Medic obstetrician-ginecolog despre cistită și vaginită: Este dificil să faci diagnosticul diferențial, germenii nu cunosc bariere sau căi de propagare preferențială

Întrucât simptomele cistitei debutează adesea după un contact sexual, aceasta este confundată frecvent cu vaginita. Pe de alta parte, în ambele situații, pacientele pot prezenta usturimi în timpul micțiunii și nu numai, fapt care le poate determina să opteze pentru tratamentul incorect.

„Vaginita reprezintă termenul general pentru afecțiuni ale vaginului cauzate de infecții, inflamații sau modificări ale florei vaginale normale. Simptomele includ scurgeri vaginale abundente, modificări ale mirosului, prurit și disconfort.

Cistita reprezintă infecția tractului urinar inferior care poate apărea de sine stătător sau în combinație cu pielonefrita (infecția tractului urinar superior). Cele mai multe episoade de cistită și pielonefrită sunt considerate necomplicate și apar la populația tânără feminină, activă sexual sau la femeile la menopauză”, susține medicul primar obstetrică-ginecologie, Doina Mihăilescu.

În cazul unei inflamații, semnele și simptomele pot orienta medicul cu privire la tipul acesteia, dacă este o formă ușoară sau dacă s-a complicat cu o infecție prin prezența unui microorganism, cel mai frecvent, o bacterie. Deși sunt deseori confundate din cauza localizării, cele două patologii se pot întâlni singular: fie cistita, fie vaginita, ori împreună: cistita și vaginita.

Porțiunea finală a tractului urinar se termină cu uretra, aflată în continuarea vezicii urinare. Întrucât uretra femeii este mai scurtă decât cea a bărbatului, și se află aproape de anus și vagin, infecțiile tractului urinar inferior (vezica și uretra) apar mai frecvent la femei decât la bărbați. Contaminarea cu germeni se poate face prin vecinătate de la nivelul anusului, dar și cu germeni, care se găsesc în mod normal în tractul digestiv.

„Cele mai frecvente cauze ale vaginitei sunt vaginozele bacteriene, candidozele vulvovaginale și infecțiile cu Trichomonas. Alte cauze pot fi atrofiile vaginale, cervicitele sau afecțiunile  sistemice. Factorii declanșatori sunt anumite faze ale ciclului menstrual, activitatea sexuală, anticoncepționalele, sarcina, nivelul estrogenilor, bolile cu transmitere sexuală sau produsele de igienă intimă, antibioticele. Toți acești factori modifică pH-ul vaginal ducând la apariția vaginitelor.

Cistitele apar datorită colonizării vaginului de către germeni patogeni din flora intestinală, urmată de ascensiunea către uretră și apoi către vezica urinară. Escherichia coli este principalul germene implicat în apariția cistitelor necomplicate (75-95%)”, menționează medicul primar obstetrică-ginecologie, Doina Mihăilescu.

 Persoana care suferă de cistită va prezenta poliurie (creșterea numărului de micțiuni zilnice), nicturie („vizite” mai dese la toaletă în timpul nopții), incontinența urinară (pierdere involuntară de urină), chiar senzație de arsură, dureri uretrale, suprapubiene și lombare joase. Uneori poate apărea și hematuria (prezența sângelui în urină).

Vaginita sau vulvovaginita se caracterizează prin semne și simptome care asociază fenomenele inflamatorii, cu prezența fungilor din genul Candida. De aceea, este bine de știut că cele mai frecvente simptome provocate de Candida albicans sunt: roșeața zonei genitale, prurit (mâncărimi), leziuni de grataj, usturimi spontane sau la urinat, dispareunie (dureri în timpul contactului sexual), depozite albicioase în vagin și la nivelul labiilor.

 „Nici unul dintre simptomele descrise nu permite o diagnosticare sigură de aceea este indicat un examen ginecologic și o prelevare de probe de laborator. În cazul vaginitelor este indicată o prelevare completă a examenelor de secreție vaginală iar în cazul cistitelor se recomandă a se efectua probe de urină.

Uneori este dificil să faci diagnosticul diferențial sau să le limitezi foarte exact. Germenii nu cunosc bariere sau căi de propagare preferențială. Așadar, în multe cazuri este necesar un tratament complex care poate preveni sau chiar trata simultan cele două afecțiuni”, spune medicul primar obstetrică-ginecologie, Doina Mihăilescu.

Diagnosticul se face prin examenul clinic, simptomatic și de laborator, iar tratamentul este inițiat de medicul specialist în funcție de etiologie. De exemplu, pentru infecțiile urinare, medicul va recomanda efectuarea unui sumar de urină, iar tratamentul constă adesea în administrarea unui antibiotic, între trei și zece zile, în funcție de severitatea și tipul bacteriei depistate la urocultură. Și tratamentul vulvovaginitei este individualizat, în funcție de agentul patogen, însă acesta se aplică ambilor parteneri.

Cistita tratată incorect sau insuficient poate evolua, generând afectarea rinichiului, uneori cu pierderea funcției renale. Și în cazul vaginitei trebuie acordată atenție recidivelor. Întrucât cele două afecțiuni prezintă simptome comune, pentru a nu fi confundate și tratate greșit, pacientele trebuie să se prezinte de urgență la medic.

Sursa: doinabuzatu.ro; farmaciata.ro, foto simbol: cache.bzi.ro