O mamă din Moldova, despre sistemul de învățământ spaniol: Sunt multe lucruri care nu-mi plac

Sistemul educațional din Spania este foarte bine structurat, începând cu grădinița de la 4 luni. Copiii încep școala practic de la 3 ani, ceea ce în Moldova nu se întâlnește. Inga Diaconu, jurnalistă din Moldova, dar stabilită de ceva timp în Spania, ne-a vorbit despre sistemul educațional spaniol, despre plusurile și minusurile acestuia.

În Spania, copiii de la vârsta de 4 luni până la 3 ani merg la "guarderia"- grădiniță la noi. Guarderia nu este gratis, costă binișor. Depinde de grădiniță. Alea private ca și la noi costă mai mult. Între 3 și 6 ani merg la „colegio”, grupele "infantil"- nu avem așa ceva în Moldova. De la 6 până la 11 ani merg tot la colegio în grupele "primaria"- cum ar fi clasele primare în Moldova. Apoi, merg 4 ani la Institut în grupele ESO-secundaria - ceva de genul claselor liceale la noi. Mai apoi fac 2 ani de bachilerato tot in Institut - bacalaureatul. Am doi copii la Colegiu. Unul este anul patru infantil, iar altul primero de primaria (clasa 1 la noi). Este al treilea an de când mergem într-o instituție școlară în Madrid.

Anul școlar a început pe data de 8 septembrie. Pregătiri mari nu am avut. Încă în luna iunie a fost afișat pe grupul de WhatsApp al clasei lista de cărți. Am cumpărat cărțile abia acum, din lipsă de timp, și pentru că e perioada aceasta de început de an școlar unele cărți încă le așteptăm. Noi am rămas în aceeași școală în care am învățat și anii trecuți, asta ne-a scutit de a umbla cu acte dintr-o parte în alta. Abia cu o săptămână înainte de începerea anului școlar a fost afișată lista elevilor din clasele întâi. Elevii au făcut cunoștință cu profesoara în prima zi de școală. Fosta profesoară care i-a învățat 4 ani la infantil le-a făcut cunoștință cu noua lor profesoară.

Nu au avut careu cum se obișnuiește la noi. Aici, directoarea școlii a citit listele de elevi pentru fiecare clasa: a, b,c. După ce au fost repartizați, au mers în clase. Noi ne-am pregătit mai mult în ultima săptămână. Am cumpărat bancă să aibă unde scrie, tablă i-am pus pe perete în odaie. În rest, am învățat literele. Noi am venit acum doi ani în Spania și avem puțin întârziere la unele capitole. Dar nu e obligatoriu ca elevul să știe toate literele.  Lecțiile încep la ora 9 și se încheie la ora 13, în lunile septembrie și iunie (pentru ca e foarte cald), în celelalte luni orele se încheie la ora 14. Cei care rămân peste program la școală - sunt până la ora 18 la colegiu. Sigur că acest lucru are o taxă care se plătește la bancă. În aceste ore, copiii sunt hrăniți și supravegheați de persoane angajate special pentru aceasta. Deoarece las copiii peste program și nu am cum să mă întâlnesc cu profesoara, nici nu o cunosc. Părinților le este permis să meargă doar până la poarta școlii. De acolo, copilul merge singur și se aliniază în rândul care corespunde clasei sale. Apoi pleacă în clasă cu profesoara. După lecții, profesoara și elevii ies iarăși la poartă, unde copilul este lăsat sa plece cu părintele acasă.

Îmi place că studiile la colegiu sunt gratis. Și nici nu se adună bani pentru diverse chestii. Îmi place simplitatea profesorilor. Cum sunt tratați elevii și comportamentul lor descătușat. Copiii se adresează profesorilor pe nume sau le spun "profe". Îmi place că elevii sunt independenți. Fiica mea a învățat să își pună geaca singură după o metoda foarte interesantă.

