Nu pare a fi o răceală, dar nasul este înfundat. Este posibil ca viitoarea mamă să se confrunte cu rinita de sarcină. Influențează aceasta sănătatea bebelușului, de ce apare și ce este recomandat să se facă?
Ce este rinita de sarcină
Rinita de sarcină, numită și rinita gestațională, este o afecțiune tranzitorie. De obicei apare spre sfârșitul primului trimestru, însă nu există un termen exact. Viitoarea mamă începe să resimtă dificultăți de respirație, mai ales în poziția culcat, precum și secreții nazale mucoase.
Dacă disconfortul apare la 5–8 săptămâni, în majoritatea cazurilor starea se ameliorează deja în jurul săptămânilor 18–20 de sarcină. Dacă rinita apare în trimestrul al doilea sau chiar al treilea, dispariția simptomelor este de așteptat la aproximativ 2–3 săptămâni după naștere.
„Una dintre cauzele rinitei gestaționale este creșterea nivelului hormonilor sexuali feminini. Concentrațiile ridicate de estrogen determină dilatarea vaselor de sânge, de care mucoasa nazală este foarte bogată. Progesteronul stimulează creșterea volumului de sânge circulant, iar lichidele sunt reținute în organism. Acest lucru favorizează suplimentar edemul: cornetele nazale se măresc, iar respirația devine dificilă.”
Rinita de sarcină: este sigur că nu este o răceală?
Rinita de sarcină poate fi diferențiată de alte afecțiuni prin următoarele semne:
- lipsa simptomelor evidente de intoxicație (febră, dureri de cap, tuse — așa cum se întâmplă în infecțiile respiratorii acute);
- secreții nazale clare, mucoase (fără nuanțe galbene sau verzi);
- mucoasa nazală are un aspect normal, sănătos, fără inflamație (în rinita alergică, de exemplu, medicul poate observa o tentă albăstruie);
- absența mâncărimii intense, a strănutului frecvent și a lăcrimării.
Totuși, auto-diagnosticarea nu este recomandată femeilor însărcinate. Doar medicul poate stabili cu certitudine natura afecțiunii.
Este necesar tratamentul rinitei de sarcină?
Specialistul explică faptul că, dacă această afecțiune este ignorată, pot apărea complicații, cum ar fi bolile inflamatorii ale nasului și sinusurilor paranazale, diverse forme de sinuzită. În aceste situații, poate fi necesar tratament antibacterian local sau sistemic, lucru nedorit în timpul sarcinii.
În plus, respirația dificilă constantă provoacă deficit de oxigen și crește riscul de apariție a sindromului de apnee în somn. Toate acestea pot avea un impact negativ asupra sănătății copilului.
Ideal ar fi ca viitoarea mamă să consulte un medic ORL încă din etapa de planificare a sarcinii: să verifice starea sinusurilor, să obțină remisia în cazul unui rinit alergic, să corecteze deviația de sept, dacă aceasta îngreunează respirația.
Se consideră că rinita gestațională apare la aproximativ 40% dintre femeile însărcinate, fiind astfel o afecțiune destul de frecventă.
Este deosebit de importantă monitorizarea simptomelor și adoptarea unor măsuri adecvate dacă viitoarele mame prezintă:
- predispoziție alergică;
- exces ponderal (înainte sau în timpul sarcinii);
- diabet zaharat;
- hipertensiune arterială;
- afecțiuni cronice ale organelor ORL.
În schimb, apariția rinitei nu este legată de vârsta gravidei sau de sexul copilului.
Rinita de sarcină: cum poate fi ameliorată starea
După consultarea medicului — atât a specialistului ORL, cât și a medicului obstetrician-ginecolog care urmărește sarcina — viitoarea mamă ar trebui să încerce ameliorarea simptomelor prin metode nemedicamentoase. Cu cât acestea sunt aplicate mai devreme, cu atât mai bine.
Ca măsuri de prevenție a rinitei, în absența contraindicațiilor, pot fi utile:
- gimnastica ușoară de dimineață;
- umidificarea frecventă a aerului și aerisirea încăperii;
- plimbările obligatorii, lente, înainte de culcare;
- exercițiile de respirație pentru reducerea simptomelor de hipoxie;
- spălarea nasului cu soluții saline cu concentrație crescută de sare (hipertonice);
- ridicarea capului patului cu 30–45°.
O atenție deosebită trebuie acordată stării psiho-emoționale a viitoarei mame. Aceasta este deja într-o stare de neliniște, iar disconfortul fizic constant amplifică tensiunea emoțională. Situația poate fi ameliorată prin tehnici de relaxare (după consultarea obstetricianului-ginecolog) și, eventual, printr-un curs de psihoterapie.
Este important ca femeia să înțeleagă că această afecțiune este una fiziologică și că va dispărea la scurt timp după naștere. Pentru multe gravide, conștientizarea cauzelor simptomelor are un efect liniștitor și reduce semnificativ disconfortul.
Ce nu este recomandat
În timpul sarcinii, este important ca femeia să fie atentă cu sine și să evite factorii declanșatori care pot provoca reacții alergice și congestie nazală. Printre aceștia se numără mirosurile puternice, fumatul, inclusiv fumatul pasiv.
Nu este indicată utilizarea spray-urilor nazale antibacteriene locale și nici a picăturilor vasoconstrictoare, decât în cazuri strict necesare. Dacă totuși acestea sunt indispensabile, pot fi folosite doar medicamentele permise în sarcină, pentru perioade foarte scurte și numai cu acordul medicului.
De asemenea, este nevoie de prudență în utilizarea soluțiilor de spălare nazală care conțin uleiuri esențiale. Unele sunt promovate ca având efect emolient și hidratant asupra mucoasei, însă la femeile însărcinate uleiurile pot provoca reacții alergice și pot agrava starea. Prin urmare, este recomandată utilizarea exclusivă a soluțiilor saline fără aditivi.
Ce este esențial de știut despre rinita de sarcină
Congestia nazală apărută în timpul sarcinii, în absența semnelor de infecție și a reacțiilor alergice, este cel mai probabil rinita de sarcină. Aceasta reprezintă o stare fiziologică determinată de modificările hormonale și dispare de la sine după naștere.
Disconfortul resimțit de viitoarea mamă nu trebuie ignorat. Este important să se faciliteze respirația, deoarece tensiunea emoțională, somnul de proastă calitate și deficitul constant de oxigen pot afecta negativ sănătatea copilului. Totuși, problema este de preferat să fie gestionată prin metode nemedicamentoase, iar utilizarea picăturilor vasoconstrictoare sau a altor medicamente să fie rezervată doar situațiilor de ultimă instanță.
