Medic pediatru despre antrenamentul la oliță: Sunt extrem de importante exemplul familiei și explicațiile pe care le primește copilul

Antrenamentul la oliță este o „încercare” importantă pentru multe familii. O parte dintre părinți doresc să facă această trecere cât mai repede, încă înainte de prima aniversare a copilului. 

Această încercare poate avea succes atunci când copilul are deja anumite rutine, susținere medicul primar Pediatrie, Dr. Irina Costache. De exemplu, dacă are scaun după fiecare masă de prânz, iar controlul sfincterian este obținut prin asocieri repetate (similar experimentului Pavlovian), fără să existe o înțelegere a fenomenului din partea celui mic, atunci acesta ar putea fi un semn că este pregătit pentru tranziția treptată de la scutec la oliță. 

Întrucât lipsește conștientizarea asupra schimbării în sine, este foarte posibil ca această manevră să nu dea roade imediat, să nu fie permanentă sau să fie însoțită de „accidente”.

Când sunt copiii pregătiți să renunțe la scutec

Controlul sfincterian se obține de obicei abia atunci când un copil înțelege foarte bine ceea ce i se explică sau i se arată. Uneori mai devreme, alteori mai târziu, dar în marea majoritate a cazurilor dincolo de vârsta de 2 ani, majoritatea copiilor obțin controlul sfincterian. Sunt extrem de importante exemplul familiei și explicațiile pe care le primește copilul, fără a fi certat sau atenționat, încercările repetate de a-l determina să încerce o altă modalitate de a folosi toaleta, precum reductorul sau olița. 

Este o metodă foarte des folosită de părinți, dar mai ales de bunici, aceea de a lăsa copilul fără scutec, în timpul anotimpului cald, pentru a încerca antrenamentul la oliță. Sunt cumpărate de obicei olițe cu diverse accesorii (colorate sau sonore) sau lenjerie intimă cu diferite personaje, însă nu funcționează aproape niciodată această abordare. 

Explicațiile sau exemplul personal sunt soluțiile care ajută pe termen lung. În oricare dintre situații, rezultatul dorit întârzie să apară chiar de la început, dar din momentul în care un copil solicită să folosească olița, părinții nu mai trebuie să utilizeze scutecul. O parte dintre părinți preferă varianta mai sigură și mai confortabilă, deși mai ales la început, cel mic anunță anturajul în ultimul moment și astfel se întâmplă frecvent să se scape pe el. 

Când reușesc copiii să aibă control total asupra urinării

Enurezisul se definește ca fiind lipsa controlului vezicii urinare, aspect firesc la copilul mic. După vârsta de 5 ani majoritatea copiilor au control deplin asupra vezicii urinare, fie că este vorba de zi sau pe perioada nopții. Cu toate acestea accidente se mai pot întâmpla. Antrenați fiind într-o activitate care le face mare plăcere, copiii pot neglija senzația de urinare, apărând enurezis diurn. Enurezisul nocturn este mai frecvent decât enurezisul diurn, de multe ori este primar (copilul nu s-a trezit niciodată pentru a urina), dar dincolo de 7 ani majoritatea copiilor depășesc această situație. 

Când e necesară prezența la medic

În ciuda aspectului benign, este indicată evaluarea medicală, inclusiv ecografică, pentru eliminarea cauzelor organice (cel mai des malformative) care ar putea favoriza această situație. 
Enurezisul secundar (lipsa controlului vezicii urinare, după o perioadă suficient de lungă de când acesta fusese obținut) este un alt motiv pentru care este absolut necesară evaluarea medicală la pediatru, nefrolog și ecografia reno-vezicală. 

Sursa: reginamaria.ro