Cu Natalia, soţia ministrului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Vasile Botnari, ne-am întâlnit la o cafea, dar din vorbă în vorbă am băut mai multe...  Este genul de femeie de a cărei companie nu te mai saturi. Este frumoasă, feminină, are stil. Lejeritatea şi felul de a povesti despre lucruri cotidiene lasă loc pentru apreciere.

Vă mulţumesc pentru faptul că aţi acceptat invitaţia de a ne împărtăşi din experienţa şi secretele care v-au marcat ca femeie, soţie şi mamă. Vă mai amintiţi cum v-aţi cunoscut cu soţul?   

Sigur. Cred că nicio femeie nu poate uita o asemenea zi. În cazul meu, s-a întâmplat acum 23 de ani. Pe atunci, ambii eram studenţi la Colegiul Financiar - Bancar şi ne-am văzut prima dată la un careu în faţa instituţiei. S-a întâmplat să fim şi colegi de grupă. Relaţia noastră de dragoste, care a evoluat mult mai târziu, are la rădăcini o prietenie frumoasă.

Vă amintiţi cum a fost primul an de căsnicie?

Foarte fericit şi romantic. De altfel, ca şi ceilalţi 18 ani de până acum.

Probabil că atunci când v-aţi căsătorit nu aţi bănuit că domnul Botnari va avea o carieră politică de succes şi va deveni persoană publică?

Ai dreptate! Nu aveam nici cea mai mică bănuială. E adevărat că am remarcat încă de atunci că era un tânăr foarte ambiţios şi eram sigură că va avea o carieră de succes.

Discutaţi cu soţul dumneavoastră despre discursurile publice, despre ţinuta pentru diverse evenimente?

Desigur că mă preocupă ţinuta lui, de care sunt responsabilă sută la sută. Aş putea să fiu subiectivă, dar am un sentiment de mândrie când îl urmăresc în apariţiile lui publice.

Cum e să fii soţia unui om cu funcţie publică?

Nu ştiu cum se descurcă alte neveste la acest capitol, dar eu nu mă simt nici stresată, nici lipsită de atenţia soţului. Da, are un grafic de muncă mult mai încărcat, activităţile legate de serviciu îi absorb cea mai mare parte a zilei, dar seară de seară ne întâlnim la cină, comunicăm. Soţul este interesat să afle ce am făcut eu, copiii, iar noi suntem în aşteptarea noutăţilor de la el. Eu îi spun anumite probleme legate de copii, discutăm. La rândul său, el îmi cere părerea despre anumite evenimente, apariţii publice.

Sintagma potrivit căreia un bărbat puternic are alături o femeie şi mai puternică e valabilă şi în cazul dumneavoastră?

Dacă e să mă raportez la cuvintele lui Vasile, atunci cred că da. Soţul îmi spune de multe ori că sunt o femeie puternică. Are încredere în mine. Ştie că mă descurc foarte bine cu toate problemele şi treburile familiei. Astfel, îşi permite să se dedice în totalitate serviciului şi carierei.

Aveţi doi copii minunaţi, bine educaţi şi şcoliţi. Spuneţi-ne mai multe despre ei.  

Ca orice mamă, despre copii aş pute povesti la nesfârşit. Anastasia are 16 ani şi îşi face studiile la un colegiu din Marea Britanie. Este o fată gingaşă şi tandră. Am educat-o ca pe o domniţă, încercând să-i cultiv dragostea pentru frumos de mică şi sper că mi-a reuşit. Vrea să devină designer de interior. E pasionată de dans şi pictură. A fost mereu o fire ambiţioasă şi sigură de sine. Are nu doar înfăţişarea, ci şi caracterul tatălui său, de aceea nu ne-a prea mirat faptul când, acum doi ani, ne-a anunţat că a obţinut o bursă de studii peste hotare. M-am bucurat enorm de mult pentru ea, deşi, odată cu plecarea ei, am înţeles că mi-am pierdut (la figurat vorbind) nu doar copilul, ci şi cea mai bună prietenă. În schimb, ori de câte ori revine acasă observ cât de mult s-a schimbat şi s-a maturizat fata mea. A devenit mai independentă, mai organizată şi este o gospodină de nota 10 pentru vârsta ei. Toate acestea mă bucură foarte mult. Găteşte, face ordine şi are grijă singură de  hainele ei.

Ştefan are opt ani şi este elev la un liceu din Capitală. Principial în decizii şi fapte, Ştefan e copia înjumătăţită a soţului. Se consideră un bărbat adevărat, dar asta nu îl împiedică să îşi manifeste emoţiile, când spune că ne iubeşte enorm de mult. Sigur, cel mai mult, îi duce dorul surorii mai mari, pe care o aşteaptă cu mare nerăbdare şi e foarte gelos când aceasta, revenită acasă, iese în oraş cu prietenele.

Este firesc să vă mândriţi cu ei. Îi creşteţi „după carte”? Vă mai ajută cineva cu sfatul, cu povaţa?

Acum sunt în vogă diverse metode pentru educaţia copiilor. Unii le laudă, alţii sunt extrem de reticenţi. Noi suntem destul de conservatori în acest sens şi ne educăm copiii după exemplul părinţilor noştri. Bunica ne ajută mult, inclusiv cu sfaturi.

