Vatra

Impresionant: Cum au sărbătorit un cuplu moldo-indian două nunți cu tradiții

Impresionant: Cum au sărbătorit un cuplu moldo-indian două nunți cu tradiții

Povestea lor de dragoste pare a fi ruptă din filme, ea este originară din Republica Moldova, el – din India, locuiesc în Anglia și au jucat 3 nunți, în toate țările enumerate anterior. Pe Irina Croitor și Aditya Shankar i-am cunoscut prin intermediul fotografiilor de la nunta lor din Republica Moldova și India. Sunt împreună de aproape doi ani și au hotărât să organizeze nunți cu tradiții specifice țării de unde provin. În India au avut peste 1000 de invitați și au dansat ca în filmele indiene, iar în Republica Moldova au jucat hora și aproape toți oaspeții prezenți au fost îmbrăcați în haine tradiționale. Momentele captate în imagini, ne-au făcut curioși să aflăm mai multe detalii despre acest frumos cuplu, iar relatările Irinei ne-au uimit, la propriu.

Ne-am cunoscut la Londra la o lecție de tango argentinian

Nu era o lecție ordinară, ci un „workshop” care a adunat elevi de toate nivelurile, într-o zi de sâmbătă, în centrul Londrei, printre care eu și el. Tangoul argentinian e un dans social, ceea ce înseamnă că e un dans improvizat, cu diferiți parteneri ce se rotesc după un interval de timp. La una din aceste „rotații” am ajuns în fața lui și el își amintește că m-am prezentat și i-am spus că sunt din Moldova. Eu nu îmi aduc aminte ce am discutat în timpul acelei scurte interacțiuni, probabil am schimbat doar numele - cât încape între două cântece – nu i-am reținut nici chipul sau numele, dar țin minte că dansa foarte bine, atât de bine încât era nevoie să dau dovada de multă concentrare pentru a-l urma în dans fără a-l călca pe pantofi.

În prezent locuim în Marea Britanie, locul unde am prins mici rădăcini

Aici am fost stabiliți și înainte ca să ne cunoaștem și aici continuăm să rămânem pentru că am prins mici rădăcini (prieteni, casă, și multă obișnuință). Un factor important rămâne a fi și faptul că Londra (în pofida Brexit-ului) rămâne a fi unul dintre cele mai diverse orașe, din punct de vedere cultural, un centru financiar, cu o climă moderată (da, soțul meu preferă ploile Londrei în schimbul soarelui Indiei), iar faptul că toți vorbesc o limba pe care o înțelegem e un avantaj.

Nu doream să facem nuntă, ca până la urmă să organizăm tocmai trei

Inițial am pornit de la premisa că nu facem nici o nuntă. Am hotărât să ne înregistrăm civil și să facem un mic prânz, ceea ce am și făcut în Londra și până aici cu nunțile, am zis eu. Apoi, și el a zâmbit ușurat, spunându-mi că nici familia lui nu vor o nuntă mare, doar că va fi nevoie să facem o mică sărbătoare în grădina casei cu cele mai apropriate rude, că așa se cuvine în India... altfel lumea nu te recunoaște căsătorit. Ei bine, o mică petrecere în grădina casei în India – m-am împăcat cu gândul. Două zile mai târziu părinții lui ne anunță că e cam mică grădina... va trebui să o facem într-un restaurant din apropierea casei, că s-a ajuns la 30 de oameni... Două luni mai târziu erau 1000 de oameni invitați și a fost nevoie de un palat ca să încăpă toți.

 

Nunta din India a fost în totalitate organizată de către părinții mei din India, de la local până la rochia mea de mireasă, am fost foarte răsfățată... Cea din Moldova am organizat-o eu.

Nunta din Moldova am organizat-o eu, așa ca idee sau concept, dar operațional. Apoi, părinții mei (care sunt stabiliți în Germania) au mers cu o lună înainte de nuntă acasă ca să le pună pe toate la punct. O nunta organizată „prin telecomandă” a fost posibilă și datorita faptului că am apelat la o agenție de mariaj excelentă  – ei mi-au fost vocea, mâinile și picioarele pe teren, și au avut grijă de toate în spatele cortinei.

Am avut invitații din Republica Moldova la nunta din India, și invers, invitați din India la nunta din Republica Moldova

Puțini, dar au fost în ambele cazuri. India e destul de departe și o călătorie cu avionul este destul de costisitoare, mai ales că nunta s-a organizat rapid, timp de 2-3 luni. Familia mea a fost alături de mine, o verișoară de a mea, Nadia, care e îndrăgostită, de altfel ca și mine de mică copilă, de filmele indiene, și cel mai vechi prieten al meu din aceasta viață, David. În Moldova au ajuns 6 oameni din India, părinții soțului meu și familia lor.

 

Ceea ce unește o nuntă indiană de una moldovenească este că la ambele se dansează mult și se mănâncă bine, în rest, e o altă poveste...

