6 mituri despre viermii intestinali în care cred chiar și pediatrii
O privire științifică asupra celei mai delicate probleme.
Scrâșnești din dinți — înseamnă că ai viermi? Locuiești cu o pisică sau un câine — trebuie să iei regulat pastile? Ai lucrat în grădină — fugi să te „deparazitezi”? Specialiștii în medicină bazată pe dovezi de la clinica DocDeti lămuresc unde este adevărul și unde sunt doar sperietori învechite.
Mitul nr. 1: Scrâșnitul din dinți = viermi intestinali
Realitatea: Bruxismul (scrâșnitul din dinți) este legat de:
- particularitățile structurii aparatului dento-maxilar și a ocluziei;
- stres și oboseală excesivă.
Viermii intestinali nu au nicio legătură cu acest fenomen — nu există nicio confirmare științifică a unei legături între cele două fenomene.
Mitul nr. 2: Apetitul scăzut sau greutatea insuficientă = paraziți
Realitatea: Viermii intestinali pot influența greutatea corporală, dar acest lucru este rareori singurul simptom. Mai frecvent, cauza se regăsește în:
- o alimentație dezechilibrată;
- anemie (deficit de fier);
- afecțiuni precum boala celiacă sau bolile inflamatorii intestinale;
- particularitățile constituției copilului.
Mitul nr. 3: Viermii intestinali sunt apanajul persoanelor neîngrijite
Realitatea: Se poate infecta chiar și o persoană foarte curată. Din grupul de risc fac parte:
- copiii (care se joacă în nisip și duc mâinile la gură);
- grădinarii și proprietarii de case la țară;
- călătorii și turiștii.
Ouăle paraziților ajung adesea în organism prin sol, apă sau alimente insuficient procesate termic.
Mitul nr. 4: „Prevenția” cu ajutorul pastilelor este o normă
Realitatea: Organizația Mondială a Sănătății recomandă prevenția în masă doar în țările cu climă tropicală și subtropicală (state din Africa, India și altele). În Rusia, acest lucru nu este justificat:
- medicamentele sunt toxice pentru ficat;
- riscul efectelor secundare depășește beneficiile.
Tratamentul trebuie administrat doar în urma unor analize și la recomandarea medicului.
Mitul nr. 5: Animalele de companie reprezintă automat o amenințare
Realitatea: Nu voi aveți nevoie de prevenție, ci animalul de companie! Pentru a reduce riscurile:
- efectuați regulat, pentru animal, tratamentul antiparazitar (conform programului stabilit de medicul veterinar);
- spălați-vă pe mâini după curățarea litierei;
- strângeți după câine atunci când ieșiți afară.
Mitul nr. 6: Eozinofilele crescute = cu siguranță viermi intestinali
Realitatea: Aceste celule reacționează la:
- alergii (astm, dermatită);
- boli autoimune;
- anumite infecții.
Este adevărat că, în cazul paraziților, nivelul lor crește de asemenea, dar aceasta este departe de a fi singura cauză.
Cum aflăm dacă un copil are viermi intestinali
Rețineți că nu există simptome caracteristice, specifice, care să indice cu certitudine prezența unei infestări parazitare. Diagnosticarea bolilor parazitare este un proces complex, care include trei componente esențiale: acuzele pacientului, anamneza epidemiologică (călătorii, consum de pește sau carne crudă) și investigațiile de laborator.
Cele mai concludente analize sunt:
- examenul coproparazitologic (analiza materiilor fecale pentru depistarea ouălor de paraziți): repetat de trei ori, la un interval de 2-3 zile, sau o singură dată, prin metoda de îmbogățire;
- amprenta perianală (raclajul din pliul perianal): repetată de trei ori, la interval de 2-3 zile — dimineața, înainte de defecație și de procedurile de igienă intimă.
Analiza generală de sânge nu este relevantă în acest caz, iar analiza de sânge venos pentru anticorpi poate avea o specificitate scăzută în stadiul cronic al bolii.
Cum evităm îmbolnăvirea — măsuri simple de prevenție
Vestea bună este că multe infestări parazitare dispar de la sine, fără un tratament special. Totuși, este mai bine să nu ne bazăm pe întâmplare și să respectăm măsuri simple de prevenție: spălarea temeinică a mâinilor după ce ați ieșit afară și înainte de masă, procesarea corectă a legumelor și fructelor, consumul exclusiv de carne și pește bine preparate termic, evitarea apei nefierte sau netratate.
O atenție deosebită trebuie acordată copiilor: învățați-i regulile de igienă, supravegheați-le scăldatul (doar pe plaje sigure) și aveți grijă să nu înghită apă. Aceste reguli simple pot reduce semnificativ riscul de infectare, fără o încărcare medicamentoasă inutilă asupra organismului.
