamentul depinde de cauza gastritei. Uneori, inflamația se remite fără medicamente — de exemplu în cazul gastritei virale sau a celei provocate de medicamente, după întreruperea tratamentului.
Gastrita cronică este cel mai frecvent legată de Helicobacter pylori sau de procese autoimune. Gastrita autoimună nu poate fi vindecată complet, dar necesită monitorizare. Gastrita asociată cu Helicobacter pylori poate fi tratată prin combinații adecvate de medicamente.
Medicamente
Pacienții cu gastrită cronică și test pozitiv primesc terapie de eradicare timp de 14 zile, bazată pe:
- două antibiotice;
- inhibitor de pompă de protoni (reduce secreția de acid gastric).
Ghidurile internaționale recomandă adăugarea substanței bismut tricaliu dicitrat pentru creșterea eficienței tratamentului, deoarece protejează mucoasa gastrică.
Schema poate diferi pentru pacienții care au mai urmat tratamente similare. Medicul stabilește dozele și combinațiile potrivite.
La o lună după tratament, este obligatorie repetarea testului pentru a verifica eradicarea infecției.
Dietă
Gastrita nu este cauzată de alimentație, deci nu există o dietă specială.
Totuși, dacă inflamația este însoțită de dispepsie, unele alimente pot provoca greață, arsuri sau balonare. Ghidurile americane recomandă mese mici și evitarea alimentelor greu digerabile, băuturilor carbogazoase, legumelor ce provoacă gaze (fasole, broccoli, conopidă) și produselor amidonoase (ovăz, grâu, cartofi).
Metode alternative
Fitoterapia și homeopatia nu au eficiență demonstrată. Folosirea lor poate fi riscantă, deoarece gastrita netratată poate evolua spre ulcer sau cancer gastric.
Prevenție
Cea mai frecventă cauză de gastrită cronică este infecția cu Helicobacter pylori. Nu există vaccin, astfel că prevenția presupune:
- alimentatie echilibrată;
- renunțarea la alcool și fumat;
- utilizarea responsabilă a antiinflamatoarelor;
- gastroscopie regulată după 40–45 de ani.
Esențial
Gastrita este o inflamație a mucoasei stomacului, cel mai frecvent provocată de Helicobacter pylori, dar și de alcool, medicamente, boli autoimune sau infecții. De multe ori nu prezintă simptome. Diagnosticul necesită teste specifice și gastroscopie cu biopsie. Gastrita de origine bacteriană se tratează cu antibiotice și medicamente care reduc aciditatea. Nu există dietă specială, dar unele alimente pot accentua disconfortul.
