Cum protejăm copilul pe internet: cyberbullying, fraude și recrutare, doar o parte dintre pericolele care îl pândesc online
Lumea digitală deschide în fața copiilor oportunități uriașe, de la învățare până la sporturile electronice. Reversul medaliei îl reprezintă amenințările noi și mult mai serioase.
Ce înseamnă o copilărie digitală sigură
În primul rând, este vorba despre igiena digitală a familiei și despre respectarea particularităților de vârstă. Timpul petrecut de copil online trebuie să crească treptat, pe măsură ce acesta se face mai mare, iar aceasta este o practică normală. Factorul-cheie este însă exemplul dat de părinți: dacă adulții stau permanent cu telefonul în mână, este inutil să le ceară copiilor un comportament diferit.
O copilărie digitală sigură se construiește din restricții adaptate vârstei și dintr-un sistem de control parental, care merită instalat din momentul în care copilul primește primul gadget. Este important de înțeles că nu există conținut bun sau rău, ci doar conținut nepotrivit pentru o anumită vârstă.
Droppingul și recrutarea, noi amenințări cibernetice
Printre numeroasele pericole digitale există unul care este subestimat în mod deosebit în prezent.
Droppingul este o schemă în care unui adolescent i se propune să primească bani pe card și să îi transfere mai departe. Este o operațiune infracțională, pentru care se răspunde penal.
Mulți acceptă această schemă fără să înțeleagă că devin parte dintr-un lanț infracțional, iar acest lucru înseamnă deja răspundere penală. Adolescenții vor să câștige bani, dar nu conștientizează amploarea responsabilității, iar, potrivit datelor poliției cibernetice, tocmai de aceea această amenințare crește rapid. Atunci când un copil de 14 ani ajunge să fie luat în evidență sau în închisoare, este o tragedie pentru el, pentru familia sa și pentru societate în ansamblu.
Recrutarea este o altă amenințare cibernetică relativ nouă. Recrutorii acționează prin chaturi cu oferte de muncă ocazională, prin aplicații de mesagerie și rețele sociale: propun câștiguri ușoare sau livrări, iar apoi, prin amenințări și manipulare, îi determină pe copii să comită infracțiuni.
Este important să le explicăm copiilor: să nu caute niciodată de lucru ocazional în aplicațiile de mesagerie, să nu transporte colete, iar dacă știu că un prieten este atras într-o astfel de schemă, să le spună neapărat adulților.
Oricine poate cădea în plasă. Contrar stereotipului, victimele sunt adesea copii din familii înstărite. La început li se pare că este un joc, se distrează, dar apoi le este frică.
Manipulatorii profesioniști duc copilul până la o cădere emoțională, îl sperie și îl șantajează. Sunt cunoscute cazuri din Sankt Petersburg în care copiilor li se spunea că vor fi îndreptate drone spre casa lor, iar ei comiteau infracțiuni; au existat chiar și cazuri de suicid. Din păcate, dacă infracțiunea a fost deja comisă, nu există nicio îngăduință pentru minori.
Fiți atenți la următoarele semnale de alarmă: copilul se închide în sine, pe telefon apar fotografii ciudate, în vorbire se strecoară fraze precum „mi s-a dat o sarcină secretă".
Consecințele pot fi catastrofale: pentru terorism și extremism sunt prevăzute pedepse de până la 25 de ani. Copiii sunt atrași în incendieri și acte de sabotaj și sunt folosiți pentru ghidarea dronelor.
Cyberbullyingul nu se încheie la ieșirea din școală
Problema cyberbullyingului, desigur, persistă: astăzi, hărțuirea nu se oprește la poarta școlii, ci continuă în chaturi și ajunge până la deepfake-uri, iar copilul, ajuns acasă, nu se poate ascunde de ea.
Cyberbullying: hărțuire sau umilire în mediul digital (chaturi, comentarii, deepfake-uri), care poate continua 24 de ore din 24, 7 zile din 7.
Deepfake-uri: materiale audio/video sau imagini false, create cu ajutorul rețelelor neuronale, folosite pentru înșelăciune sau manipulare.
Dacă un părinte bănuiește că micuțul se confruntă cu cyberbullying, primul lucru pe care trebuie să îl facă este să încerce să vorbească cu el. Sfatul pare evident, dar tocmai el este cel mai des ignorat. Mulți copii care sunt hărțuiți se închid în ei și pur și simplu îndură, fără să povestească nimic. Din acest motiv, este important ca părintele să observe singur schimbările. Dacă copilul devine retras, își ascunde telefonul, încetează să mai povestească despre școală, acesta este un semnal de alarmă.
