În Moldova se poate naște fără bani? Citiți experiența prin care a trecut o mămică

Cristina Ermac este o tânără din capitală, care acum câteva zile a devenit mămică pentru a doua oară. Experiența a fost una extrem de plăcută pentru că nașterea a trecut fără complicații, dar mai ales pentru că tinerii părinți nu au achitat pentru acest serviciu „gratuit” în țara noastră nici un ban. Ce a făcut-o pe mamă să ia această decizie și cum a decurs nașterea am aflat din prima sursă.  

Am trecut deja prin două nașteri. Ambele naturale, cu doi copilași superbi, însă în același timp diferite una de alta, prin termenul de desfășurare, modul în care au avut loc, intensitate ș.a.  Deci, cu primul copil am fost asistată de un așa-zis "medic prin înțelegere". Cine a născut (și nu numai) știe despre ce vorbesc. Nu mă voi eschiva și voi menționa că era vorba inclusiv de o sarcină ceva mai complicată, iar eu eram convinsă că la instituțiile noastre de stat dacă nu dai bani, nu ai parte de servicii. Asta m-a făcut să iau această hotărâre, plus că era și prima mea naștere…

Acum, la a doua naștere, eram mult mai sigură pe mine, mai pregătită atât moral, cât și fizic. Așa că am hotărât să fac abstracție de ce zice lumea și să nasc fără aceste înțelegeri prealabile atât de înrădăcinate în țara noastră. Curioasă să aflu dacă se poate… Soțul mi-a susținut complet decizia. De fapt, el conștientiza că nașterea e un proces care implică în primul rând mama, respectiv alegerea îmi aparținea în totalitate. Cel mai important era ca eu să mă simt sigură și confortabil în condițiile pe care le voi alege. Rudele, în final au acceptat și ele, deși evident își făceau griji. Și cred că fricile lor sunt motivate, având în vedere zvonurile care circulă la această temă.

Voi fi sinceră și voi zice că am început să am dubii privind decizia mea atunci când am văzut că termenul se cam lungește, comparativ cu cel la care l-am născut pe fiul Darian, și începusem să intru în panică. Însă pentru că nu sunt genul de om căruia îi sunt caracteristice schimbările pe ultima sută de metri, am stat să aștept.

Am ales să nasc la maternitatea numărul doi. Auzisem mai multe opinii pozitive despre ea și asta m-a încurajat. În plus, și eu am văzut lumina zilei acolo, iar asta mi-a părut că ar fi o paralelă destul de frumoasă.

Și iată ziua cea mare - 8 mai, când avea să îmi țin prințesa în brațe și totodată să aflu dacă decizia mea de a naște fără înțelegere prealabilă a fost una corectă sau o nebunie curată. Miezul nopții. Mi se rup apele, astfel că mie nu îmi rămâne nimic decât să îmi strâng frumușel, calm și optimist toate lucrurile și să chem ambulanța. Apropo, a fost prima dată când am mers într-o ambulanță. Aceasta m-a dus cu bine la maternitate, unde m-au primit frumos, adică fără pic de aroganță ori vreo atitudine prin care să mă simt cumva inferioară. Mi-au zâmbit, deși îmi dau seama că nu e cel mai ușor job pe care să îl îndeplinești la mijloc de noapte. Contracțiile mi s-au început abia pe la ora două, fiind deja în sala de naștere.

Medicul de gardă nu doar m-a primit foarte binevoitor, ci mi-a explicat și ce urmează să facem. A fost alături în timpul nașterii propriu-zise care (spre norocul meu) a fost foarte rapidă. Alături de soț a stat moașa și m-a susținut moral. De fapt, tot personalul medical s-a comportat binevoitor. Au avut o atitudine profesionistă și totodată m-au făcut să mă simt confortabil, ca acasă. Mi-au răspuns la toate întrebările, iar eu aveam multe… 

După naștere, în salon, am avut parte, la fel, de o atitudină pozitivă din partea întregului personal, de rând cu celelalte două mămici. Condițiile? Părerea mea e că sunt destul de bune. Evident că poate cineva așteaptă pătuțuri pentru copii încrustate cu pietre Swarovski și PlayStation pentru mămici, însă pentru mine dacă e curat, îngrijit, comod, într-un cuvânt, dacă sunt create condițiile necesare, atunci e bine.

Și acum partea financiară. Absolut nimeni nu mi-a insinuat nimic. Că aș fi cuiva datoare – medic, moașă, infirmieră, medic neonatolog etc. Nici eu nu sunt genul de om care să întindă bani pentru a mi se oferi un serviciu gratuit. La drept vorbind, ce aș fi putut primi eu mai mult în schimbul sumei pe care aș fi achitat-o, decât ceea ce am primit? Concluzia? Se poate și fără bani. Nu e totul pierdut în țara aceasta!?

Foto: arhiva personală