Tot ce trebuie să știi despre urticaria la copii: cauze, simptome, prevenție și tratament
Numărul copiilor care suferă de alergii este în continuă creștere la nivel mondial. În mod special, alergiile apar frecvent în rândul copiilor din țările dezvoltate și prospere.
La prima vedere, lucrurile ar trebui să stea exact invers: aer curat, apă de calitate, produse alimentare sigure și un nivel ridicat al medicinei ar trebui să contribuie doar la sănătatea copiilor noștri. În realitate însă, situația este puțin diferită.
Oamenii de știință consideră că motivul răspândirii tot mai mari a alergiilor, oricât de paradoxal ar suna, este igiena excesivă. Sistemul imunitar uman este programat încă de la naștere să lupte împotriva „dușmanilor externi”, principalii fiind agenții infecțioși – bacterii, virusuri, fungi și protozoare.
În condițiile unei „sterilități” create artificial — prin care înțelegem curățenia aproape medicală prezentă în locuințele părinților moderni și responsabili — sistemul imunitar al copilului pierde o parte importantă din activitatea sa naturală. Astfel, acesta își îndreaptă atenția de la amenințările externe către propriul organism. Tocmai această tensiune naturală a imunității explică predispoziția crescută la alergii în rândul copiilor din medii favorabile.
Din păcate, nu toți părinții conștientizează gravitatea unor astfel de tulburări. De multe ori, acestea sunt percepute drept simple iritații sau coșuri pe piele, care pot fi tratate cu o cremă. Acest lucru se întâmplă din necunoașterea cauzelor reale ale alergiilor și din lipsa înțelegerii riscurilor pe care le pot avea.
De exemplu, chiar și o urticarie aparent „inofensivă” poate deveni o afecțiune care pune viața în pericol. Pentru a înțelege de ce, este util să cunoaștem câteva informații medicale de bază.
Urticaria la copii poate apărea după contactul cu un alergen, în timpul unei infecții sau chiar după administrarea unor medicamente obișnuite. Deși erupțiile pot părea „nevinovate”, situația necesită atenție: în cazul unui edem pronunțat, al agravării stării generale sau al dificultăților de respirație, copilul are nevoie de ajutor medical de urgență.
Ce este urticaria
Urticaria este o reacție a pielii care se manifestă prin apariția unor vezicule pruriginoase, asemănătoare arsurilor provocate de urzică. Medicii disting două forme ale afecțiunii: acută și cronică.
Forma acută are, de regulă, o natură alergică, în timp ce forma cronică poate avea alte cauze:
- factori fizici (temperaturi scăzute, vibrații, lumină solară etc.);
- factori autoimuni;
- urticarie cronică asociată infecțiilor cronice;
- urticarie idiopatică (fără cauză identificată).
La copii, cel mai frecvent apare urticaria alergică acută.
Această reacție poate fi provocată de următoarele categorii de alergeni:
- Produse alimentare: fructe, fructe de pădure, fructe de mare, pește, nuci, miere, albuș de ou — cei mai frecvenți alergeni alimentari;
- Medicamente: alergia poate apărea practic la orice medicament, însă cel mai des este provocată de antibiotice, anestezice locale, sulfonamide, aspirină și alte antiinflamatoare nesteroidiene, antidepresive, neuroleptice și imunomodulatoare;
- Substanțe de contrast utilizate în investigațiile radiologice;
- Produse sanguine utilizate pentru substituție;
- Seruri (imunoglobuline) și vaccinuri;
- Infecții virale;
- Mușcături de insecte și șerpi, contactul cu secrețiile, blana și particulele de piele ale animalelor, precum și cu hrana pentru animale, reptile, păsări și pești;
- Contactul cu plante toxice;
- Inhalarea polenului anumitor plante.
Mecanismul de dezvoltare
Odată ajuns în organismul copilului, alergenul activează sistemul imunitar, determinând distrugerea mastocitelor și eliberarea masivă în sânge a unor substanțe biologic active precum histamina, heparina, citokinele și leucotrienele.
Aceste substanțe cresc brusc permeabilitatea vaselor capilare și provoacă dilatarea lor. Lichidul pătrunde din vase în țesuturi, formând edeme. Edemul irită receptorii pielii, provoacă mâncărime intensă și apariția veziculelor caracteristice.
Simptomele urticariei alergice
În majoritatea cazurilor, reacția se dezvoltă imediat. De la contactul cu alergenul până la apariția simptomelor pot trece doar câteva minute sau câteva ore.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât boala evoluează mai rapid și manifestările clinice sunt mai intense.
Principalul simptom îl reprezintă veziculele de pe piele, asemănătoare arsurilor de urzică. Acestea apar pe piele aparent sănătoasă, în mod haotic și se pot localiza oriunde: pe față, abdomen, spate sau membre. Leziunile tind să se unească între ele, formând plăci mai mari.
Copilul începe să se scarpine intens, iar gratajul agravează mâncărimea și favorizează apariția unor noi erupții.
Este important de menționat că edemul poate apărea nu doar la nivelul pielii, ci și al mucoaselor, ceea ce poate duce la situații amenințătoare pentru viață:
- edem al căilor respiratorii superioare;
- edem al căilor respiratorii inferioare — bronhospasm.
La sugari și copiii mici, afecțiunea poate fi însoțită de agitație accentuată, scăderea poftei de mâncare, tulburări de somn și chiar probleme digestive precum diaree, balonare, vărsături sau regurgitări abundente.
