Semnele lipsei de somn la copii: cum pot fi recunoscute și care sunt cauzele
Copiii nu reușesc întotdeauna să explice clar de ce sunt irascibili sau obosiți. Totuși, lipsa somnului reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale stărilor de disconfort la cei mici. De aceea, este important ca părinții să poată identifica din timp semnele care indică faptul că un copil nu s-a odihnit suficient.
Cum îți dai seama că un copil nu doarme suficient
La vârste fragede, copiii nu par întotdeauna somnoroși și nu își pot descrie starea. În schimb, comportamentul lor oferă indicii clare despre nivelul de oboseală.
- Oboseală rapidă – este unul dintre primele semnale. Dacă micuțul obosește repede în timpul jocurilor obișnuite sau își pierde interesul pentru acestea, cauza poate fi lipsa somnului;
- Irascibilitate crescută – copilul devine mai capricios, se supără ușor și are nevoie de mai mult timp pentru a se liniști. La copiii mai mari pot apărea lipsa răbdării și cerințe exagerate;
- Somnolență în timpul zilei – preșcolarii și elevii pot părea obosiți și lipsiți de energie pe parcursul zilei;
- Adormire în condiții nepotrivite – copilul poate adormi din oboseală chiar și în medii neobișnuite;
- Somn agitat – în timpul somnului, copilul se poate foi, se poate ridica sau se poate deplasa în pătuț;
- Treziri frecvente – inclusiv pe timpul nopții, uneori rămânând treaz perioade mai lungi;
- Trezire dificilă – dimineața sau după somnul de zi, copilul se trezește greu.
De ce apar tulburările de somn la copii
Problemele de somn sunt frecvente în special la copiii sub cinci ani și la adolescenți, însă pot apărea la orice vârstă. Calitatea somnului este influențată de numeroși factori, inclusiv predispoziția genetică, particularitățile individuale, condițiile din cameră și comportamentul părinților.
Părinții se confruntă adesea cu dificultăți precum adormirea îndelungată, refuzul somnului, necesitatea mișcării pentru a adormi sau treziri frecvente pe timpul nopții.
Atunci când copilul nu este suficient de obosit sau, dimpotrivă, este suprasolicitat, nu are un program stabil sau mediul de somn este nepotrivit, pot apărea tulburări. Aceste cauze sunt considerate de natură comportamentală și pot fi legate de lipsa unui program clar, particularități psihologice, dinamica familială sau obiceiuri care împiedică adormirea fără ajutorul unui adult.
Diverse situații de viață pot agrava sau declanșa problemele de somn. Printre acestea se numără stresul și anxietatea asociate adaptării la grădiniță sau școală, separarea de un adult apropiat (de exemplu, revenirea mamei la serviciu sau divorțul părinților), precum și temerile nocturne.
În astfel de cazuri, este importantă identificarea și corectarea cauzelor, printr-o adaptare treptată la noile condiții, sprijin emoțional și, dacă este necesar, consultarea unui psiholog pentru copii.
Tulburările de somn pot apărea și în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, sindrom de deficit de atenție și hiperactivitate, anumite sindroame genetice sau în urma traumatismelor cranio-cerebrale. Totuși, aceste situații sunt mai rare, iar în majoritatea cazurilor problemele de somn au cauze comportamentale.
Cum recunoști că un copil vrea să doarmă
Pentru părinții copiilor din primul an de viață, este esențial să identifice semnele de oboseală. Apariția acestora indică momentul potrivit pentru reducerea activităților și pregătirea pentru somn.
- Își freacă des ochii;
- Se trage de urechi sau le freacă;
- Cască frecvent;
- Își pierde interesul pentru jocuri și interacțiune;
- Întoarce capul atunci când este stimulat;
- Devine mai puțin activ și mai apatic;
- Caută contact fizic și vrea să fie luat în brațe;
- Pare somnoros și lipsit de energie.
În cazul copiilor mai mari, trebuie luat în considerare programul zilnic. Semnele de oboseală pot fi uneori înșelătoare: căscatul sau lipsa de energie nu indică întotdeauna nevoia de somn, ci pot semnala și plictiseala. De aceea, dacă perioada de activitate se apropie de final, este recomandat să li se ofere copiilor posibilitatea de a se odihni.
