Conform unei clasificări, vorbirea aparține celei de-a doua sisteme semnalizatoare. Sistemul semnalizator reprezintă ansamblul proceselor nervoase din creier care reflectă informațiile despre lumea înconjurătoare. Prima sistemă semnalizatoare există atât la animale, cât și la om și include simțurile de bază: miros, tactilitate, vedere, auz etc.
A doua sistemă semnalizatoare este specifică doar oamenilor și constă în capacitatea de a percepe lumea prin cuvinte, simboluri și imagini. Pierderea acestei conexiuni se numește afazie. Anual, milioane de persoane sunt afectate de această tulburare, într-o măsură sau alta.
Ce este afazia
Afazia este o tulburare a vorbirii deja formate, caracterizată prin dificultăți de înțelegere și exprimare a cuvintelor sau echivalentelor lor non-verbale. Pacientul își poate pierde complet sau parțial capacitatea de a înțelege limbajul adresat și de a folosi propria vorbire, orală sau scrisă.
Cel mai frecvent, afazia apare ca urmare a afectării centrilor de vorbire din cortexul cerebral sau a căilor de conducere către aceștia. Manifestările sunt diverse: dificultăți izolate de a număra, inserarea de sunete și interjecții lipsite de sens în vorbire și multe altele.
Pacienții necesită evaluări neurologice și psihice aprofundate. Prognosticul și tratamentul depind de cauza principală a tulburării. Afazia trebuie diferențiată de alalie – aceasta din urmă apare atunci când vorbirea nu s-a format niciodată. Afazia implică dispariția unei vorbiri deja funcționale și coerente.
Formarea vorbirii
Creierul conține o rețea complexă responsabilă de formarea vorbirii, incluzând:
- centrul Wernicke în lobul temporal superior posterior,
- centrul Broca în lobul frontal inferior posterior,
- partea inferioară a lobului parietal,
- legături subcorticale între aceste centre.
La dreptaci și stângaci, distribuția acestor zone poate fi diferită. În mod obișnuit, centrele de vorbire se află în emisfera stângă, dar la o treime dintre stângaci se situează în emisfera dreaptă.
Manifestările afaziei
- Emboli verbali: repetarea de sunete și interjecții fără sens („e”, „u”, „tipa”, „ca să zic”, „uite”), uneori cuvinte inventate sau obscene – frecvent la afectarea centrului Broca.
- Parafazii: înlocuirea unor sunete sau cuvinte cu altele apropiate ca sens („șopron” în loc de „pâine”, „lac” în loc de „apă”) sau inversarea literelor și silabelor („cârnat” devine „cârnas”). Persoanele cu parafazii pot citi oglindit cu ușurință.
- Perseverație: repetarea involuntară a unui cuvânt sau fraze – pacientul rămâne „blocată” pe aceeași idee.
- Logoree: vorbire excesivă și incoerentă, păstrând intonațiile limbii native.
- Agrafie: pierderea capacității de a scrie, cu păstrarea inteligenței.
- Acalkulie: tulburarea capacității de a efectua calcule simple.
- Alexie: pierderea abilității de a citi și interpreta texte deja învățate.
- Contaminare: combinarea silabelor din cuvinte diferite („deropol” în loc de „copac topor”).
Cauzele afaziei
Afazia apare prin afectarea cortexului centrilor de vorbire la persoane cu vorbire deja formată. Cauzele includ:
- Accident vascular cerebral: tulburări bruște de circulație cerebrală; afazia depinde de tipul AVC (hemoragic sau ischemic).
- Afecțiuni inflamatorii ale creierului: encefalite, abcese.
- Traumatisme cranio-cerebrale: contuzii, fracturi, hemoragii.
- Tumori cerebrale: astrocitom, gliom, meningiom și altele.
- Boli cronice progresive ale SNC: Alzheimer, Parkinson.
- Complicații postchirurgicale: îndepărtarea tumorilor, drenaj hematom etc.
Severitatea depinde de mărimea, localizarea și viteza de evoluție a leziunii.
Factori de risc
- Vârsta înaintată,
- ateroscleroza cerebrală,
- istoric familial nefavorabil (AVC, afazii),
- hipertensiune,
- istoric de tulburări acute de circulație cerebrală,
- malformații cardiace reumatice,
- traumatisme cranio-cerebrale grave anterioare.
