Aspirina a fost mult timp considerată o protecție universală împotriva infarctului și accidentului vascular cerebral. Noile cercetări arată însă că beneficiile sunt limitate, iar riscurile mai mari decât se credea. Am analizat ce spun datele recente și ce medicamente pot înlocui aspirina.
Beneficii și riscuri
Aspirina face parte din categoria antiagregantelor – medicamente care împiedică trombocitele să se lipească între ele, reducând astfel riscul formării cheagurilor de sânge în vase.
Decenii la rând, medicii au recomandat persoanelor în vârstă să ia doze mici de aspirină pentru prevenirea infarctului și a accidentului vascular cerebral. Obiceiul s-a înrădăcinat atât de mult, încât și astăzi mulți cred în beneficiile sale. Un sondaj realizat pe 1771 de persoane a arătat că aproape jumătate sunt convinse că administrarea zilnică aduce mai mult bine decât rău.
În 2019, Asociația Americană de Cardiologie și Colegiul American de Cardiologie au revizuit recomandările: pentru majoritatea persoanelor sănătoase, administrarea zilnică de aspirină nu este justificată. Riscul de hemoragii gastrointestinale s-a dovedit mai mare decât beneficiul estimat.
Studii suplimentare au confirmat că medicamentul afectează mecanismele de protecție ale mucoasei gastrice și crește probabilitatea sângerărilor interne.
Clopidogrel versus aspirină
Clopidogrelul, la fel ca aspirina, este un antiagregant, dar acționează printr-un alt mecanism. El blochează receptorii de pe suprafața trombocitelor, împiedicându-le să se activeze. Astfel, reduce mai eficient riscul formării cheagurilor.
Un meta-analiză a șapte studii clinice randomizate, cu aproape 29.000 de pacienți, a arătat că la cei care au luat clopidogrel riscul de infarct recurent, accident vascular cerebral sau deces din cauze cardiovasculare a fost cu 14% mai mic decât la cei tratați cu aspirină. În același timp, frecvența hemoragiilor severe nu a crescut.
Cercetătorii subliniază că aceste rezultate sunt valabile pentru diferite grupe de vârstă și etnii. Cu toate acestea, în practică, clopidogrelul este adesea prescris doar în caz de intoleranță la aspirină – o abordare bazată în mare parte pe studii mai vechi, realizate înainte de apariția metodelor moderne de tratament al bolii coronariene.
Combinații periculoase
Mulți pacienți au atât boală coronariană, cât și fibrilație atrială. În primul caz, se prescrie frecvent aspirină, iar în al doilea – anticoagulante, care inhibă sistemul de coagulare a sângelui, blocând formarea fibrinei, componenta de bază a cheagului. Din această categorie fac parte warfarina și medicamente moderne precum apixabanul și rivaroxabanul. Medicii combină adesea aceste tratamente, presupunând că împreună oferă o protecție mai bună.
Însă un amplu studiu, AQUATIC, cu aproape 900 de participanți, a demonstrat contrariul. Toți pacienții cu boală coronariană aveau indicație pentru anticoagulante. Ei au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: unul a primit anticoagulant plus aspirină, celălalt – anticoagulant plus placebo.
După doi ani, rezultatele au arătat că această combinație este dăunătoare. În grupul cu aspirină au fost mai frecvente infarctele, accidentele vasculare cerebrale și chiar decesele. Mortalitatea a fost de 13,4% față de 8,4% în grupul placebo. Hemoragiile severe au apărut de trei ori mai des – 10,2% față de 3,4%. Studiul a fost oprit prematur, fiind considerat neetic să continue.
Blocarea simultană a trombocitelor și a factorilor de coagulare nu este sigură. Dacă există indicație pentru anticoagulante, asocierea cu aspirină nu îmbunătățește prognosticul, ci crește riscurile.
Aspirina a fost mult timp considerată baza prevenției cardiovasculare. Noile date arată că, pentru majoritatea persoanelor fără boală cardiovasculară diagnosticată, administrarea zilnică nu este necesară și poate crește riscul de hemoragii. În boala coronariană, clopidogrelul reduce mai eficient riscul evenimentelor pe termen lung decât aspirina, fără a crește hemoragiile severe. Combinația aspirinei cu anticoagulante agravează prognosticul și sporește riscul de sângerare. Astăzi, medicii aleg tratamentul individualizat – schemele universale nu mai există, ceea ce face terapia mai precisă și mai sigură.
