Naștere după gripă în sarcină: Mă întrebau din ușă dacă sunt ok și dacă am nevoie de ceva. Mă simțeam de parcă aveam ciumă

Adriana a povestit despre experiențele în timpul nașterii. Ambii băieți - Kevin și Patrick, au venit pe lume la Spitalul Clinic ”Nicolae Malaxa” din București. Mai jos, vă invităm să citiți povestea Adrianei, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.

„Nu știu dacă să mă consider norocoasă sau să iau ce mi s-a întâmplat ca pe o traumă! Consider că fiecare femeie simte durerea în alt fel. Unele sunt mai sensibile, unele mai puțin. Dar să vă povestesc despre experiențele mele. Am 2 nașteri naturale la Spitalul Malaxa.

Prima sarcină a decurs foarte bine. Nu am avut probleme, am ajuns la termen și totul s-a produs natural. Mi s-a rupt apa noaptea, pe la ora 2. La 2 și jumătate am ajuns la spital. Doctorița care îmi monitorizase sarcina nu era, așa că au sunat-o și a spus că ea până la ora 9 nu poate să ajungă, pentru că nu are cine să îi ducă copiii la grădiniță. A mai transmis să nasc cu cine e de gardă. M-a văzut o doctoriță rezident, care spunea că am dilatație 6, însă eu aveam doar 1.

Contracțiile nu erau puternice și erau destul de rare. Pe la 5 și jumătate dimineața, au început contracții din ce în ce mai puternice și mai dese. La 7 a venit un alt doctor și m-a văzut. Mi-a spus să sun soțul să îmi aducă supozitoare cu uscosin, iar asistentelor le-a spus să îmi pună perfuzii cu nospa. La 9 a venit și doctorița mea, care a spus că dacă m-a văzut medicul respectiv e bine și să mai așteptăm.

La 10:25 m-a urcat pe masă și a spus: „Fetiță, tu ești de născut, hai, împinge!”. Eram foarte speriată, nu știam cum și ce se va întâmplă, fiind prima naștere și durerile fiind cumplite. Am împins o dată și pe următoarea contracție a ieșit bebe. L-am văzut puțin de la distanță. Au spus că e bine și au plecat cu el. Au urmat cusăturile. Efectiv dureau mai tare decât travaliu și nașterea în sine. Și parcă nu mai termina. La un moment dat, doctorița tot cerea fir. Și iar cerea. Și eu simțeam că mor, iar ea se panicase.

Era sala plină de medici și asistente, și nimeni nu ne ajuta, doar se uitau. Aveam ruptură de col și pur și simplu nu mă mai putea prinde. Mi-au făcut anestezie generală și când m-am trezit eram ca o legumă. A fost nevoie să îmi facă transfuzie de sânge. Am născut vineri, iar sâmbătă seara am plecat cu punga de la sondă în mână să îmi văd băiatul. M-au lăsat să îl văd de la o asistentă din brațe pentru 3 minute.

Duminică m-au mutat în salon și au spus că pot să îl iau cu mine, dar aveam 2 branule și mereu puneau perfuzii cu fier și alte substanțe. Așa că am decis să îl las peste noapte cu asistentele și l-am luat din următoarea zi cu mine. Miercuri am plecat acasă cu bine.

Acum să vă povestesc și a doua sarcină. Mi-am dorit să nu fie diferența mare de vârstă între copiii mei, pentru că eu și sora mea nu ne-am înțeles prea bine, ea fiind cu 6 ani mai mare. Așa că la 1 an și jumătate am decis să fac încă un bebe și să merg la aceeași doctoriță pentru monitorizare.

