Stomacul este un organ cavitar al sistemului digestiv. Pe de o parte, în el se varsă esofagul, iar pe de altă parte iese duodenul. Peretele stomacului este alcătuit din mai multe straturi, însă aici ne interesează mucoasa care căptușește organul pe interior. Această mucoasă suportă o sarcină uriașă, deoarece stomacul îndeplinește mai multe funcții complexe în organism.
Funcțiile stomacului
Structura specială a mucoasei ajută stomacul să îndeplinească sarcini complexe:
- Depozitarea, procesarea mecanică și deplasarea bolului alimentar către intestin;
- Tratarea bolului alimentar cu acid clorhidric pentru a facilita digestia și a distruge microorganismele;
- Digestia parțială a alimentelor prin sucul gastric care conține enzime, în special pentru proteine;
- Absorbția parțială a unor substanțe precum zaharuri, săruri și apă;
- Producerea unui factor necesar absorbției vitaminei B12 (factorul anti-anemic Castle), fără de care se dezvoltă anemia prin deficit de B12.
Mucoasa stomacului are trei straturi, fiecare cu tipuri specifice de celule. Celulele epiteliale căptușesc interiorul stomacului și produc în mod continuu mucus protector care apără organul de leziuni mecanice și de acțiunea sucului gastric și a enzimelor agresive. Producția de mucus poate fi afectată de administrarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), a hormonilor glucocorticoizi și de consumul de alcool.
Stratul mediu al mucoasei – propria lamă – conține numeroase glande care secretă sucuri gastrice, enzime și alți compuși biologic activi, inclusiv hormoni. Uneori, unele celule ale mucoasei se multiplică excesiv, formând polipi – tumori benigne cu formă specifică, adesea prevăzute cu pedicul. Aceștia se prezintă ca proeminențe ale mucoasei în cavitatea stomacului.
De ce apar polipii
Există mai multe teorii privind apariția polipilor:
- Teoria inflamatorie: Inflamația cronică prelungită a mucoasei (gastrită cronică) duce la atrofierea glandelor gastrice. Organismul compensează prin proliferarea celulelor.
- Teoria infecțioasă: Infecția cu Helicobacter pylori provoacă inflamație cronică, atrofiere, proliferări polipoide și transformare malignă a celulelor.
- Teoria genetică: Unele familii au membri cu polipoză multiplă a tractului digestiv, inclusiv la sugari, confirmând rolul ereditar.
- Teoria alimentară: Consumul excesiv de alimente condimentate, prăjite, afumate, bogate în aditivi sau băuturi alcoolice și carbogazoase poate stimula creșterea polipilor.
Factorii de risc suplimentari includ: anumite medicamente, fumatul, stresul cronic, vârsta peste 40 de ani și sexul masculin. Administrarea pe termen lung a inhibitorilor de pompă de protoni (medicamente pentru reflux, gastrită sau ulcer) poate favoriza, de asemenea, proliferarea polipoidă.
Tipuri de polipi
Polipii se clasifică după număr, localizare și structura histologică:
După număr:
- Unici
- Multipli – dacă se descoperă peste 20, diagnosticul este „polipoză gastrică”, adesea cu cauză genetică.
După origine celulară:
- Polipi hiperplazici: Proveniți din celulele epiteliale, frecvenți, rar maligni. Include: polipii adevărați și hiperplazia polipoidă a secțiunii cardiace (în caz de reflux gastroesofagian prelungit).
- Polipi adenomatoși: Din celule glandulare, cu risc mai mare de transformare malignă.
Sindroame polipoide:
- Polipoză juvenilă – boală genetică la copii sub 10 ani.
- Sindrom Cronkhite-Canada – afectează stomacul și alte segmente digestive, cu manifestări cutanate.
- Sindrom Gardner – forme familiale de polipoză adenomatoasă.
- Sindrom Peutz-Jeghers – polipoză multiplă a întregului tract digestiv.
- Boala Cowden – polipoză gastrointestinală asociată cu tumori și afectarea altor organe.
- Xantoame – acumulări lipidice pe mucoasa gastrică.
După aspect vizual:
- Tip I – plat, ușor ridicat, margini neclare
- Tip II – proeminent, semirotund, margini evidente
- Tip III – proeminent clar, rotund, cu bază retractată
- Tip IV – pe pedicul
Simptome
Majoritatea polipilor mici și unici sunt asimptomatici, fiind descoperiți accidental în timpul endoscopiei. Polipii mari sau multipli pot provoca:
- Dureri epigastrice;
- Dispepsie: senzație de plenitudine, balonare, greață, eructații acide, arsuri;
- Obstrucție duodenală în cazul polipilor mari, cu vărsături și dureri intense;
- Sângerări gastrointestinale: sânge în scaun sau hemoragii acute, cu slăbiciune, paloare, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale.
Important: Traumatismele repetate ale polipilor mici netratați pot duce la anemie feriprivă. Adesea, scăderea hemoglobinei este primul semn care declanșează investigația digestivă.
Diagnostic
Metoda principală este fibrogastroduodenoscopia (FGDS), care permite vizualizarea esofagului, stomacului și duodenului cu ajutorul gastroscopului video. Gastroscopul este un tub subțire și flexibil cu cameră la vârf, care oferă imagini foto și video de înaltă calitate. Permite prelevarea de probe pentru histologie și îndepărtarea polipilor în timpul examinării, precum și oprirea sângerărilor gastrice în caz de urgență.
Procedura standard FGDS durează circa 20 de minute, fără pregătire complicată: post de minim 8 ore, oprirea medicamentelor neesențiale. Pacientul stă pe partea stângă, se aplică anestezie locală pe limbă și se introduce gastroscopul prin mușcătură, cu prelevare de probe sau fotografiere după nevoie.
Unele clinici oferă FGDS sub sedare, controlată de anestezist, cu monitorizarea pacientului. După procedură, pacientul se recuperează 1–2 ore înainte de a pleca acasă. În aceste 24 de ore se evită șofatul sau activitățile care necesită concentrare.
Tratament
Tactica terapeutică poate fi conservatoare sau chirurgicală:
- Conservator: monitorizare prin FGDS la 3–12 luni, mai ales pentru polipi hiperplazici mici, cu intervenție chirurgicală doar dacă apare creștere rapidă.
- Chirurgical: endoscopic pentru polipi mici; operație clasică pentru polipi mari, multipli sau cu risc malign, cu rezecție parțială a stomacului. Controlul endoscopic post-operator este obligatoriu pentru a verifica absența reziduurilor polipoide.
Important: FGDS repetată cu biopsii poate traumatiza mucoasa și accelera creșterea polipilor.
Prevenție
Nu putem modifica factorii genetici, vârsta sau sexul, dar putem normaliza stilul de viață pentru a reduce riscul polipozei:
- FGDS pentru detectarea gastritelor cronice și tratament adecvat;
- Dietă echilibrată: eliminarea gustărilor nesănătoase, grăsimilor, alimentelor prăjite, condimentate, alcoolului și băuturilor carbogazoase; mese mici și frecvente;
- Renunțarea la fumat și exerciții fizice regulate în aer liber;
- Utilizare moderată a AINS, doar cu inhibitor de pompă de protoni conform indicațiilor medicului;
- Somn regulat.
Conform standardelor moderne, persoanelor peste 40 de ani li se recomandă FGDS preventiv, metoda prin care se descoperă adesea polipi asimptomatici.
Important: articolul nu reprezintă o recomandare medicală. Pentru informații detaliate consultați un specialist.
