Orezul, peștele, cartofii și salata verde formează un set obișnuit pentru o alimentație sănătoasă. Totuși, chiar și în asemenea alimente pot exista impurități nedorite: plumb, cadmiu, mercur și arsenic. Am analizat cum ajung metalele grele în mâncare și cum pot fi reduse riscurile la consumul acestor produse.
De unde provin metalele grele
Elementele toxice pot ajunge în mediul înconjurător atât din surse naturale, cât și ca urmare a activității omului – de exemplu, a producției industriale, a extracției resurselor minerale și a agriculturii. Din sol și din apă, ele pot trece în plante, iar apoi pot ajunge în organismul animalelor și al omului prin lanțul trofic. Mai departe, se deplasează prin lanțul trofic până ajung în organismul uman.
Pericolul depinde de tipul substanței, de cantitatea ei și de durata expunerii. Unele elemente, de exemplu fierul, zincul și cuprul, sunt necesare organismului în cantități mici, însă altele – plumbul, cadmiul și mercurul – pot dăuna sănătății chiar și în doze mici.
Arsenicul din orez
Orezul acumulează (în engleză) arsenic anorganic din sol și din apă. Expunerea îndelungată la această substanță este asociată cu un risc crescut de apariție a unor boli oncologice și cu alte afectări ale sănătății.
Nu este nevoie să renunți la orez, dar este mai bine să-l alternezi cu hrișcă, ovăz, arpacaș și alte cereale. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (Food and Drug Administration, FDA) (în engleză) a arătat că fierberea orezului într-o cantitate mare de apă – aproximativ 6–10 părți de apă la o parte de cereale – cu scurgerea ulterioară a apei poate reduce conținutul de arsenic anorganic cu 40–60%. Totuși, în cazul acestei metode de preparare, orezul alb îmbogățit și cel parboiled pierd și o parte din vitaminele din grupul B și din fier. Simpla spălare dinainte de fierbere nu reduce practic conținutul de arsenic.
Mercurul din pește
Peștele conține (în engleză) proteine, iod, vitamina D și acizi grași omega-3, dar unele specii pot acumula mercur. Metilmercurul este o formă de mercur care se formează în mediul acvatic și ajunge în organismul peștilor prin hrană. Concentrația lui este, de regulă, mai mare la marii prădători longevivi, care se hrănesc cu alți pești.
Peștii mici sunt mâncați de prădătorii mari, de aceea la speciile longevive concentrația de mercur este, de obicei, mai mare. Printre peștii cu conținut scăzut de mercur se numără somonul, sardinele, heringul, anșoa, merluciul de Alaska (minteu) și păstrăvul. Mult mercur conțin tonul și macroul.
Este deosebit de important să se țină cont de aceste diferențe în timpul sarcinii: metilmercurul poate influența dezvoltarea sistemului nervos al fătului. În același timp, tratamentul termic nu reduce practic conținutul de mercur din pește. Totuși, nu este nevoie să renunți la pește în timpul sarcinii, ci doar să alegi speciile cu conținut scăzut de mercur și să respecți recomandările privind numărul de porții.
Plumbul din apă și din cacao
Plumbul poate influența (în engleză) sistemul nervos, rinichii și sistemul cardiovascular. Acest metal poate ajunge în apa potabilă din țevi vechi, din îmbinări și din elemente sanitare. Dacă există riscul contaminării apei, merită verificată calitatea ei. Pentru reducerea conținutului de plumb se folosesc filtre certificate anume pentru eliminarea lui, de exemplu conform standardului NSF/ANSI 53. Nu toate filtrele de uz casnic sunt potrivite pentru această sarcină.
Plumbul poate fi prezent în glazura unor tipuri de vase ceramice și poate trece din ea în mâncare. Trebuie să fii deosebit de atent cu vasele vechi, deteriorate și artizanale, precum și cu produsele cu pictură în culori vii: roșu, portocaliu sau galben. Dacă siguranța unor asemenea vase nu este confirmată, este mai bine să nu le folosești pentru gătit, pentru păstrarea și pentru servirea mâncării.
Plumb și cadmiu au fost depistate și în unele probe de pudră de cacao și de ciocolată. Contaminarea poate fi legată de condițiile de cultivare a materiei prime, de mediul înconjurător și de anumite etape de prelucrare și de producție. Nu este un motiv să renunți la ciocolata neagră, dar moderația în consumul ei nu strică.
Uneori, plumbul este depistat în turmericul măcinat, în boiaua de ardei și în alte condimente. Contaminarea poate avea loc la cultivarea sau la prelucrarea materiei prime, de aceea este mai bine să alegi produsele unor producători verificați.
Cadmiul din cartofi
Cadmiul ajunge în plante din sol. Conținutul lui poate crește din cauza emisiilor industriale și a utilizării unor îngrășăminte. Acest metal este depistat în cereale, în cartofi, în legume cu frunze, în nuci, în leguminoase și în produsele din cacao.
Nu este nevoie să excluzi cartofii sau verdețurile din alimentație. Concentrația contaminantului depinde de condițiile de cultivare, de aceea este important să diversifici alimentația și să alternezi legumele și cerealele.
Cadmiul este eliminat lent din organism și se poate acumula în rinichi. Expunerea îndelungată la cantități crescute din acest metal poate afecta funcția rinichilor și starea țesutului osos.
Esențialul despre alimentele cu metale grele
Metalele grele și alte elemente toxice pot fi prezente în alimente obișnuite. Arsenicul este asociat mai des cu orezul și cu apa potabilă, mercurul – cu peștii prădători mari, plumbul – cu apa și cu condimentele, iar cadmiul – cu cerealele, cu cartofii, cu legumele și cu cacaua. Totuși, depistarea unui contaminant nu înseamnă încă că produsul este periculos: contează concentrația, forma chimică și durata expunerii.
Contactul cu asemenea substanțe nu poate fi exclus complet, dar riscurile pot fi reduse în mod real. Pentru aceasta este suficient să diversifici alimentația, să alternezi cerealele și speciile de pește, să urmărești calitatea apei potabile și să alegi produsele unor producători verificați.

