Fenomenul în care un copil scrâșnește din dinți în timpul somnului poartă, în practica medicală, denumirea de bruxism. Acesta este provocat de un spasm involuntar al mușchilor masticatori.
Circulă numeroase mituri legate de această problemă. Cel mai răspândit leagă scrâșnetul nocturn de prezența paraziților în organism. Medicina bazată pe dovezi a infirmat această teorie: studiile arată că scrâșnitul maxilarelor și parazitozele se dezvoltă prin mecanisme diferite și nu sunt legate între ele.
De fapt, mecanismele de apariție a bruxismului se ascund în particularitățile funcționării sistemului nervos, în statusul stomatologic și în climatul psihologic al copilului.
În acest articol vă explicăm detaliat de ce poate un copil să scrâșnească din dinți în somn, cu ce este periculoasă această stare, ce poate fi făcut pentru păstrarea sănătății celui mic și ce specialiști trebuie implicați în diagnosticare.
Ce trebuie să știe părinții despre bruxism
- cea mai răspândită teorie susține că un copil scrâșnește din dinți în somn pentru că organismul caută o modalitate de a „elibera" stresul și tensiunea acumulate pe parcursul zilei. Noaptea, omul nu își controlează mușchii masticatori, motiv pentru care aceștia se pot contracta și relaxa puternic, în mod spontan;
- stomatologii consideră că bruxismul la copii poate fi legat de o ocluzie incorectă, iar neurologii — că motivul se află în tulburările funcționării creierului;
- copiilor care scrâșnesc puternic din dinți în somn li se prescrie un tratament diferit, în funcție de cauză: gutiere stomatologice, vitamine, practici psihoterapeutice și sedative ușoare.
De ce scrâșnește un copil din dinți în somn: principalele cauze
Bruxismul este întâlnit la copii mai des decât la adulți: acest fenomen apare la aproximativ 20% dintre copiii cu vârste între un an și șapte ani. Vârful manifestărilor survine, de obicei, în perioada erupției dinților de lapte și în cea a schimbării lor cu dinții permanenți. Totuși, dacă un copil scrâșnește puternic din dinți în somn, cauzele pot fi mult mai profunde decât simplul disconfort fiziologic provocat de creșterea incisivilor.
Pediatria modernă și neurologia pediatrică identifică mai mulți factori-cheie care provoacă spasmul nocturn al musculaturii masticatorii.
Suprasolicitarea psiho-emoțională
Aceasta este prima și cea mai frecventă categorie de cauze. Sistemul nervos al copilului este încă imatur și nu reușește întotdeauna să proceseze volumul uriaș de informații primite pe parcursul zilei. Impresiile noi, certurile dintre părinți, trecerea la un nou colectiv de copii, vizionarea unor desene animate stimulante înainte de culcare — toate acestea se acumulează sub formă de tensiune interioară. Noaptea, atunci când cortexul cerebral se odihnește, structurile subcorticale rămân active, iar acest stres neprocesat își găsește o cale de exprimare prin spasmul mușchilor feței și ai maxilarelor.
Factori stomatologici
Formarea ocluziei este un proces complex. Dacă micuțul are anomalii de ocluzie, o poziționare incorectă a dinților, o pierdere prea timpurie sau prea tardivă a dinților de lapte, mușchii masticatori pot funcționa incorect. Organismul încearcă, în mod intuitiv, să elimine contactele dentare incomode, iar acest lucru duce la scrâșnit. Disconfortul provocat de erupția dinților îi determină, de asemenea, pe copii să își strângă instinctiv maxilarele, pentru a reduce mâncărimea și durerea gingiilor.
Particularități neurologice
Unii copii au o excitabilitate crescută, înnăscută, a sistemului nervos sau au suferit leziuni perinatale ale sistemului nervos central. La astfel de copii, arhitectura somnului este adesea perturbată, aceștia adorm cu greutate, dorm superficial și reacționează la orice stimul extern. Scrâșnitul din dinți reprezintă, în acest caz, unul dintre markerii unui somn superficial și agitat.
Bruxismul este întâlnit frecvent la copiii și adolescenții cu diverse tulburări de dezvoltare: potrivit unor studii, scrâșnitul și/sau încleștarea dinților este observată la 57,6% dintre copiii cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate, la 50,4% dintre cei cu tulburare din spectrul autist, la 67,0% dintre cei cu paralizie cerebrală și la 68,2% dintre cei cu sindrom Down.
Nu poate fi exclusă nici predispoziția genetică. Dacă ambii părinți au suferit de bruxism în copilărie, probabilitatea ca și copiii lor să moștenească această particularitate a sistemului nervos sau a ocluziei crește considerabil.
În plus, calitatea somnului și tonusul muscular pot fi influențate de deficitul anumitor micronutrienți, în special magneziu și calciu, precum și de carența de vitamina D.