Dar sunt multe lucruri care nu îmi plac, probabil pentru că am crescut și am trăit după alte reguli decât aici. E mai mult probabil încă un șoc cultural. Atât în clasele primare, cât și la cei mai mici, programul este de 5 ore. Eu, ca părinte, nu prea am cum să muncesc din această cauză. Trebuie neapărat să plătesc peste program care este destul de costisitor. Nu îmi place că nu este permis ca părintele să își petreacă copilul până la ușa clasei. Mai ales în primele zile când e perioada de adaptare. Dacă se întâmplă să nu vrea să intre în curte, mai ajută portarul și directorul școlii și iau copilul de mână și îl duc la grupa lui. Nu îmi place că nu au în program măcar o ora de somn. Fiul meu la 3 ani când a mers în grupa infantil, adormea cu capul pe bancă, pe saltele. Tot de la 3 ani copiii au o pauză de masă între ore, când mănâncă ce își iau de acasă. Fiica mea, care trebuie rugată să mănânce, mai mereu venea cu mâncare acasă.

Copiii se simt bine. Doar că vin foarte obosiți pentru că stau până la ora 17 la școală. Fiul meu zice că nu mai vrea să îl las peste program. Am înțeles și de ce. Peste program sunt îngrijiți de niște persoane speciale care îi pun la masă și stau lângă copii până mănâncă tot din farfurie. Deci, lui, care e mai dificil cu mâncarea, nu prea îi place.

Copiii mei merg la o școală bilingvă. Adică studiile le fac jumătate în engleză, jumătate în spaniolă. Patricia, care este clasa întâi, face matematica, limba spaniolă, educația fizică, muzica, religia, arta, știința. Adică câte 5 lecții in fiecare zi. După a treia lecție au pauză (recreație).

Și acum despre cheltuieli. Doar cărțile în clasa 1 ajung să coste în jur de 240 de euro. Pentru fiul meu, care e în clasa 3 infantil (un fel de grupa pregătitoare), am cumpărat cărți de 70 de euro. Cărțile sunt pentru tot anul, iar alte cheltuieli pentru cărți și caiete nu se mai fac pe parcursul anului. Lunar, pentru ca rămân peste program, plătesc câte 150 de euro pentru fiecare copil. Un halat de vreo 15 euro. Acesta se numește babi, un fel de uniformă. Fiecare clasă are culoare sa la babi. Astfel, profesorii, când îi scot la joacă în curte, îi pot găsi mai ușor. În rest, alte cheltuieli nu prea am avut. În curând cred că va trebui să plătim un fel de fond al școlii, care se achită o dată la jumătate de an și este aproximativ 20 de euro. Banii se plătesc la bancă, nimeni nu pune mâna pe un centimo, totul este cu factură, pe care o prezentăm apoi la școală. Din banii ăștia se procură diverse rechizite pe care le folosesc la lecții: plastilină, hârtie, foarfecă, lipici. Cam asta.

Noi suntem primul an de primaria, adică la școală încă nu știm cum va fi, dar din anii trecuți în infantil nu am prea cumpărat multe lucruri. Iar cărțile rămân la colegiu deocamdată și nu trebuie copiii să le care după ei casă-școală. Anii trecuți cărțile le dădeau acasă după ce terminau de învățat din ele. Sunt un fel de cărți-caiete în care ei și scriu. Așa că nu am niciun noroc să le refolosesc peste doi ani cu celălalt copil (râde). Lunar poate apărea vreo excursie la teatru sau muzeu care se plătește la bancă și apoi tichetul este dus la școala și atât.

Cărțile sunt procurate la librării. Fiecare librărie are lista cu cărți care este necesară pentru o anumită clasă din anumită școală. Așa că doar mergi și faci comanda. Îi spui ce an este de studii și ce școală. Ah da, mi-am amintit anul ăsta de anii mei de școală când am ajuns la etapa de învelit cărțile (râde). Asta a rămas la fel si acum, doar că mai avem și alegerea de a cumpăra învelitori gata făcute sau să le facem noi din peliculă.