7 lecții de viață motivante de la o persoană cu abilități speciale. Povestea fotografului Vlad Andreev

Îi spune Vlad Andreev și este un tânăr cu abilități speciale, cum spune chiar el. A fost diagnosticat cu „paralizie infantilă” încă de la naștere, dar acest fapt nu l-a împiedicat să își urmeze visele și chiar să găsească un loc binemeritat în societatea noastră. Azi, la cei 26 de ani, Vlad vine cu șapte lecții de viață, care anterior erau pentru el adevărate obstacole și pe care nu oricare ar fi fost în stare să le depășească. 

1. Integrarea în colectiv a fost dificilă și a fost primul meu obstacol pe care l-am depășit. Am mers la școală la vârsta de opt ani și am fost un copil foarte timid și rușinos, fapt ce mi-a adus tot felul de momente triste, jenante, discriminatorii și de intimidare. Copiii se uitau la mine straniu din cauza modului meu de deplasare, dar și de felul cum abordez anumite subiecte. Dar anii au trecut și eu am început să mă formez ca personalitate și să excelez în anumite materii școlare, astfel că primii care m-au primit în gașca lor au fost Cristi, Dan, Stas și Vlad - un grup de băieți care cu timpul mi-au devenit buni prieteni. 

2. Mila și chiar disprețul unor profesori față de abilitatea mea specială s-a transformat în respect grație cunoștințelor mele. Acum 20 de ani, școala incluzivă era doar un vis greu de imaginat, de aceea profesorii mă tratau altfel decât pe restul. Unii mă priveau cu milă, alții chiar cu dispreț, și toți erau de părere că locul meu nu este într-o școală de masă și că nu am șanse mari să mă realizez. Dar și unii și alții îmi puneau note mari din milă, uneori nemeritate. Acest fapt atât de mult m-a ambiționat încât mi-am zis că până îi fac să își schimbe părerea despre mine nu mă las, lucru ce mi-a reușit prin clasa a șasea, când i-am impresionat pe profesorii de biologie și limbă română cu cunoștințele mele. Tot atunci am primit primele note de zece bine meritate. 

3. În pofida abilității speciale am reușit să fac sport de performanță. Nu am fost niciodată omul care-și plânge de milă în timp ce se uită la alții cum își trăiesc din plin viața. În pofida paralizei infantile cu care m-am născut, visul meu de a face gimnastică, de a juca fotbal în curte cu băieții, s-a realizat. Mai mult chiar, timp de câțiva ani am făcut parte din echipa paralimpică la armlesting.  

4. Am învățat o meserie, iar cunoștințele mele sunt destul de solicitate de diferite companii. Sunt designer publicitar și fac diferite anchete, logotipuri pentru companii, strategii de dezvoltare de marketing astfel ca afacerea diferitor companii să crească.  

5. Am dat curs liber hobby-ului meu, care mi-a permis să îmi găsesc un loc în societate și să fiu privit ca un om integru nu ca o persoană cu abilități speciale. Este vorba de pasiunea mea pentru fotografie pe care am descoperit-o prin anul doi de studii. Mi-a luat cam vreo șase ani ca să-mi dezvolt acest hobby de unul singur, fără a face studii în domeniu, dar efortul s-a meritat. Azi numele Vlad Andreev este recunoscut nu doar de apropiați, ci și de mulți alți membri ai societății, moment care îmi dă putere să merg mai departe și să lansez diferite proiecte foto. Ultimul și cel mai de suflet proiect este destinat familiilor în care cresc copii cu abilități speciale și pe care eu îi fotografiez gratis.

Azi am ajuns să fiu foarte căutat inclusiv pe la diferite ceremonii private precum nunți și cumetrii, iar numărul comenzilor în anumite perioade a anului ajunge și până la șapte - zece săptămânal. Datorită acestui fapt, mi-am adunat o echipă bună de fotografi care sunt gata să mă ajute atunci când sunt extrem de solicitat. Astfel fotografia a devenit o sursă de venit pentru mine.

6. Am ajuns să trăiesc inclusiv momentul când pot ajuta pe alții să se realizeze în viață. Este vorba de alți tineri cu abilități speciale. Unii, ghidați de mine au ajuns să practice sportul de performanță în lotul paralimpic al Moldovei, pe alții i-am ajutat să își dezvolte mici afaceri legate de hand-made pe internet, eu creându-le logotipul și ocupându-mă de promovarea lor pe facebook. Așa sau altfel, acest fapt mă face să mă simt util și împlinit. 

7. Lupt pentru fericirea în viața personală. Acest ultim punct este încă în proces, dar sunt extrem de fericit de faptul că în viața mea au intrat două fete frumoase și inteligente. Una are o abilitate specială la fel ca și mine și este gata în orice moment să își lege destinul cu mine, cea de-a doua fată nu are nici o dizabilitate, și pentru atenția ei încă lupt eu. Deși mulți îmi spun că ar fi corect să îmi aleg o fată din cercul meu, eu nu sunt de aceeași părere. Ambițios fiind, numai o persoană fără abilități speciale ar putea să mă propulseze înainte în realizarea viselor mele cele mai tainice. Până una alta mă abțin să dau mai multe detalii la acest subiect, dar ceea ce vreau să spun este că în pofida abilității mele speciale sunt un om fericit. La fericirea mea au contribuit inclusiv părinții, fratele meu, prietenii, colegii și toți cei care m-au acceptat în viața lor. 

Sursa foto: arhiva personală