Esențial în discuție este să nu minimalizați trăirile copilului. Frazele de tipul „Nu e mare lucru, oprește telefonul" nu funcționează. Copiii trăiesc aceleași emoții ca adulții, doar că, în cazul lor, presiunea nu se oprește niciodată, ci continuă 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Primul lucru pe care trebuie să îl spuneți copilului este: „Sunt mereu de partea ta".
Dacă micuțul vă arată singur conversațiile și vedeți amenințări, falsuri, șantaj din partea unor persoane necunoscute, faceți neapărat capturi de ecran și păstrați-le. În cazul necunoscuților, se recomandă să mergeți la poliție și să depuneți o plângere, deoarece pot fi extorcatori și șantajiști. Dacă hărțuirea are legătură cu școala, este bine să discutați mai întâi cu dirigintele și cu directorul și abia apoi, dacă este necesar, să implicați organele de drept.
Copiii de azi știu bine ce este amprenta digitală
Una dintre cele mai surprinzătoare observații din ultima vreme este aceea că, în prezent, copiii înțeleg bine ce este amprenta digitală. Adolescenții de 13-14 ani refuză tot mai des să publice fotografii personale și poze de profil, înlocuindu-le cu imagini sau cu fotografii făcute din spate. Ei înșiși conștientizează limitele intimității și încearcă să nu le încalce.
Mai mult, copiii se pricep adesea mai bine decât adulții la amenințările cibernetice, doar că nu întotdeauna pot vorbi despre asta acasă. Însă, chiar și dintre adolescenții informați, mulți cad în capcanele escrocilor. Motivul este că escrocii sunt profesioniști, își construiesc schemele ca pe o afacere, iar în cârlig nu ajung doar copiii, ci și adulții.
Un caz elocvent: o fată a fost manipulată timp de două zile de escroci, care i-au spus că părinții ei vor fi arestați și că ea trebuie să îi salveze. I-a fost frică, deși la școală i se explicase că astfel acționează escrocii. Până la urmă, a ajuns la percheziția online: a început să meargă prin apartament cu telefonul și să filmeze ceva. Mama a auzit un zgomot ciudat și a intervenit.
Percheziția online este o schemă frauduloasă în care persoana care sună se prezintă drept angajat al organelor de drept și, sub pretextul de a ajuta familia, o convinge pe victimă să facă o „percheziție" prin camera telefonului, iar apoi să scoată din casă obiectele de valoare. Este important să ne amintim o dată pentru totdeauna: nici o instituție nu implică vreodată adolescenți în schemele lor de lucru. De aceea, dacă un copil primește un apel în care i se spune „Bună ziua, sunt de la organul de drept cutare", trebuie să închidă imediat telefonul.
O altă măsură importantă de protecție este cuvântul-cod în interiorul familiei. Este o modalitate simplă și eficientă de a te apăra de escrocii care sună, chipurile, în numele părinților. Dacă copilul este sunat de „mama" sau de „tata" cu o cerere de ajutor, poate cere cuvântul-cod și se poate convinge că este cu adevărat o persoană apropiată. Această abordare devine deja o practică răspândită, iar fiecare familie ar trebui să o adopte.
„Balena Albastră" și jocurile online periculoase
O discuție aparte merită una dintre cele mai cumplite pagini din istoria siguranței copiilor pe internet: „Balena Albastră". Aceasta a fost o organizație care recruta copii prin intermediul unui joc: participanții treceau prin niveluri, iar sarcina finală era sinuciderea.
Mulți copii, îndeplinind o sarcină după alta, au ajuns la limita finală, iar aceasta s-a încheiat cu o tragedie. Recent, la Sankt Petersburg a fost înregistrată o încercare de a relansa această practică. Scenariul este înfricoșător: copiilor li se spunea că asupra casei lor vor fi îndreptate drone, iar un copil s-a sinucis în timp ce părinții erau acasă, spânzurându-se în dulap. O astfel de împingere spre prăbușire emoțională este ceva de neconceput, și aici este greu să adăugăm ceva.
Lucrul cel mai cumplit în această poveste nu sunt nici măcar infractorii adulți care se aflau în spatele organizației, ci faptul că jocul era condus chiar de adolescenți. Nici până în prezent nu este pe deplin clar în ce scop a fost făcut totul: destabilizarea societății, un interes pervers sau altceva. Este însă important să ne amintim că „Balena Albastră" a fost învinsă, iar noi trebuie să facem tot posibilul ca ea să nu renască niciodată. Iar cei care încearcă să atragă copiii în astfel de jocuri merită cea mai aspră condamnare.
