EMOŢIONANT: Cum i-a schimbat autismul viața unui tată din Moldova!

Alexandru Ion Iacub are șase ani, iar la vârsta de doi ani și jumătate a fost diagnosticat cu autism. De mai bine de un an, băiatul frecventează Asociația SOS Autism, unde face terapie ocupațională ABA. Astăzi, părinții lui se mândresc cu rezultate extraordinare și speră că într-o bună zi, fiul lor se va încadra perfect în societatea, care încă e departe să accepte autismul, or, experiențele, puțin spus neplăcute, prin care au trecut l-a făcut pe tatăl lui Alexandru Ion să scrie despre cum autismul i-a schimbat viața și ce lecții a învățat.

„E normal să te pui pe gânduri uneori, mai ales că-i gratis încă. Adesea mă gândesc cum era să fiu eu dacă viața nu era să îmi facă cunoștință cu autismul. Am cunoscut despre această tulburare și noțiune a acesteia la finele anului 2012, când băiatul meu a mers prima dată la o investigare psihologică la un centru specializat. Atunci când am aflat ce este autism, încă nu înțelegeam cum e să lupți cu el și dacă are rost să lupți cu el - era doar o simplă noțiune pentru mine și soția mea.

Am acceptat autismul la copilul nostru mult mai greu și mult mai târziu, inițial încercând să ne mințim pe noi înșine că acesta poate fi un dar posibil, amuzant, căutam prin wiki diverși genii care se presupune că au suferit de autism, încercam să-i descoperim vreun oarecare talent dar … nimic. Ceea la ce vreu să duc în acest articol de facto este lecția care am primit-o de la această tulburare și cum a schimbat ea firele noastre atât de rapid, încât nu cred că le reușea nici serviciilor secrete specializate în spălări de creier.

Lecția numărul 1 – am învățat să accept o altă realitate

Am înțeles că sunt lucruri care nu le poți totuși schimba și trebuie să le accepți. Autismul nu se tratează, cu el nu se luptă, la el trebuie să te adaptezi, să-l înțelegi, ca să-i poți crea copilului tău măcar un micuț confort în lumea asta.

Lecția numărul 2 – am început a lupta cu inamicul adevărat

„Inamicul” adevărat al persoanelor cu tulburări și/sau dizabilități este societatea (mai ales dacă ne referim la Republica Moldova și alte țări CSI). Am început a lupta cu societatea, cu ea trebuie de luptat pentru a face loc pentru copilul tău care suferă de autism. Persoanele care suferă de tulburări sau de oarecare dizabilități nu trebuie torturate ca societatea să le accepte, ci societatea trebuie educată să accepte aceste persoane, deoarece ea pretinde a fi partea cu mintea și trupul sănătos. Astfel, de câte ori am posibilitatea să informez societatea ce înseamnă autismul o fac, iar dacă mă întâlnesc cu ignoranță mă strădui să ofer o lecție cât mai dur posibilă.

Lecția numărul 3 – am învățat să fiu un tată curajos

Să fii tată a unui copil cu dizabilități este frumos, nu doar curajos. Bărbatul adevărat își măsoară demnitatea și puterile în riscurile și greutățile pe care și le asumă. M-am întâlnit cu mai mulți bărbați care nu au copii tipici, adică cu unele dizabilități și am constatat că majoritatea încă nu au trecut peste acel orgoliu, ca să înceapă a se mândri că au un copil neobișnuit. Curaj băieți! Fiți bărbați!

Lecția numărul 4 – am ieșit din granițele moralei putrede

Nolens Volens am fost parte din morala general primită în Moldova, eram homofob, eram rasist, eram xenofob, eram religios. Dar bine că eram, și acum nu pot înțelege cum am putut fi atât de limitat în gândire. Atunci când la copilul tău se uită toți straniu, este exclus din societate, lipsit de servicii sociale, dat afară din grădiniță, chiar când are loc matineul ș.a. atunci înțelegi, că oamenii care fac toate astea pur și simplu nu sunt educați - nu doar de părinți, ei nu sunt educați de viață. Cine știe, dar îmi este groză să gândesc că puteam fi ca ei.

Lecția numărul 5 – am învățat să prețuiesc

Nimic nu se compară cu vocea copilului tău, mai ales dacă acesta a început a închega cuvinte abia la 5 ani, ecolalie, și totuși ești cel mai bucuros, și nu se compară cu nimic, prețuiești când învață a merge la veceu singur, prețuiești când înțelege cum e să sari (da! a învățat a sări mult mai târziu). Prețuiești la justa valoare doar atunci când pierzi. Nu închideți gura, băieți, la copii voștri, bucurați-vă de miile de întrebări, bucurați-vă de săriturile și zbânțuiala copiilor voștri.”

Semnat Alexandru Iacub

Foto: Facebook, www.lifehack.org