Bărbații despre sarcină și naștere. Adrian Ursu: „Nu eram căsătoriți când Irina a aflat că e însărcinată”

Pentru majoritatea cuplurilor a descoperi că testul de sarcină este pozitiv reprezintă cel mai frumos moment până la nașterea copilului. Urmează multe felicitări și urări de „naștere ușoară” mamei, dar ceea ce mulți nu știu e că viitorul tătic are o importanță la fel de mare, iar implicarea acestuia e mai mult decât necesară. Din acest motiv ne propunem să răscolim prin emoțiile trăite de tăticii cunoscuți din țară și să verificăm cunoștințele lor în materie la rubrica noastră: „Bărbații despre sarcină și naștere”. Primul care ne-a răspuns la provocare este interpretul Adrian Ursu, care împreună cu Irina Negară formează de ceva timp o frumoasă familie. Au și o fetiță de patru anișori pe nume Andreea-Maria, iar azi își amintește cu plăcere de momentul în care a primit vestea că va deveni părinte. Se afla în culisele unui concert, iar felul în care a fost anunțat de către iubită îl vede a fi unul destul de original.

„Noi nu eram căsătoriți când Irina a aflat că e însărcinată. Deși aveam o relație frumoasă de iubit și iubită, nu avuse loc nici cererea în căsătorie. Irina, din  neștiința cum voi reacționa, probabil, sau poate emoțiile au făcut-o să aleagă o variantă destul de originală: mi-a expediat o poză ce confirma faptul că este însărcinată. În imediata secundă, cu fața radiind de bucurie, cu zâmbetul larg până la urechi, i-am răspuns cu alte trei fotografii cu mine și acea reacție. În prima spuneam „Te”, în a doua „iu” și în a treia „besc”. La scurt timp a urmat și cererea în căsătorie și m-am străduit să îmi manifest pe cât se poate de deschis bucuria, pentru că știam cât de mult înseamnă pentru Irina. Ea avea nevoie să audă, să simtă, să vadă. În rest, ca pentru fiacare familie sarcina e o mare bucurie”.

Pofte, capricii, stres și alte cuvinte din aceeași familie pot descrie ades perioada de sarcină a unei femei, deși Adrian Ursu se pare că a avut noroc.

„La acel moment nu îmi dădeam seama câtă încărcătură emoțională va avea, chiar nu puteam să intuiesc. Eram în așteptare, ne bucuram, aveam grijă de soția mea ca să evite stresul. Dar aici iarăși depinde de fiecare bărbat și femeie în parte. Pentru cineva această perioadă de așteptare poate fi complicată, nu și pentru noi. Poftele Irinei erau destul de clasice, de genul roșiilor și castraveților murați sau marinați. Nu imi amintesc să mă fi dus la miez de noapte după ceva anume. Chiar am reușit să trag cu urechea la o discuție de a ei în perioada de sarcină în care spunea că foarte des femeile își insuflă sau amplifică psihologic această stare de foame sau pofte, în urma cărora multe femei mai și adaugă peste limita de kg, de vină fiind iarăși unele stereotipuri în care se mai crede.

Irina știa că trebuie să aibă grijă de felul în care se alimentează, astfel încât să nu o facă în exces. Ca urmare, nu s-a îngrășat în perioada de sarcină, decât foarte puțin, o dovadă fiind și primele panouri apărute în oraș cu mine și Irina în cadrul unei campanii publicitare. Ea fiind pe atunci în luna a șaptea de sarcină.”

Bine, am trecut cu brio peste primirea celei mai importante vești din viața unui tătic, apoi de perioada emoționantă de așteptare și uite am ajuns la așa-zisul punct culminant: nașterea. E un trend sau nu, o cerință a soțiilor sau sincera dorință a bărbatului, dar e tot mai des discutată prezența bărbatului în sala de naștere. Adrian Ursu nu a asistat nașterea, ținând cont și de faptul că a fost una prin cezariană, dar apreciază curajul tăticilor ce o fac.

„Totul este atât de individual. Părerea mea este că dacă un bărbat este gata sa asisite și simte această dorință sinceră și dacă și soția lui îl susține, atunci e binevenit să fie prezent, să o susțină și să aprecieze la justa valoare efortul și sacrificiul pe care îl face o femeie în momentul nașterii. Important este să nu facă parte din bărbații care fiind întrebați: „Cum a născut soția ta?”,  răspund cu „Ușor”. În același timp, cred că asta poate trauma psihologic pe cei care eventual sunt mai emotivi din fire. Este un moment foarte riscant pe care și-l asumă bărbații, pentru că niciodată nu știi cum va decurge nașterea. Eu personal nu am asistat și nu cred că fac parte din bărbații care ar vrea să asiste. Deși știu experiența unor prieteni de a fi alături de soțiile lor în acele momente și spun că e una unică și soțiile la rândul lor au apreciat foarte mult. Deci, da, apreciez curajul și decizia tăticilor de a asista la naștere, dar zic să fie responsabili și să gândească, să discute cu soția din timp acest moment. Chiar dacă ar putea fi și o alegere spontană, drept răspuns la întrebarea medicului: „Mergi?” (zâmbește).

Sursa foto: facebook.com