Herpesul labial: de ce reapare și cum se tratează
Herpesul pe buze este una dintre cele mai frecvente infecții virale la oameni. Unele persoane au recidive anual, în timp ce altele nici nu bănuiesc că sunt infectate.
Ce se ascunde în spatele herpesului labial
Numele său științific este herpes labial și este cauzat de virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1). Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 3,7 miliarde de persoane sub 50 de ani sunt infectate, ceea ce reprezintă circa 64% din populație.
Virusul se transmite în principal prin contact direct – sărut, salivă, obiecte comune sau ustensile personale. Prin mucoase și microleziuni ale pielii, ajunge la ganglionii nervoși și rămâne acolo în stare latentă. În perioadele de recidivă, virusul „se trezește” și migrează înapoi prin fibrele nervoase către piele sau mucoase, provocând erupțiile caracteristice.
„Factorul critic al recidivelor este scăderea controlului imun. Principalii declanșatori sunt stările temporare de imunodeficiență, cum ar fi stresul, oboseala, lipsa somnului, dietele stricte sau infecțiile respiratorii. La unii pacienți, herpesul labial apare după vacanță la mare și expunere activă la soare – ultravioletul poate reactiva HSV-1”.
De asemenea, recidivele pot fi declanșate de fluctuații hormonale (de exemplu, în timpul menstruației) sau de leziuni ale pielii și terminațiilor nervoase din jurul gurii, cum ar fi după traumatisme sau proceduri stomatologice.
Cum începe herpesul
Perioada prodromală
Cu 12–48 de ore înainte de apariția erupțiilor apar mâncărime, furnicături sau senzație de arsură în locul tipic. Aceste simptome sunt caracteristice recidivelor.
Buzele și veziculele
Se formează vezicule mici, grupate, cu conținut transparent, de obicei la granița dintre marginea roșie a buzelor și piele.
Eroziuni și cruste
Veziculele se sparg, apar eroziuni dureroase, urmate de cruste galbene. Ciclu complet durează de obicei 7–10 zile.
Pentru diagnostic, de regulă este suficient examenul clinic. Analizele de laborator sunt necesare în caz de evoluție atipică sau pentru excluderea altor afecțiuni. În aceste situații, medicul poate preleva conținutul veziculei pentru analiză.
Tratamentul herpesului
Nu se poate elimina complet virusul herpesului; acesta rămâne în ganglionii nervoși pe viață. Scopul tratamentului este accelerarea vindecării și prelungirea perioadelor fără erupții. Se utilizează antivirale cu acțiune directă asupra ADN-ului viral, care blochează multiplicarea virusului prin inhibarea enzimelor sale. Conform ghidurilor clinice, se recomandă unul dintre următoarele medicamente:
- aciclovir
- valaciclovir
- famciclovir
Este important ca medicamentele să fie administrate oral, sub formă de comprimate. Eficiența unguentelor este mai scăzută; acestea pot fi folosite complementar, dar nu înlocuiesc terapia sistemică.
În faza de vindecare, când erupțiile principale au trecut, dar au rămas cruste, se utilizează produse epitelizante – creme și geluri care accelerează maturarea celulelor pielii și vindecarea leziunilor.
Dacă terapia standard nu este eficientă, este necesară reevaluarea de către medic și ajustarea schemei terapeutice.
„De obicei, cauza este biodisponibilitatea scăzută a tratamentului. Pacienții folosesc unguente fără terapie orală – acest lucru este ineficient”.
Există și forme rezistente la medicamente, mai ales la pacienții cu imunodeficiență severă (HIV, post-transplant, tratamente oncologice). În astfel de cazuri, terapia standard nu funcționează și este nevoie de schimbarea medicamentului sau administrare intravenoasă.
Dacă veziculele persistă mai mult de 10 zile, este recomandat consultul medical – erupțiile faciale nu sunt întotdeauna cauzate de herpes.
„Sub mască virală pot fi ascunse infecții bacteriene (impetigo cu cruste galbene), sifilis (șancru dur pe buze) sau dermatită de contact alergică”.
Ce să faci în cazul recidivelor
Principala recomandare este evitarea declanșatorilor:
- controlul stresului;
- minimum 8 ore de somn pe noapte;
- alimentatie echilibrată;
- protejarea feței de soare și folosirea balsamului cu SPF.
Dacă herpesul apare de mai mult de 6 ori pe an, se recomandă terapia supresivă – administrarea zilnică de antivirale, conform indicațiilor medicului, care stabilește medicamentul, doza și schema.
Prevenție
Majoritatea infectărilor au loc în copilărie. Dacă un membru al familiei are virusul, există șanse mari să fie prezent și la ceilalți. De aceea, adulții și copiii sănătoși nu trebuie să ia antivirale preventiv.
„Faptul că soțul sau copilul nu a avut niciodată erupții nu înseamnă că nu este infectat – înseamnă că sistemul lor imunitar controlează virusul”.
În perioada recidivelor se recomandă evitarea săruturilor și folosirea tacâmurilor și prosoapelor separate pentru a nu crește încărcătura virală. Este important să nu se desprindă crustele și să se spele mâinile după fiecare contact cu zona afectată.
Excepții:
- nou-născuți (mai ales primele 6 săptămâni de viață);
- gravide în trimestrul III (riscul de infectare a fătului la naștere);
- persoane cu imunodeficiență (HIV sau post-chimioterapie).
Aceste persoane pot avea dificultăți în combaterea infecției virale. Herpesul poate fi sever și poate provoca complicații: afectarea ochilor, pielii, organelor interne și a creierului. În astfel de cazuri, se recomandă terapie preventivă.
Controlul herpesului cu tratament corect
Herpesul labial este o infecție virală comună, care rămâne în organism pe viață. Majoritatea cazurilor sunt ușoare, dar la persoanele cu imunitate scăzută, la nou-născuți și gravide, virusul poate provoca complicații severe. Antiviralele moderne scurtează durata episodului și frecvența recidivelor, dar este important să fie administrate corect. Studiile arată că formele orale (comprimate) sunt mai eficiente decât cele locale (unguente, creme).