Conservatori? Ce v-a făcut să adoptaţi această metodă de educaţie?

Disciplina şi respectul pentru adulţi nu au făcut rău nimănui în viaţă. Cred că fiecare părinte este de acord cu mine. Cei mici trebuie să aibă şi anumite responsabilităţi, fără a li se oferi totul  de-a gata. În cazul copiilor noştri, atât Ştefan, cât şi Anastasia au avut mereu o sumedenie de activităţi extra-program, care i-au responsabilizat şi i-au făcut mai ambiţioşi.

Să înţeleg că ambii copii au un program împărţit pe ore?

În cazul lui Ştefan, cam aşa e. De luni până vineri, ca toţi copiii, merge la şcoală, apoi urmează celelalte activităţi. El face sport. La sfârşit de săptămână are program liber şi face ce-i place lui. Anastasia studiază foarte mult, iar pentru ca să le reuşească pe toate renunţă la weekend-uri şi timpul său liber.

Criza de vârstă s-a manifestat la vreunul dintre ei? 

Eu şi copiii mei avem o relaţie de prietenie. Noi am pus mare accent pe disciplină. Nu am avut probleme cu Anastasia, între noi este o legătură deosebită de părinte şi prietenă. La fel e şi cu Ştefan. Când există comunicare între părinţi şi copii, crizele de vârstă trec neobservate.

Ce viitor vă doriţi pentru Anastasia şi Ştefan?

Îi educăm cu dragoste şi bunătate. Prin exemplul nostru, îi învăţăm să fie muncitori şi să nu renunţe la visele şi idealurile lor la primul obstacol din viaţă. Cel mai important este să-i vedem fericiţi. Noi asta ne dorim.

Ce bucate vă place să le pregătiţi celor dragi?

Sunt preocupată de alimentaţia corectă. Îmi place să-mi alint familia cu diferite bucate gustoase, dar, în primul rând, sănătoase. Nu avem o specialitate a casei, dar de pe masa noastră nu vor lipsi niciodată legumele, fructele şi brânzeturile.

Ceilalţi membri ai casei vă alintă cu bucate pregătite de ei? Fiul, fiica? Spuneaţi mai devreme că Anastasia a prins gustul gătitului. Ce reţete a adus din Europa?

Ştefan adoră să mă ajute la bucătărie şi se pricepe bine să gătească o salată, să fiarbă paste sau să ne facă tartine pentru micul dejun. Anastasia este expertă în prăjituri şi atunci când are posibilitate şi timp nu ratează ocazia să ne delecteze cu ceva delicios. Reţetele le ia de pe blogurile culinare.

Apropo, cât de încântaţi au fost bărbaţii casei să renunţe la prăjeli, grăsimi, carbohidraţi etc. ?

Soţul s-a obişnuit deja, iar fiul a preferat mereu legumele şi fructele. El le numeşte „bomboane sport” şi le consumă în locul mâncărurilor fast food. 

Cum este o zi obişnuită în familia Botnari şi ce regim aveţi în zilele de odihnă?

În timpul săptămânii fiecare este preocupat de treburile sale – serviciu, şcoală, activităţi casnice, iar zilele de odihnă le petrecem împreună. Uneori organizăm câte o zi generală a lenevelii, iar alteori, când vremea este potrivită, facem plimbări cu bicicletele în parc. Ne vedem cu prietenii, finii şi aceste întâlniri ne aduc bună dispoziţie.

Ce preocupări are Natalia Botnari atunci când copiii sunt la ore, iar celelalte treburi ale casei sunt puse la punct?

Practic yoga de mai bine de trei ani. Aveam nişte probleme de sănătate, am mers la şedinţe şi mi-a plăcut într-atât încât nici acum, după ce le-am rezolvat, nu pot să renunţ. Yoga mă ajută să fiu mai liniştită, să văd altfel problemele vieţii, să mă bucur de lucruri mărunte cum ar fi o floare, o rază de soare, detalii pe care anterior nu le observam. Îmi place să citesc. Tocmai am pus pe raft „Călugărul care şi-a vândut ferarri-ul” de Robin Sharma, o carte pe care o recomand cu drag tuturor.

Cum vă place să petreceţi timpul liber? Cât de des mergeţi la cumpărături? 

Vacanţele le petrecem activ. Ne place să călătorim, să vedem locuri noi.  În timpul călătoriilor, o zi, tradiţional, este rezervată cumpărăturilor.

Dacă aţi avea posibilitate, ce aţi schimba în viaţa personală? De ce?

În general, nu aş schimba multe. Fiecare perioadă din viaţa mea are partea ei frumoasă.

Am găsit foarte puţină informaţie despre familia dumneavoastră în presă. Cum credeţi, care e motivul?   

Nu ne ascundem, dar nici nu suntem pe sticlă. Suntem o familie obişnuită.

Cum vă vedeţi peste 10 sau chiar 20 de ani?

Sper ca familia noastră să fie la fel de unită şi fericită, dar în componenţă mai mare.

Vă mulţumim anticipat!

Text: Daniela Borodachi

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", nr. 1 (3) din 2014