Gingivita la adulți și copii: cauze, simptome, tratament și prevenție

Gingivita este inflamația mucoasei gingivale. Semnele caracteristice ale bolii includ umflarea și înroșirea gingiilor, sângerarea la mestecarea alimentelor și respirația urât mirositoare. Pacientul poate suspecta gingivita dacă, la periajul dinților, pe periuță apar urme de sânge.

În cazuri severe, boala poate deveni cronică, cu complicații precum parodontita și pierderea dinților. Potrivit statisticilor Asociației Internaționale a Stomatologilor, aproximativ 90% dintre oameni se confruntă, la un moment dat, cu afectarea gingiilor. Datele Organizației Mondiale a Sănătății confirmă aceste cifre. Gingivita devine severă și complicată în 19% din cazuri – adică aproximativ 1 miliard de persoane anual.

Cele mai multe cazuri grave apar în țările unde igiena dentară este neglijată, frecvent în Africa și anumite state din Asia.

Cauzele apariției

Există mai multe cauze ale gingivitei:

• Flora microbiană: Aproximativ 80% din bolile gingivale sunt cauzate de înmulțirea bacteriilor patologice. Acestea se acumulează între dinte și gingie sub formă de placă, care se transformă ulterior în tartru, greu de îndepărtat prin periaj obișnuit sau ață dentară.
• Hiperplazia: Creșterea gingiei ca efect al unor medicamente, cum ar fi contraceptivele orale, ciclosporinele și unele medicamente pentru hipertensiune, îngreunează curățarea dinților.
• Malformații ale mușcăturii și ale aparatului dento-maxilar: Dinții crescuți necorespunzător deformază gingia, favorizând inflamația cronică.
• Avitaminoze: Deficiența de vitamina C poate provoca scorbut, caracterizat prin slăbiciune, apatie, hemoragii articulare și afectarea dinților până la pierderea lor.
• Imunodeficiențe: Proteinele protectoare din cavitatea bucală (Ig A secretor) pot lipsi în caz de HIV necompensat, sindrom DiGeorge sau alte afecțiuni.
• Aplicarea aparatului ortodontic: Brackeții și alte sisteme pot afecta integritatea gingiei și favorizează înmulțirea bacteriilor.
• Plombe și implanturi de calitate scăzută: Pot răni gingia delicată și favoriza proliferarea florei patogene.
• Schimbări hormonale: Pubertatea, sarcina sau contraceptivele orale pot amplifica inflamația.
• Intoxicații cu metale grele: Plumbul și bizmul pot provoca inflamații gingivale.

Mecanismul dezvoltării gingivitei

Cea mai frecventă cauză este proliferarea necontrolată a microorganismelor. Inflamația începe prin formarea biofilmului – un strat organizat de microbi și produse ale metabolismului lor, asemănător cu biofilmul marin. Biofilmul protejează bacteriile de sistemul imunitar și antibiotice, permițând creșterea rapidă a acestora.

Etapele dezvoltării biofilmului:

• Adherență – bacteriile aderă la suprafața dintelui.
• Creștere și multiplicare – biofilmul devine mai dens și mai complex.
• Dezlipire – fragmente de biofilm se răspândesc pe ceilalți dinți prin saliva.

Adherența are loc în primele 72 de ore și poate fi inversată prin periaj și folosirea aței dentare. După această perioadă, biofilmul se întărește și poate fi îndepărtat doar profesional de dentist.

Cum recunoști gingia sănătoasă de cea bolnavă

Gingivita la copii

Este mai rară decât la adulți, apar primele cazuri între 2 și 4 ani. La 13 ani, 80% dintre adolescenți prezintă probleme gingivale. Există forme speciale, precum gingivita de erupție, când dinții permanenți afectează mucoasa gingivală, cauzând inflamație și sângerare. Traumatismele sunt frecvente la copii mici, de exemplu mestecarea creioanelor sau căderile în timpul jocului.

Tipuri de gingivită

După formă

• Catarrală: cea mai frecventă, cu roșeață și sensibilitate la temperaturi;
• Ulcerativă: evoluează din forma catarrală, cu ulcerații dureroase și halitoză;
• Necrotică: forma cea mai gravă, cu țesuturi necrozate, frecvent în imunodeficiențe severe;
• Hipertrofică: creșterea papilelor gingivale care acoperă dintele, descoperită adesea întâmplător;
• Atrofică: apare ca complicație a tratamentului stomatologic, expunând rădăcina dintelui și crescând sensibilitatea.

După evoluție

• Acută – simptome intense;
• Cronică – poate fi aproape asimptomatică.

După localizare

• Localizată – afectează unul sau câțiva dinți, frecvent după traumatisme sau tratamente dentare nereușite;
• Generalizată – afectează întreaga gingie.

După severitate

• Ușoară – tratabilă acasă;
• Moderată – necesită tratament stomatologic;
• Severă – poate duce la pierderea dinților și septicemie.

Diagnostic

Se începe cu anamneza detaliată, periajul și metodele folosite, bolile asociate, medicamentele și restricțiile alimentare. La examinare se observă roșeața și edemul, iar în cazuri severe – ulcerații sau necroză. Se folosesc indicatoare speciale pentru placa bacteriană și, dacă e necesar, radiografie sau CT maxilar.

În caz de stare generală alterată sau febră, se recomandă analize de sânge pentru identificarea generalizării infecției.

Tratament

• Curățare profesională cu îndepărtarea plăcii și tartrului, folosind substanțe pe bază de clorhexidină sau peroxid de hidrogen;
• Verificarea plomelor, implanturilor și aparatelor ortodontice;
• Terapie antibacteriană dacă infecția s-a generalizat;
• Anti-inflamatoare nesteroidiene pentru durere;
• În forma hipertrofică – reducerea țesutului gingival prin azot lichid, diatermocoagulare sau agenți sclerozanți; în cazuri severe – gingivectomie.

Prevenție la copii și adulți

• Igiena corectă a dinților – periaj de două ori pe zi cu periuță cu peri moi și folosirea aței dentare după mese;
• Schimbarea periuței cel puțin o dată la 3 luni;
• Consult stomatologic preventiv la fiecare 6 luni;
• Dietă variată, fără monodiete cu lipsă de vitamine;
• Evitați fumatul;
• Prevenirea traumatizării gingiilor prin alimente dure.

Gingivita are, în general, evoluție benignă. Respectarea igienei și vizitele regulate la dentist reduc semnificativ riscul. Forma inițială poate fi tratată acasă, însă pentru formele cronice este necesară intervenția specialistului.

Important: articolul nu reprezintă recomandare medicală. Pentru informații detaliate, consultați un specialist.