Când copilul are nevoie urgentă de ajutor medical
Solicitați imediat ambulanța dacă apar dificultăți de respirație, răgușeală, umflarea accentuată a feței, buzelor sau limbii, slăbiciune severă, amețeli sau pierderea cunoștinței. Astfel de simptome pot indica o reacție alergică gravă și necesită intervenție medicală urgentă.
Diagnosticul urticariei alergice
În multe cazuri, diagnosticul nu ridică dificultăți. Medicii se bazează pe istoricul medical și pe manifestările clinice.
De regulă, părinții pot indica introducerea unor alimente noi, administrarea unor medicamente noi sau contactul cu plante ori insecte.
Aspectul copilului este, de asemenea, sugestiv: erupție abundentă, pruriginoasă, cu vezicule albicioase pe fond de piele nemodificată, cu tendință de confluență.
Dacă evoluția urticariei este atipică, pot fi necesare investigații suplimentare pentru diferențierea de alte boli care provoacă erupții cutanate.
- Boli infecțioase (varicelă, rujeolă, scarlatină, herpes simplex etc.) — caracterizate prin febră, semne de intoxicație și simptome catarale precum rinoree, tuse sau conjunctivită;
- Boli autoimune;
- Afecțiuni oncologice.
Principalul indicator de laborator este nivelul crescut al imunoglobulinei E (IgE) în sânge. Dacă alergenul nu este clar identificat, se efectuează teste alergologice specifice.
În multe cazuri, analiza generală a sângelui arată un nivel crescut de eozinofile — celule implicate în apărarea organismului. Totuși, acest lucru poate apărea nu doar în alergii, ci și în cazul prezenței paraziților.
Cum poate fi diferențiată urticaria de alte erupții
Urticaria se caracterizează prin apariția bruscă a veziculelor care pot dispărea în câteva ore și reapărea pe alte zone ale corpului. Spre deosebire de multe erupții infecțioase, aceste leziuni nu lasă urme după dispariție.
Cu toate acestea, cauza exactă a erupției și diagnosticul final pot fi stabilite doar de medic, mai ales dacă copilul are febră, edeme sau stare generală alterată.
Tratamentul urticariei alergice
În cele mai multe cazuri, pentru ameliorarea urticariei este suficientă blocarea receptorilor histaminei din țesuturi. În acest scop sunt prescrise antihistaminice din grupa H1.
Pediatrii preferă medicamentele de generația a treia, deoarece acestea nu traversează bariera hemato-encefalică și nu afectează creierul, evitând astfel somnolența, uscăciunea gurii și alte efecte adverse.
Dacă acest tratament nu este suficient, se pot adăuga preparate cu calciu.
În cazurile severe sunt utilizate glucocorticoizi precum „Dexametazonă” sau „Prednisolon”.
De asemenea, este importantă eliminarea cât mai rapidă a alergenului din organismul copilului:
- dietă strict hipoalergenică timp de o săptămână;
- administrarea enterosorbenților timp de 3–5 zile, în funcție de evoluția simptomelor.
În majoritatea situațiilor, boala are o evoluție favorabilă: simptomele dispar rapid, iar pielea nu rămâne cu urme după erupții.
Cazurile severe necesită spitalizare și corectarea stărilor care pun viața în pericol.
Prevenirea urticariei
Măsurile preventive includ:
- menținerea alăptării cât mai mult timp posibil, pentru dezvoltarea sănătoasă a sistemului digestiv și a imunității;
- respectarea regulilor de introducere a alimentației complementare;
- eliminarea din alimentația copilului preșcolar a alergenilor frecvenți: ciocolată, fast-food, băuturi carbogazoase dulci, fructe exotice, fructe de pădure exotice, nuci etc.;
- formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase.
Dacă un copil este alergic, părinții trebuie să țină un jurnal alimentar și un registru al tuturor medicamentelor administrate. Acest lucru ajută la evitarea produselor sau medicamentelor care au provocat anterior reacții alergice.
În plus, copiii alergici trebuie monitorizați periodic de un medic alergolog și să efectueze investigațiile recomandate la timp. Pentru cei care suferă de alergii sezoniere, sunt utile curele de tratament de bază în perioadele fără simptome.
Întrebări frecvente
Cum arată urticaria la copii?
Urticaria se manifestă prin vezicule pruriginoase asemănătoare arsurilor de urzică. Erupția poate apărea pe diferite zone ale corpului și se poate uni în pete mai mari.
În cât timp apare urticaria după contactul cu alergenul?
Simptomele apar adesea la câteva minute sau ore după contactul cu alergenul. La copii, reacția poate evolua rapid și poate fi intensă.
Ce alimente provoacă cel mai des urticarie la copii?
Printre cei mai frecvenți alergeni se numără fructele de pădure, citricele, peștele, fructele de mare, nucile, mierea și ouăle. Reacțiile pot fi provocate și de medicamente, infecții sau mușcături de insecte.
În ce situații este necesar consult medical urgent?
Ajutorul medical de urgență este necesar în cazul umflării feței sau limbii, dificultăților de respirație ori agravării bruște a stării copilului. Aceste simptome pot pune viața în pericol.
Poate fi tratată urticaria acasă?
Formele ușoare pot trece rapid, însă tratamentul trebuie recomandat de medic. Nu este indicată administrarea medicamentelor fără consult medical.