Clasificarea afaziei
Clasificarea propusă de neurologul sovietic Alexander Luria este cea mai utilizată, corelând manifestările cu anatomia leziunilor:
- Forma motorie eferentă: afectează centrul Broca; caracterizată prin apraxie articulatorie – incapacitatea de a vorbi clar, cunoscută popular ca „gălma în gură”.
- Forma motorie aferentă: afectează cortexul postcentral inferior; dificultăți în poziționarea corectă a aparatului articulator.
- Forma acustico-gnostică: afectează centrul Wernicke; pacientul nu înțelege vorbirea, deși auzul este intact.
- Forma acustico-mnestică: afectează cortexul auditiv; tulburări ale memoriei auditive și vizuale.
- Forma semantică: afectează lobul temporal anterior și posterior; apar episoade de uitare a denumirilor obiectelor simple.
- Forma dinamică: afectează lobul frontal posterior; pacientul nu poate construi propoziții coerente.
Se mai diferențiază afazia totală (leziuni extinse, frecvent post-AVC hemoragic) și afazia mixtă (combinații de forme).
Diagnostic
Diagnosticul urmărește identificarea cauzei și implică neurolog, iar uneori chirurgi, oncologi, psihiatri și cardiologi. Rolul logopedului și al neuropsihologului este esențial în recuperare. Colectarea anamnezei detaliate este crucială pentru a stabili debutul și factorii declanșatori.
Examinarea include verificarea vorbirii orale și scrise, citirea și redarea unui text, testarea calculului mental și vizualizarea cerebrală (CT, RMN, angiografie, eventual puncție lombară).
Tratament
Tratamentul are două direcții principale: medicală și logopedică. Direcția medicală tratează cauza (AVC, tumori etc.), folosind fizioterapie, exerciții, acupunctură și medicație suport. Faza logopedică se bazează pe exerciții regulate cu logoped și neuropsiholog, incluzând articularea corectă a sunetelor, recunoașterea literelor, formarea cuvintelor și dezvoltarea funcțiilor cognitive. Recuperarea poate dura 2–3 ani, iar întreruperile lungi pot duce la recăderi.
Prognostic și prevenție
Prognosticul depinde de vârstă și motivația pacientului și a mediului său. Chiar și mici progrese sunt importante și trebuie consolidate prin continuitate.
Afazii la copii
La copii, afaziile apar după ce vorbirea s-a format și sunt distincte de alalie. Funcțiile corticale sunt mai interconectate, astfel că tulburările afectează și sfera emoțională și cognitivă, dar recuperarea este mai rapidă (câteva luni față de 1–2 ani la adulți). Afazia pediatrică este mai frecventă la băieți, cu vârsta tipică 3–7 ani.
Cauze la copii
- Traumatisme cranio-cerebrale și hemoragii,
- Leziuni vasculare care provoacă ischemie cerebrală,
- Afectarea cortexului de tumori,
- Sindromul Landau–Kleffner – afazie epileptică dobândită fără leziuni organice.
Forme pediatrice
- Senzorială/Acustico-gnostică – tulburări ale analizei auditive și a vorbirii, dificultăți la numărare, instabilitate emoțională;
- Acustico-mnestică – tulburări de memorie auditivă și vizuală, înțelegere literală excesivă a textelor;
- Motorie aferentă – dificultăți articulatorii, parazități verbale;
- Motorie eferentă – pierderea completă a vorbirii orale, afectarea scrisului și cititului;
- Dinamică – dispar verbele și propozițiile coerente, apar șabloane repetitive;
- Sindromul Landau–Kleffner – pierderea vorbirii în context de convulsii repetate, cu progresie posibilă.
Diagnostic și tratament la copii
Diagnosticarea implică examinări imagistice (CT, RMN), radiografii, analiza lichidului cefalorahidian și EEG, mai ales pentru sindromul Landau–Kleffner. După tratarea cauzei, logopedul este specialistul principal. Creierul copiilor este foarte plastic și poate forma rapid noi conexiuni neuronale, permițând recuperarea funcțiilor pierdute în câteva săptămâni.
Important: articolul nu constituie recomandare medicală. Pentru informații detaliate consultați un specialist.
