Părinții adaugă adesea miere în terciul copilului, în brânza de vaci sau în laptele cald, fără să știe că poate avea consecințe periculoase.
Motivul pentru care mierea este exclusă din alimentație îl reprezintă sporii bacteriei Clostridium botulinum, care provoacă botulism. În plus, mierea conține polen, ce poate declanșa o reacție alergică. Iar zahărul din compoziția ei favorizează înmulțirea bacteriilor care provoacă cariile.
Vă explicăm de ce mierea nu se dă copiilor sub 3 ani și cu ce poate fi înlocuită, fără riscuri pentru sănătate.
Riscul infecțios
Mierea este singurul aliment asociat cu botulismul infantil. Sporii bacteriei Clostridium botulinum ajung în miere odată cu polenul și cu pământul. Organismul adultului, cu microflora matură, îi neutralizează, însă la copilul sub un an intestinul nu este încă populat cu bacterii protectoare. Sporii germinează, produc toxină și se dezvoltă boala, care se manifestă prin paralizia mușchilor.
În Rusia nu au fost înregistrate cazuri de botulism infantil asociate cu mierea, dar acest lucru nu anulează riscul teoretic: în alte țări astfel de cazuri au fost descrise. După vârsta de un an riscul scade, însă pediatrii recomandă adesea să se aștepte până la 3 ani, când microflora și sistemul imunitar devin mai rezistente.
Riscul de alergie
Mierea conține particule microscopice de polen provenit de la plantele de pe care albinele au cules nectarul. La un copil predispus la alergii, aceste proteine pot provoca o reacție: erupții, mâncărime, umflături și, în cazuri rare, dificultăți de respirație. Alergia la miere nu este frecventă, dar copiii sub 3 ani fac parte din grupa de risc din cauza imaturității sistemului imunitar.
Polenul din miere nu coincide cu cel care provoacă guturaiul sezonier, de aceea mierea nu se folosește pentru „obișnuirea” cu alergenii. Copiilor cu dermatită atopică, intoleranță alimentară sau cu părinți alergici li se introduce mierea cu o prudență deosebită sau se amână până la vârsta de 3 ani.
Riscul de carii
Mierea este alcătuită în proporție de 80% din zaharuri: fructoză și glucoză. Este aproape zahăr pur: o linguriță conține aproximativ 6 g. Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea zaharurilor libere la mai puțin de 10% din aportul caloric zilnic, iar în mod ideal la 5%. Pentru un copil de 2–3 ani, aceasta înseamnă aproximativ 25–30 g de zahăr pe zi. O lingură de miere acoperă aproape un sfert din această normă, fără a lua în calcul zahărul din alte alimente.
Dar nu este vorba doar de calorii. Zahărul din miere hrănește bacteriile Streptococcus mutans, care îl transformă în acid ce distruge smalțul dinților. Dacă dulciurile sunt oferite des, saliva nu reușește să neutralizeze acidul, iar riscul de carii crește. În plus, consistența lipicioasă permite mierii să rămână mai mult timp pe dinți.
Cu ce se poate înlocui mierea
Cea mai bună variantă sunt alimentele care conțin vitamine și fibre.
- piureurile de fructe și de fructe de pădure îndulcesc excelent terciul, brânza de vaci sau iaurtul. Conțin zaharuri naturale, precum și vitamine și minerale;
- fructele uscate înmuiate și mărunțite: stafidele, caisele uscate sau prunele uscate, înmuiate în prealabil în apă și făcute piure, sunt un adaos dulce excelent și hrănitor.
Dacă rețeta sau textura cere neapărat un ingredient dulce lichid, pot fi folosite unele siropuri. Este important de reținut că toate acestea reprezintă zahăr adăugat și trebuie date în cantități moderate și neregulat.
- siropul de arțar poate fi folosit în cantități mici. Unele surse indică faptul că folosirea regulată nu este recomandată până la 2 ani, dar utilizarea ocazională este admisibilă;
- siropul de agave este adesea considerat o alternativă sigură la miere;
- siropul de curmale este un îndulcitor natural. Ca și alte tipuri de zahăr adăugat, nu se recomandă copiilor sub 2 ani. La o vârstă mai mare, este posibilă utilizarea ocazională, în cantități foarte mici.
Cu ce nu trebuie înlocuită mierea
- siropul de topinambur: nu se recomandă copiilor sub 3 ani din cauza riscului ridicat de reacții alergice și a posibilelor probleme de digestie;
- stevia și alți îndulcitori intenși: siguranța lor și influența asupra sănătății pe termen lung nu au fost suficient studiate.
