Medic ORL: Un copil nu ar trebui să sufere de amigdalită mai mult de două ori pe an

Amigdalita reprezintă inflamația amigdalelor, două mase de țesut de formă ovală situate în spatele gâtului – fiecare amigdală pe câte o parte. Semnele și simptomele amigdalitei includ inflamația amigdalelor, dificultate la înghițit și noduli limfatici dureroși la nivelul gâtului. Polipii copilului (vegetațiile adenoide) se prezintă sub forma unei mase de țesut similar amigdalelor dar situate în zona din spatele foselor nazale, numită rinofaringe.

În majoritatea cazurilor, amigdalita este determinată de o infecție virală, însă și infecțiile bacteriene pot fi o cauză. Intervenția chirurgicală – amigdalectomie – este, în general, efectuată când amigdalita se produce frecvent, nu răspunde la alte tratamente sau dă complicații severe. 
Deși polipii pot fi asimptomatici, dacă sunt de dimensiuni mari, pot determina probleme respiratorii cum ar fi infecții repetate, blocaj nazal, apnee de somn, otite prin blocarea orificiului trompei lui Eustachio. Și în acest caz, dacă medicația nu funcționează, se impune intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea acestora.

Rolul amigdalelor și al polipilor

Atât amigdalele cât și polipii fac parte din grupa de țesut limfoid cu rol de apărare a sistemului respirator de invazia bacteriilor și virușilor prin atragerea și producerea de anticorpi împotriva acestora.

 „Rolul amigdalelor și vegetațiilor adenoide este de a atrage și oferi microorganismelor un loc temporar de creștere și înmulțire, în timp ce produc anticorpi împotriva acelorași ,,musafiri”. Într-o situație ideală, acești anticorpi duc la eliminarea microorganismelor din gât. Dacă microorganismele reapar, anticorpii odată produși se vor reactiva pentru a proteja gâtul, plămânii și restul corpului de infecție,” explică dr Lostun Gabriel, Medic Primar ORL și Chirurgie Cervico-facială, Doctor în Medicină, în cadrul Spitalului Regina Maria Brașov.

Medicul afirmă că, indiferent de vârstă, intervenția chirurgicală nu are loc dacă nu există recomandări specifice pentru această procedură, iar amigdalele și polipii nu se îndepărtează întotdeauna în același timp.

„O persoană nu ar trebui să sufere de amigdalită mai mult de 2 ori pe an indiferent că este vorba de adult sau copil. Calitatea vieții unui pacient scade direct proporțional cu numărul de tratamente medicamentoase administrate, respectiv cu numărul de episoade infecțioase,” completează medicul.

Simptomele amigdalitei

Amigdalita înseamnă în principal inflamație și durere în gât. Pe lângă această simptomatologie, mai pot fi prezente:
•    Depozite amigdaliene (pete albe sau gălbui, urât mirositoare, situate pe amigdale)
•    Cefaleea
•    Febra
•    Durere de stomac, în special la copii
•    Tot în cazul copiilor, refuzul de a mânca și iritabilitate

Acestea sunt cele mai frecvente indicații pentru intervenția chirurgicală (amigdalectomie):
•    Episoade repetate de infecție streptococică amigdaliană și/sau faringiană (minim 3 pe parcursul unui an)
•    Prezența permanentă a unui streptococ (statut de purtător)
•    Infecții faringiene și/sau amigdaliene repetate, determinate de alte bacterii, nu de Streptococ
•    Abces/flegmon periamigdalian în antecedente
•    Apariția de modificări importante precum schimbarea calității vocii, dificultăți de respirație 
•    Dificultăți de înghițire asociate cu episoade de înec și/sau vomă
•    Sforăit și/sau apnee obstructivă de somn care influențează calitatea vieții
•    Atunci când există intoleranță și/sau alergie medicamentoasă sau când antibioticele, decongestionantele, antihistaminicele, antialergicele, alimentația, tratamentele neconvenționale nu ameliorează problema.

Simptomele polipilor inflamați (adenoidita)

•    Respirație de tip oral (pe gura)
•    Vorbire nazonată (pe nas)
•    Sforăit

Acestea sunt cele mai frecvente indicații pentru intervenția chirurgicală (adenoidectomie):
•    Obstrucție nazală
•    Hipernazalitatea vocii
•    Uscarea buzelor, eroziunea dinților frontali și probleme de ocluzie dentară
•    Modificarea aspectului feței în zona respectivă
•    Apneea de somn
•    Otita medie seroasă cu sau fără recidive și însoțită sau nu de scăderea auzului, întârzierea vorbirii și a dezvoltării intelectului
•    Apatie, scăderea capacității de concentrare, paloarea fetei
•    Tratamentul nu se poate administra din cauza unei alergii medicamentoase; antibioticele, decongestionantele, antihistaminicele, antialergicele, alimentația, tratamentele neconvenționale nu ameliorează problema
Mergi la medic dacă simptomele durează mai mult de 10 zile. Simptomele polipilor nazali pot fi similare cu cele ale multor afecțiuni, inclusiv răceala comună.

Importanța tratamentului chirurgical al amigdalitelor și polipilor inflamați

„Bolile grave precum reumatismul articular, bolile renale, cardiace date de infecțiile vechi cu streptococ pot fi evitate simplu prin intervenția chirurgicală. Important de reținut este faptul că polipii scoși corect, eventual sub control endoscopic, nu se refac, iar dacă se scot polipii, cu sau fără amigdale, pacientul nu va răci mai repede, nu va face pneumonie – acesta este un mit,” mai spune dr. Lostun.

Medicul adaugă că, în cazul copiilor operați de polipi, aceștia vor respira corect pe nas și nu pe gură, vor auzi mai bine, vor putea sufla nasul mai bine, vor mânca mai bine, vor avea un zâmbet frumos, nu vor mai răci des, iar răcelile nu vor mai dura mult sau nu vor mai avea nevoie frecvent de antibiotice.

Prevenția amigdalitei și a polipilor nazali

Poți reduce riscurile de a dezvolta aceste afecțiuni dacă adopți următoarele sfaturi:
•    Gestionează corect alergiile și astmul cu ajutorul tratamentului.
•    Evită iritanții nazali, precum alergenii, fumul de țigară, praful.
•    Adoptă o igienă corectă, spălându-te pe mâini regulat pentru a preveni infecțiile. Învață-ți copilul să procedeze la fel.
•    Folosește un umidificator în locuință pentru a preveni blocajele și inflamația.
•    Folosește un spray nazal salin pentru a-ți curăța nasul și a îndepărta alergenii.
•    Evită să folosești la comun tacâmurile, paharele sau alimentele.
•    Înlocuiește periuța de dinți în cazul în care copilul a fost diagnosticat cu amigdalită.
•    Pentru a preveni răspândirea infecției bacteriene sau virale, ține copilul acasă când este bolnav, întreabă medicul când este momentul potrivit să revină la școală, învață copilul să strănute sau să tușească în șervețel sau în pliul cotului.

Sursa: reginamaria.ro