Ce complicații poate provoca bruxismul
Important: bruxismul nu este inofensiv — acesta poate provoca o serie întreagă de complicații.
- Disfuncția articulației temporo-mandibulare (ATM). Din cauza suprasolicitării constante, articulația și mușchii din jur funcționează sub tensiune excesivă, apar pocnituri și trosnituri la mișcarea maxilarului, durere în zona articulației sau a urechii, rigiditate la deschiderea gurii, senzația de „blocare" a maxilarului. Se poate perturba fluiditatea mișcărilor maxilarului inferior, apare disconfort la mestecat și chiar o asimetrie a mișcărilor.
- Dureri de cap. În timpul scrâșnitului, mușchii masticatori și temporali rămân încordați o perioadă îndelungată. Acest lucru duce la dureri de tip tensional — senzația de presiune la nivelul capului, durere în zona tâmplelor, a cefei sau a urechilor. Acestea apar adesea dimineața, după episoadele nocturne de bruxism, și se pot repeta cu regularitate.
- Fisuri ale smalțului și ale plombelor. Solicitarea asupra dinților, în cazul bruxismului, este foarte mare. Smalțul se poate fisura și se poate desprinde, în special la nivelul dinților frontali și al cuspizilor masticatori. Plombele, coroanele și alte elemente de restaurare se deteriorează mai rapid, se desprind sau se slăbesc, motiv pentru care trebuie înlocuite și reparate mai des.
- Uzura accentuată a dinților. Dinții se uzează treptat, iar suprafețele lor masticatorii devin plate. Din această cauză, crește sensibilitatea la rece, cald, acru și dulce, se modifică înălțimea ocluziei, iar masticația normală a alimentelor este perturbată. Cu timpul, uzura poate deveni vizibilă și poate afecta funcționarea articulației.
- Gingivită și parodontită, provocate de traumatismele frecvente din cavitatea bucală. Presiunea constantă și microtraumatismele țesuturilor din jurul dinților favorizează inflamația gingiilor, sângerarea și agravarea afecțiunilor parodontale.
Ce este de făcut dacă un copil scrâșnește din dinți noaptea, în somn
Dacă un copil scrâșnește din dinți în somn, este important să nu se înceapă un tratament haotic, fără stabilirea unui diagnostic exact. Primul pas trebuie să fie o analiză atentă a situației și crearea unor condiții corecte de odihnă.
1. Reglați igiena somnului
Microclimatul din camera copilului are un rol foarte important pentru calitatea odihnei și a relaxării. Aerul trebuie să fie răcoros și suficient de umed. Temperatura optimă este de aproximativ 20°C, iar umiditatea — de cel puțin 50%. Aerul uscat și fierbinte usucă mucoasele, ceea ce îl obligă pe micuț să respire pe gură și poate provoca spasme.
2. Stabiliți un ritual de seară
Cu două ore înainte de culcare, este necesar să fie eliminate complet toate ecranele. Lumina albastră, emisă de televizoare, tablete și smartphone-uri, blochează producerea de melatonină — hormonul somnului —, ceea ce suprasolicită sistemul nervos. În locul gadgeturilor, oferiți-i copilului jocuri liniștite, desen, lectură sau o discuție comună despre ziua care a trecut, pe un ton pozitiv.
3. Reduceți solicitarea emoțională din timpul zilei
Încercați să nu planificați pentru seară activități de dezvoltare, secții sportive intense sau vizite. Ultimele ore dinaintea somnului trebuie dedicate relaxării. Funcționează excelent băile calde cu sare de mare, un masaj ușor, relaxant, al feței, gâtului și zonei gulerului. Masajul ajută la eliminarea hipertonusului mușchilor masticatori și transmite sistemului nervos semnalul că a venit momentul odihnei.
4. Țineți un jurnal al somnului
Notați la ce oră adoarme micuțul, exact când începe scrâșnitul, cât timp durează și ce s-a întâmplat în timpul zilei, înaintea acestui episod. Aceste informații vor fi utile medicului, dacă va fi nevoie să solicitați ajutor de specialitate. Fiți atenți dacă scrâșnitul este însoțit de alte simptome: sforăit, opriri ale respirației, transpirație, agitație în pat.
5. Corectați climatul psihologic din familie
Copiii sunt incredibil de sensibili la atmosfera din casă. Dacă părinții se ceartă des, ridică vocea sau se află într-o stare de stres cronic, copilul absoarbe această tensiune. Încercați să creați acasă o atmosferă de siguranță și predictibilitate. Vorbiți cu micuțul, oferiți-i posibilitatea de a-și exprima temerile și neliniștile prin joacă sau desen.