Nunțile din Moldova și din India sunt absolut diferite ca obicei, bucătărie, port, ritual religios. Fiind de religii diferite, am exclus toate ritualurile religioase (în ambele nunţi). Nunțile din sudul Indiei sunt preponderent nunți religioase, care durează 3 zile cu ceremonii ce încep de la 6 dimineața. Evident, noi am ajustat-o pe a noastră și părinții mei (din India) mi-au oferit libertatea de a contribui la conceptul nunții. Respectiv, eu am coagulat cele mai frumoase filme indiene privite de mine vreodată, într-o singură zi și așa s-a născut nunta noastră în India, un șirag de tradiții din nordul Indiei, cu haine precum Lengha și turbanul - tot din nordul Indiei.

În India am respectat două tradiții de acolo, care îmi sunt foarte dragi: Baraat si Sangeet

Baraat, e obiceiul prin care mirele, așezat pe un cal alb frumos vine cu alaiul său la casa miresei să își ia nevasta. E un obicei foarte vesel pentru că în drum spre casa miresei, alaiul mirelui dansează și cântă formând o caravană lungă și veselă, împresurată cu instrumente, joc și cântec. Trecătorii se alătură și ei în cântec și dans încât toată împrejurimea e ruptă din film...

Sangeet e de fapt o seară întreagă dedicată dansurilor. Uneori se amplasează o scenă, alteori se creează un ring de dans, și o seara întreagă, familiile miresei și a mirelui, prietenii lor, sunt într-o competiție de dans, venind cu dansuri pregătite de acasă... e atât de vesel!

 

În Moldova, au fost foarte multe obiceiuri. Foarte multe. De la colacul miresei, jucatul găinii, încuscrirea, până la dezbrăcatul miresei și cântecul mirelui.

Aşa se întâmpla ca o prietenă de familie, dna Elena Oca, este un om al tradițiilor și a îndesat nunta noastră cu felurite obiceiuri văzute și nemaivăzute. Soțului meu i-a plăcut obiceiul de întimpinare a mirilor de către părinți cu pâine și dulceață. Un alt obicei care i-a plăcut a fost dezbrăcatul miresei pentru că obiceiul în sine are destulă sevă pentru a fi interpretat ca o mică istorioară pe care o poți povesti și înțelege. El a înțeles că nu mai sunt mireasă și am devenit nevastă în urma obiceiului (zâmbește).

Eu m-am simțit ruptă dintr-un basm sau film, iar prietenii îmi spun că au fost la una dintre cele mai frumoase și memorabile nunți din viața lor.

Eu știu că părinții mei au adus cu ei un munte de amintiri și trăiri din India, despre care am depănat mult timp după nuntă. Cred că daca cineva m-ar fi întrebat câțiva ani în urmă cum mi-aș dori o nuntă de vis, nu mi-aș fi imaginat-o la fel de frumoasa precum a fost în realitate. Este adevărat că la mijloc e și slăbiciunea mea pentru muzica, dansul și portul indian. Undeva, cândva, demult, s-a înrădăcinat în mine o pasiune misterioasă pentru o țară la mii de km distanță... iar tot ce a urmat a fost o explozie de emoții, atât de răvășitoare, încât după nuntă, deși nu dormisem de 3 nopți, nu se lipea somnul de mine de atâta adrenalina, sau fericire? Mama mea la sigur a rămas foarte satisfăcută, mi-a vorbit despre asta timp de o lună după nuntă.

 

Soțul meu obosise spre final... obosise de țopăit hora în doi în brațe necunoscute, plus după fiecare dans trebuia să se înarmeze cu puteri să refuze un alt păhărel de vin care apărea de nicăieri.

Și eu obosisem, de griji, dar eram împăcată. Nunta a fost realizată așa cum mi-o imaginasem... cu tot ce avem mai moldovenesc, mai strămoșesc, mai sătesc, mai lumesc, mai al nostru... eram împăcată că rudele și prietenii au reușit să vină, și nu doar să vină, dar să vină in costume naționale – cred că 90% din toți oaspeții au fost îmbrăcați în straie naționale și asta fiind doar o rugăminte și nu o condiție, eram împăcată că nu plouase și nici nu ninsese (deși îmi făceam griji și de asta anul acesta), eram împăcată și frumos obosita spre final.

Decizia de a juca o nuntă acasă a izvorât din dorința de a-i avea pe cei mai scumpi oameni alături de mine pentru o ocazie frumoasă și vesela.

La nunta din India, deși copleșită de prea mulți invitați, am fost electrizată de o mică revelație, la un moment dat am simțit cum toată dragostea celor apropiați, cum viața din ochii lor reflectă bătaia din inima mea, și mi-am dat seama că nu avem nimic mai scump decât oamenii care ne sunt scumpi. Banal, nu? Dar de câte ori în viața asta avem ocazia să îi adunăm pe toți cei dragi în jurul nostru? De prea puține ori. Și în ultimii ani, i-am întâlnit mai mult pe la înmormântări... de asta mi-am dorit o nuntă, să adun toate rudele, toți verii ca merii, toți prietenii dragi la o sărbătoare. Cine știe când vom mai fi toți împreună...”

 

 

Foto: arhiva personală

 

Adaugă comentariu

Close