Un copil se poate îneca în câteva secunde și fără niciun sunet: ce trebuie să știi înainte de concediu la mare sau la piscină
Vara este greu de imaginat fără apă. Unii își petrec weekendurile la cabană, lângă râu, alții merg la mare, iar alții scapă de căldură în piscinele orașului. Pentru copii, aceasta este una dintre cele mai mari bucurii ale vacanței. Însă tocmai apa rămâne una dintre cele mai grave pericole ale verii: în fiecare an, sute de copii se înecă.
Un copil mic se poate îneca la adâncimea de 5 cm
Mulți părinți sunt convinși că pericolul real îl reprezintă doar râul, lacul sau marea. În realitate, unui copil mic nu îi trebuie metri de adâncime pentru ca o tragedie să se producă. Un bebeluș sau un copil mic se poate îneca chiar și în câțiva centimetri de apă. Repetăm: există cazuri documentate în care copiii s-au înecat în apă cu adâncimea de 2–3 până la 5–7 centimetri.
Riscurile nu există doar în lacuri sau râuri, ci și în cada obișnuită, în piscina gonflabilă pentru copii, într-un lighean mare cu apă sau într-un iaz decorativ din curte. Tocmai de aceea, nu lăsați niciodată un copil mic nesupravegheat lângă apă, nici măcar pentru câteva secunde, nici chiar într-o piscină mică și puțin adâncă. Nu există o pauză „sigură" pentru a fugi după un prosop sau după telefonul uitat undeva.
De ce nu trebuie să ignorați acest subiect
Vara, înecurile la copii nu sunt cazuri izolate și rare, ci o tragedie sezonieră constantă. Și, cel mai adesea, aceasta nu are legătură cu bărcile, furtunile sau circumstanțele extreme, ci tocmai cu faptul că minorii rămân nesupravegheați și se duc să înoate în locuri neamenajate.
Înecul nu arată deloc ca în filme
Unul dintre motivele pentru care adulții nu observă pericolul la timp este o concepție greșită, larg răspândită, despre cum arată o persoană care se îneacă. Cei mai mulți dintre noi ne imaginăm țipete puternice, brațe agitate și încercări active de a atrage atenția. În realitate, însă, înecul se produce adesea în tăcere și aproape pe neobservate.
Atunci când apa pătrunde în căile respiratorii, organismul încearcă să obțină aer. Toate forțele sunt concentrate pe respirație, astfel că victima adesea pur și simplu nu poate striga. Un copil poate sta vertical în apă, fără să se miște înainte, fără să ceară ajutor, arătând ca și cum ar sta sau s-ar juca.
Salvamarii atrag atenția că, din exterior, acele secunde pot părea un comportament perfect obișnuit în apă. Tocmai de aceea, specialiștii recomandă nu doar să fii prezent lângă copii pe plajă, ci să îi supraveghezi în permanență.
Principalul dușman al siguranței pe apă: convingerea că altcineva îl supraveghează pe copil
Tragediile se produc foarte des nu atunci când nu există niciun adult în preajmă, ci tocmai atunci când sunt mai mulți adulți în același loc.
Mama este convinsă că acum copilul este cu tatăl. Tatăl crede că bunica îl urmărește. Bunica este sigură că micuțul se joacă lângă copiii mai mari. Rezultatul: câteva minute în care nimeni nu controlează cu adevărat situația.
Academia Americană de Pediatrie (AAP) folosește conceptul de water supervision — „supraveghere acvatică" —, care desemnează situația în care un adult specific răspunde exclusiv de supravegherea copilului lângă apă. Acel adult nu răsfoiește telefonul, nu stă de vorbă cu prietenii, nu face grătar și nu se ocupă de altceva. În plus, adultul trebuie să se afle la distanță de un braț întins de bebeluș sau de copilul mic, până la 4–5 ani.