Doar că primele analize nu au ieșit bine. Se spunea că aș fi avut rubeolă pe timpul sarcinii, ceea ce putea provoca grave malformații fătului. Doctorul ginecolog m-a trimis la Infecțioase să mai fac niște analize, doar că analizele acestea nu mai erau concludente, pentru că deja depășisem 3 luni de sarcină. Și uite cum o lună și jumătate am fost din 2 în 2 zile la „Matei Balș” și la „Victor Babeș” să mai fac analize. Si nimeni nu mă lămurea cu nimic. Doctorul ginecolog spunea că mă programează pentru avort. Eu nici nu voiam să aud așa ceva. Deja îl simțisem cum mișcă.

Așa că am schimbat doctorul. Am mers la un altul care m-a îndrumat să fac amniocenteză, să scăpăm de orice dubiu. Spre norocul nostru, totul a fost ok. Aveam termen să nasc pe 8 martie. Însă pe 8 februarie am luat gripă sezonieră și am ajuns la spital. Inițial am chemat Salvarea și medicul de pe Salvare a decis să mă ducă la Maternitate, pentru că gripa îmi provocase și contracții.

Acolo, doctorul meu nu era, iar doctorul de gardă a spus că nu mă poate primi că nu au unde să mă izoleze și că oricum nu sunt de naștere, așa că să mă duc la „Babeș”. M-au dat afară pe hol să aștept o altă Salvare, în condițiile în care eu nu puteam să stau nici în fund, de rău ce îmi era. Am ajuns la „Babeș”, unde mi-au spus că nu au paturi și nici teste de gripă și să mă duc la Balș. Ajung la Balș cu tensiunea 5, îmi fac testul de gripă, iese pozitiv și mă internează.

Peste noapte mă apucă contracțiile și cer insistent să mă ducă la maternitate. Ajung acolo pe la 6 dimineața. Același medic din ziua anterioară mă preia și vede că am contracții. A făcut un plan cu managerul spitalului cum să mă izoleze  și au ocupat o sală de nașteri pentru mine. M-au dus sus și au zis că, având doar 36 de săptămâni, să încerce să îmi oprească contracțiile. Doar că la 15 minute după ce mi-au pus perfuziile mi s-a rupt apa.

Doctorul meu era în spital dar avea o cezariană și nu a venit, așa că m-a preluat o doctoriță rezident însoțită de soțul doctoriței mele, și el medic ginecolog. La 13:36 am născut, după un travaliu mai ușor față de prima naștere. După ce a ieșit bebe, am rugat să îmi facă anestezie locală, pentru că știam cât de dureroasă este cusătura. Spre norocul și fericirea mea, mi-au făcut.

La 2 ore după, m-au mutat într-un salon singură, la un alt etaj. Acolo veneau asistentele doar la schimbul de tură, adică la 12 ore, și mă întrebau din ușă dacă sunt ok și dacă am nevoie de ceva. Mă simțeam de parcă aveam ciumă. Doctorul venea doar la vizită și îmi făcea igiena, dar nu la modul normal, doar mă tampona cu puțină betadină acolo, pentru că nu aveam voie să ies din cameră. Noroc că aveam baie și m-am spălat singură.

Nu am văzut copilul deloc. Întrebam de el, dar nu îmi spuneau mai nimic. Au insistat mama și soțul să aflăm mai multe și să îl vadă și ei, dar cu greu au reușit să îl vadă câteva minute și să îi facă poze, să îl văd și eu. Joi au venit să îmi spună că eu pot să plec acasă, că ocup un salon de 4 paturi degeaba, dar că băiatul mai rămâne câteva zile, că nu are nimic, dar vor să îl mai țină sub observație, fiind născut prematur.

Am plecat, nu am avut încotro, dar am insistat să merg să îl vad măcar prin geam. M-au lăsat chiar să îl țin în brațe. Sâmbătă mi l-au dat acasă.

Ambii copii s-au născut cu 3450 g. Primul a avut 50 de cm, iar al doilea, deși prematur, a avut 52 cm. Suntem bine cu toții acum și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru asta!”

Sursa: totuldespremame.ro, foto simbol: nastenatural.ro