Cistita: de ce afectează mai des femeile și ce trebuie făcut
Dacă nu este tratată, cistita poate duce la afectarea rinichilor. Am analizat de ce femeile sunt mai expuse decât bărbații și dacă sucul de merișoare chiar ajută.
Ce este cistita
Cistita este una dintre cele mai frecvente infecții ale tractului urinar. Apare predominant la femei. Studiile arată că una din două femei se confruntă cu cistita cel puțin o dată în viață. La bărbați, problema este rară — în principal din cauza diferențelor anatomice.
În diferite regiuni, termenul este interpretat diferit. În țările occidentale se folosește frecvent termenul mai larg de infecții ale tractului urinar inferior (UTI), care include cistita și uretrita, fără o delimitare clară. În România și în majoritatea țărilor din fostul spațiu sovietic, aceste afecțiuni sunt discutate separat.
Clasificarea cistitei
- După evoluție:
- cistită acută — apare brusc, cu simptome intense;
- cistită cronică — cu alternanță între episoade și remisiuni.
- După origine:
- primară — apare independent, fără alte boli urologice;
- secundară — apare pe fondul altor afecțiuni (ex. litiază urinară).
- După cauză:
- infecțioasă — provocată de bacterii (cel mai frecvent Escherichia coli), virusuri sau ciuperci;
- neinfecțioasă — cauzată de medicamente, substanțe chimice, radioterapie sau alergii.
- După tipul morfologic al inflamației:
- catarală — inflamație superficială;
- hemoragică — afectarea vaselor și apariția sângelui în urină;
- interstițială — afectare profundă a stratului muscular;
- gangrenoasă — formă severă cu necroză;
- alte forme — ulcerativă, incrustantă, chistică, granulomatoasă.
- După caracteristici clinice:
- necomplicată — fără afectarea fluxului urinar;
- complicată — la pacienți cu factori de risc (diabet, imunodeficiență, anomalii anatomice), necesită tratament complex.
Cauze și factori de risc
Cistita apare în principal din cauza pătrunderii microorganismelor patogene în vezica urinară. În 85% din cazuri, agentul este Escherichia coli, care migrează ușor din intestin spre uretră. Alte bacterii implicate: stafilococi, streptococi, proteus, klebsiella.
Mai rar, cistita este provocată de virusuri sau ciuperci (în special Candida). Cistita fungică apare la persoane cu imunitate scăzută, după cateterizare sau tratamente antibiotice prelungite.
Factori de risc:
- imunitate slăbită (din cauza stresului sau hipotermiei);
- modificări hormonale;
- igienă intimă necorespunzătoare.
Principalul factor de risc rămâne sexul feminin, din motive anatomice:
- Uretra scurtă și largă, situată aproape de vagin și anus — favorizează migrarea bacteriilor.
- Contactele sexuale — pot deplasa bacteriile spre uretră. Există chiar termenul „cistită postcoitală”, care apare la 12–36 ore după contact.
- Contraceptivele — în special spermicidele, care pot afecta echilibrul florei vaginale.
Simptomele cistitei
- urinări frecvente;
- arsuri sau durere la urinare (disurie);
- senzația de golire incompletă a vezicii;
- durere ascuțită sau difuză în zona inferioară a abdomenului;
- modificarea culorii și mirosului urinei, aspect tulbure;
- posibilă prezență a sângelui în urină (hematurie);
- stare generală proastă, slăbiciune, uneori febră.
La femei, simptomele sunt mai pronunțate. Durerea se poate intensifica în timpul menstruației sau după contact sexual. Unele paciente au recidive frecvente, chiar de câteva ori pe an.
La bărbați, simptomele sunt mai puțin specifice. Pot apărea dureri în perineu, care iradiază spre penis. Uneori, cistita este mai severă la bărbați, fiind asociată cu alte afecțiuni urologice, precum adenomul de prostată.
Diagnostic
Diagnosticul și tratamentul sunt realizate de urolog sau ginecolog (la femei). Inițial, medicul discută cu pacientul și analizează contextul apariției simptomelor (ex. legătura cu contactul sexual sau expunerea la frig).
Urmează examinarea fizică, inclusiv palparea abdomenului și zonei lombare, pentru a exclude afectarea rinichilor.
Investigații:
- analiză generală de urină;
- urocultură cu antibiogramă;
- analiză generală de sânge;
- ecografie vezică urinară și rinichi;
- cistoscopie (rar).
Scopul este confirmarea cistitei și excluderea altor afecțiuni cu simptome similare (litiază urinară, uretrită, pielonefrită etc.).
Tratament
Baza tratamentului o reprezintă antibioticele. Se folosesc frecvent: fosfomicină, nitrofurani, fluorochinolone, cefalosporine. Alegerea se face în funcție de rezultatul uroculturii și sensibilitatea bacteriilor.
Tratament simptomatic:
- antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- antispastice (pentru reducerea durerii).
Nu există metode populare de tratament validate. Totuși, unele suplimente pot fi folosite ca adjuvant. Cel mai studiat este sucul de merișoare sau extractul de merișor. Rezultatele studiilor sunt variabile, deci eficiența nu este confirmată definitiv.
În caz de cistită cronică, tratamentul este mai complex, incluzând și gestionarea bolilor asociate. În sarcină, se aleg antibiotice sigure (de obicei fosfomicină sau peniciline).
Prevenție
Nu există profilaxie specifică, dar următoarele recomandări pot reduce riscul:
- Respectați igiena intimă (spălarea se face dinspre vagin spre anus, nu invers).
- Evitați expunerea la frig și umezeală.
- Urinați imediat ce simțiți nevoia și după contactul sexual (ajută la eliminarea bacteriilor).
- Mențineți un stil de viață sănătos — esențial pentru o imunitate puternică.
- Consumați suficiente lichide — ideal 1,5–2 litri pe zi.
- Includeți în dietă legume, fructe și fructe de pădure.
Când trebuie să mergeți la medic
Consultați medicul la apariția primelor simptome suspecte. Amânarea poate duce la complicații. Semnele care indică o evoluție severă includ:
- febră și frisoane;
- sânge în urină;
- dureri lombare;
- slăbiciune accentuată și greață.
Aceste manifestări pot semnala extinderea infecției la rinichi și necesită intervenție medicală urgentă.
Cistita este o afecțiune care, diagnosticată corect și tratată la timp, se vindecă eficient. Este important să nu ignorați simptomele și să evitați automedicația. Consultați medicul pentru alegerea celei mai potrivite terapii.