Colacul gonflabil, vesta și brățările de înot nu garantează siguranța
Mulți părinți văd în colacele gonflabile, veste și brățări de înot o garanție a siguranței. Din păcate, nu este așa. Colacul se poate răsturna, copilul poate aluneca din el, iar elementele gonflabile se pot dezumfla sau deteriora. Chiar și o vestă de salvare certificată nu înseamnă că poți lăsa copilul singur în apă.
Rețineți că unele veste se scufundă după jumătate de oră, atunci când iese aerul din ele. În plus, dacă vesta nu este pe măsura copilului, acesta se poate răsturna și se poate îneca chiar și dacă rămâne la suprafață. De asemenea, toate obiectele gonflabile purtate de copil îl fac mult mai vulnerabil în fața curentului de apă al râului sau mișcării valurilor în larg.
Renunțați la costumele de baie albastre și albastru-deschis
În ultimii ani, specialiștii în siguranță atrag tot mai des atenția părinților asupra culorii hainelor de baie ale copiilor.
Cel mai bine se văd în apă nuanțele neon viu colorate — verde-deschis, portocaliu, roz aprins și galben. Acestea se disting ușor atât la suprafața apei, cât și sub ea.
În schimb, costumele de baie albastru-deschis, albastru, turcoaz și albe pot aproape să se contopească cu apa și cu fundul piscinei. Un copil poate dispărea sub apă, iar dvs. pur și simplu nu îl veți putea vedea rapid, nici măcar în piscină, cu atât mai puțin în mare, cu valuri.
Desigur, culoarea costumului de baie nu previne în sine înecul. Dar într-o situație de urgență, fiecare secundă contează, iar hainele strălucitoare pot ajuta la localizarea mai rapidă a copilului și la scoaterea lui din apă.
Pericolul poate pândi chiar și pe o plajă familiară
O altă greșeală frecventă este de a considera sigur locul unde familia se odihnește de mulți ani. De-a lungul iernii și primăverii, relieful fundului se poate modifica, curentul poate deveni mai puternic, iar apa — mai adâncă. În râu pot apărea crengi, resturi metalice, fier-beton sau alte obiecte periculoase.
Tocmai de aceea, salvamarii recomandă să alegeți plaje amenajate, cu fundul verificat, posturi de salvare și zone organizate de înot sigur.
Copiii pot muri la câteva ore după ce au fost scoși din apă
Printre părinți circulă adesea termenii „înec secundar" sau „înec uscat". Aceste denumiri nu sunt pe deplin exacte din punct de vedere medical, însă fenomenul în sine există cu adevărat. Dacă un copil a înghițit apă, a tușit prelungit după înot sau a trecut printr-un episod de înec, consecințele pot să nu apară imediat. Uneori, apa provoacă leziuni pulmonare și tulburări grave de respirație la câteva ore după incident.
Prin urmare, copilul trebuie consultat obligatoriu de un medic dacă a fost sub apă, și-a pierdut cunoștința, a înghițit multă apă sau, după înot, a devenit neobișnuit de somnolent, lipsit de energie, a început să se plângă de durere în piept ori de senzația de lipsă de aer.
În astfel de situații, este mai bine să fiți precauți și să solicitați imediat ajutor medical.
Ce reguli este important să discutați cu copilul din timp
Mulți copii știu că nu trebuie să traverseze strada pe roșu, dar au o cunoaștere mult mai vagă a regulilor de siguranță pe apă.
Înainte de o excursie la mare, la râu sau în tabără, este util să discutați din timp câteva lucruri simple. Copilul trebuie să înțeleagă că nu are voie să intre în apă fără permisiunea adulților, că nu are voie să înoate singur și că orice joc care presupune ținerea reciprocă sub apă este periculos.
Separat, salvamarii recomandă să le explicați copiilor că nu trebuie să încerce să salveze singuri o persoană care se îneacă. Chiar și un adult aflat în panică poate trage accidental salvatorul sub apă. Singura decizie corectă pentru un copil este să cheme imediat adulții și să solicite ajutor.
