Cum îmi dezvăț copilul să adoarmă legănat? Bloggerița Prințesa Urbană răspunde

Prințesa Urbană, bloggerița preferată a multor părinți din România și din Republica Moldova, scrie pe blogul său că părinții pot schimba treptat rutinele care îi consumă.

Legănatul e liniștitor, majoritatea copiilor mici și foarte mici vor adormi mai repede dacă sunt legănați. Îl pui pe picioare, hâța hâța, copilul ațipește în trei minute, perfect! Problema e că se trezește (copiii mici se trezesc des) și nu adoarme dacă nu îl legeni. Și uite-așa ajungi la trei luni ale copilului, cinci, nouă, doi ani și jumătate, că legeni de treizeci de ori pe noapte și ești epuizată, normal, noaptea trebuie să ne odihnim, nu să dăm din picioare. Plus că una e să legeni 4 kg și alta 12!

Ideal este să nu creăm din start copilului asocieri de somn care pe termen lung se vor dovedi păguboase. Printre acestea se numără:

• legănatul
• plimbatul în brațe
• plimbatul în cărucior
• plimbatul în mașină
• trasul de sâni
• trasul de păr, urechi, pielea de pe cot

Pentru că foarte curând copilul devine mai greu, mai puternic, va trece prin pusee de creștere și salturi mentale, îi vor ieși dinți sau va avea episoade trecătoare de boală în care va avea nevoie mai des să fie alinat și adormit, iar tu vei ajunge la capătul puterilor legănând, plimbând prin casă ori cu căruciorul, lăsându-ți pielea frecată și moșmondită, doar doar adoarme copilul.

Ce se va întâmpla mai departe va fi că tu, epuizată, cu limitele personale încălcate, vei fi nervoasă, sătulă, irascibilă, te vei răsti la copil, poate-l vei și smuci de colo colo. Dar dormi odată, la naiba, că nu mai pot, pentru că ești om și pentru că nu ai grijă de nevoile tale.

Toate ființele umane au nevoie de somn odihnitor. Da, și mamele. De fapt, mai ales mamele, care sunt atât de solicitate în timpul zilei.

Toate ființele umane au limite personale, care se cer respectate.

Ești irascibilă mereu? Corpul și mintea ta încearcă să-ți atragă atenția că te neglijezi.

Am trecut și eu prin asta, pe Sofia am învățat-o să adoarmă ziua în căruț (și ohooo cât m-a plouat să doarmă copilul), apoi purtată în sistem (văleu, cât mi-a rupt șalele), pe Ivan l-am învățat de bebeluș să adoarmă plimbat în brațe, și pe la 7 luni deja îmi rupea coloana. L-am ajutat să facă tranziția la adormit pe pat, dar ce să vezi, a schimbat un obicei epuizant cu unul enervant, din vina mea, desigur: s-a apucat să-mi pipăie pielea de pe cot. Freca pielea aia până adormea, uneori 3 minute, alteori douăzeci. Vă spun, uneori îmi venea să mă așez călare pe o bombă din desene animate și să decolez spre lună! Când venea ora somnului, mi se înmuiau genunchii. Acum nu-mi pot da seama de ce am stat atâta vreme cu un obicei care mă termina psihic. A fost atât de simplu să spun NU și să schimb această rutină! La al treilea copil clar știu ce am de făcut!

De aceea și scriu asta aici. Poți schimba foarte ușor rutinele care te consumă. Nu te mai sacrifica, nu este necesar, și e atât de nociv pentru tine și copil!

Cum faci? Încetezi chiar de azi această rutină pe care tu ai creat-o și la care copilul n-a făcut altceva decât să se adapteze. Nu este vina lui că adoarme doar legănat, tu l-ai învățat să adoarmă așa. Și nici vina ta nu e, ai făcut ce ai putut mai bine, dar acum ai înțeles că de fapt n-a fost chiar atât de bine, și ai vrea să schimbi ceva.

Vestea bună e că va fi destul de simplu, cu condiția să te decizi și să ai încredere în decizia ta.

Gata? Te-ai decis?

Ok, primul pas este să comunici decizia tuturor celor din jur. Soț, soacră, copil. Te va ajuta să îți auzi vocea spunând: Am decis să nu mai legăn copilul. Puiule, de azi nu te mai pot legăna. Îmi pare rău, știu că tu vrei, dar eu nu mai pot. Sunt obosită și am nevoie să mă odihnesc. De azi o să adormi lângă mine în pat, în timp ce eu îți spun o poveste.

Sigur că un copil de trei luni nu va înțelege ce spui, dar vocea ta calmă și decisă îl va ajuta să aibă încredere în ce se întâmplă.

Seara, vă întindeți  în pat împreună, stingeți lumina și îi spui că e timpul de somn. Nu îl pui pe picioare, nu te ridici cu el, nu-l legeni. Îi vorbești calm și-l mângâi pe spate ușurel.

Sigur că va plânge și va protesta, se va zbate și se va împotrivi.

Dar tu vei rămâne calmă lângă el și-i vei spune cu multă iubire că veți adormi așa de azi înainte.

Ai încredere și nu ceda, dacă te răzgândești, copilul va înțelege că decizia ta nu e una bună, că nu ești un părinte decis, că el de fapt are puterea de a alege, ceea ce nu e nici adevărat, nici bine, pentru că îl împovărează pe copil cu decizii care-l împovărează.

Rămâi lângă el cu blândețe, vorbindu-i cu încredere. Îl poți îmbrățișa, desigur. Nu-l lași singur, în niciun caz, copiii mici au nevoie de prezența noastră liniștitoare pentru a adormi (nu toți, dar majoritatea).

Îți promit că în câteva zile (hai săptămâni, deși în majoritatea cazurilor nu durează atât de mult) copilul va uita de legănat, plimbat, dansat, iar tu te vei întreba de ce n-ai făcut asta mai devreme.

În plus, dacă adoarme întins lângă tine sau în patul lui, lipit de al tău, se va trezi mai rar, nu imediat ce vei opri legănatul sau plimbatul. Va avea și el un somn consolidat, mai legat și mai odihnitor. De tine nu mai zic.

De asemenea, te încurajez să faceți ture pe rând, tu și soțul, sau să-l adoarmă doar el. De obicei copiii adorm mai repede cu tații, plus că le permite conectare și iubire în doi, iar tu poți să iei o pauză.

Unii copii au nevoie de asocieri de somn ca să se odihnească. Dacă și copilul tău e așa, se liniștește greu, se trezește des (deși nu are asocieri legate de tine), ideal este să îi oferi asocieri de somn care îi sunt la dispoziție, ca să se poată liniști singur dacă se trezește peste noapte. O păturică moale, un pluș.

Cred că nevoia de somn a mamei e mult subestimată, mamele sunt îndemnate să alăpteze la cerere cât mai mult și să doarmă cu copiii cât mai mult și asta e foarte bine pentru copil, dar când simți că nu mai poți, că te transformi de oboseală, că ziua ești mai mult dragon decât femeie, că te paște depresia, atunci e timpul să te uiți la tine, să vezi ce nevoi ai și să faci tot posibilul să le împlinești. Soluții există întotdeauna, poți să continui alăptatul ȘI să te odihnești noaptea, poți rămâne noaptea alături de copil ȘI să dormi bine.

Sacrificarea mamei nu e niciodată bună pentru copil. Și nu e dovadă de egoism să vrei să ai grijă de tine, se cheamă responsabilitate, respect și iubire față de propria persoană.

Curaj și consecvență!