Dacă, în ciuda tuturor măsurilor luate, situația nu se îmbunătățește, iar scrâșnitul devine intens și frecvent, este necesar să vă adresați specialiștilor. Nu recurgeți la automedicație și nu administrați copilului niciun sedativ fără recomandarea medicului. Medicina modernă dispune de un arsenal larg de metode sigure și eficiente de ajutor.
Tratamentul bruxismului nocturn la copii
Terapia bruxismului nu este niciodată universală. Aceasta se bazează întotdeauna pe eliminarea cauzei principale, nu doar pe combaterea simptomului. Abordarea trebuie să fie complexă și să implice colaborarea mai multor specialiști.
Pentru claritate, am pregătit un tabel care arată specialiștii care trebuie consultați și rolul lor în diagnosticarea bruxismului la copii:
- Pediatru: examinare inițială, excluderea afecțiunilor acute, îndrumare către specialiști.
- Stomatolog pediatru: evaluarea stării smalțului și a ocluziei, excluderea cauzelor stomatologice.
- Neurolog pediatru: evaluarea funcționării sistemului nervos, excluderea patologiilor neurologice.
- Psiholog pentru copii: identificarea și gestionarea stărilor de stres ascunse, a anxietății, a tensiunii emoționale.
- Medic ORL: verificarea respirației nazale, excluderea vegetațiilor adenoide și a inflamațiilor cronice.
În continuare, vom analiza detaliat ce metode de diagnostic sunt folosite în fiecare caz și ce tratament pot recomanda specialiștii din diferite domenii.
Direcția stomatologică
Stomatologul pediatru trebuie să evalueze starea smalțului, să verifice prezența cariei și să aprecieze corectitudinea formării ocluziei.
Dacă scrâșnitul duce la subțierea smalțului, la apariția unor microfisuri sau la creșterea sensibilității dentare, medicul poate recomanda dispozitive speciale de protecție. Este important de înțeles, totuși, că gutierele de protecție nocturnă sunt folosite doar la copiii mai mari, cu dentiția permanentă complet formată.
Pentru copiii de vârstă preșcolară, gutierele nu sunt folosite, deoarece pot perturba procesul natural de creștere a maxilarelor și pot crea un risc de aspirație. În locul gutierelor, stomatologul poate recomanda exerciții speciale pentru mușchii masticatori sau gimnastică miofuncțională.
Direcția neurologică
Neurologul este implicat atunci când bruxismul este însoțit de alte tulburări de somn, ticuri, enurezis sau întârziere în dezvoltarea vorbirii.
Medicul va evalua reflexele, tonusul muscular și, dacă este necesar, va recomanda investigații instrumentale, precum electroencefalograma sau polisomnografia.
Tratamentul medicamentos este folosit extrem de rar și doar în prezența unor patologii neurologice grave. De regulă, medicul se limitează la recomandări privind administrarea de preparate cu magneziu, vitamina D sau prescrierea unor amestecuri fitoterapeutice ușor sedative, pe bază de talpa-gâștei și roiniță.
Direcția psihologică
Aceasta este esențială pentru copiii al căror bruxism are o natură legată de stres.
Psihologul pentru copii poate ajuta la identificarea anxietăților ascunse, a temerilor și a conflictelor interioare. Pentru tratarea bruxismului provocat de aceste cauze, s-au dovedit eficiente metodele de artterapie, terapia prin nisip și terapia prin povești. Aceste metode îi permit micuțului să elibereze, într-un mod sigur, tensiunea acumulată.
De asemenea, psihologul poate lucra și cu părinții, învățându-i metode de ascultare activă și de interacțiune constructivă cu copilul.
Întrebări și răspunsuri
Bruxismul la copii este înconjurat de numeroase temeri și stereotipuri ale părinților. Unele dintre aceste convingeri sunt inofensive, altele pot duce la investigații sau intervenții inutile.
Poate un copil să scrâșnească din dinți în somn din cauza viermilor intestinali?
Aceasta este o convingere populară răspândită, dar o legătură cauzală directă nu a fost dovedită. Unele studii raportează o asociere statistică între infecțiile parazitare și bruxism, însă alte lucrări nu o confirmă, iar datele actuale nu sunt suficiente pentru a considera paraziții drept cauza scrâșnitului.
În cazul suspiciunii unei infecții parazitare, aceasta trebuie diagnosticată și tratată conform indicațiilor, dar dehelmintizarea nu este prescrisă automat pentru tratarea bruxismului.
Trebuie trezit copilul dacă începe să scrâșnească puternic din dinți?
Trezirea bruscă nu este recomandată: trezirea dintr-un somn profund îl poate speria, poate provoca dezorientare și stres suplimentar. Dacă episoadele de bruxism sunt foarte frecvente, zgomotoase sau sunt însoțite de somnolență diurnă și de alte plângeri, merită discutat acest lucru cu medicul.
