Ce antibiotice pot fi administrate în timpul alăptării
În perioada postpartum și în timpul lactației, o mamă tânără este vulnerabilă la infecții. Procesele infecțioase acute la femei reprezintă un pericol și pentru copil, motiv pentru care este necesar tratamentul cu medicamente antibacteriene. Multe dintre acestea nu sunt sigure, deoarece pătrund în laptele matern. De aceea, este important să se țină cont de ce antibiotice pot fi administrate în timpul alăptării pentru a nu afecta sugarul.
În timpul tratamentului cu antibiotice în perioada alăptării, este important să fie respectată doza prescrisă și să nu fie întrerupt tratamentul din proprie inițiativă. Dacă la copil apar erupții cutanate, tulburări de scaun sau agitație pronunțată, tratamentul trebuie discutat cu medicul.
Când antibioticele sunt indispensabile
Antibioticele sunt substanțe chimice care acționează asupra bacteriilor, determinând distrugerea acestora sau inhibând creșterea și multiplicarea lor. Efectul principal este îndreptat împotriva microorganismelor patogene, de aceea terapia antibacteriană nu este eficientă în bolile provocate de virusuri. Mai mult decât atât, în cazul unui tratament incorect, evoluția unei boli virale se poate agrava, deoarece există riscul dezvoltării candidozei.
Tratamentul greșit cu astfel de medicamente poate provoca daune, deoarece sub acțiunea lor moare nu doar flora patogenă, ci și microflora normală, care are rol protector.
Nu este recomandată administrarea antibioticelor în următoarele afecțiuni și situații:
- în caz de răceală, deoarece rinita, laringita și traheita sunt provocate de virusuri;
- în herpesul localizat pe buze sau în zona genitală (virusul este sensibil doar la Aciclovir);
- în cazul febrei, când organismul luptă împotriva infecției;
- în cazul erupțiilor cutanate, care pot avea origine virală sau pot fi rezultatul unei alergii.
În bronșită, necesitatea administrării antibioticelor este stabilită individual. În majoritatea cazurilor, medicii prescriu antibiotice pentru a preveni activarea florei bacteriene la nivel pulmonar și dezvoltarea pneumoniei.
Nu trebuie refuzate antibioticele în caz de sinuzită. Inflamația sinusurilor paranazale apare pe fondul unei infecții virale respiratorii acute. Rinita este însoțită de afectarea drenajului conținutului sinusurilor nazale și frontale. În aceste zone se activează flora bacteriană, cel mai frecvent stafilococii. Pentru tratament sunt necesare antibiotice.
În angină, cauza inflamației este multiplicarea bacteriilor patogene. Vindecarea este posibilă doar cu ajutorul antibioticelor. Refuzul tratamentului poate provoca complicații, precum edemul laringian, abcesul periamigdalian sau afectarea valvelor cardiace.
Inflamația vezicii urinare la femei este provocată de Escherichia coli. De aceea, în cistită antibioticele sunt obligatorii, altfel infecția poate pătrunde în segmentele superioare ale sistemului urinar.
Tratamentul cu antibiotice este necesar și în cazul lactostazei prelungite, atunci când aceasta trece treptat într-o formă infiltrativă de mastită. În această perioadă, alăptarea nu trebuie întreruptă. Antibioticele pentru mastită sunt alese ținând cont de siguranța pentru copil.
Medicamente permise pentru mamele care alăptează
Toate medicamentele antibacteriene pot fi împărțite convențional în trei grupe:
- tipuri relativ permise;
- complet interzise în perioada alăptării;
- medicamente cu posibil efect periculos asupra copilului, precum și cele a căror siguranță nu a fost încă demonstrată.
Unele antibiotice nu sunt recomandate mamelor care alăptează. Totuși, în cazurile în care beneficiile tratamentului depășesc riscurile, medicul poate prescrie astfel de medicamente.
Grupul de preparate al căror efect nu a fost suficient studiat este prescris cu prudență. Medicamentele sunt testate pe animale de laborator. Chiar dacă s-au dovedit sigure pentru acestea, testarea pe mame care alăptează și sugari este considerată neetică și este interzisă.
Medicii au stabilit o listă de antibiotice care pot fi utilizate în timpul alăptării:
- Penicilinele. Amoxicilina, Benzilpenicilina și Ampicilina sunt considerate sigure. Penicilinele protejate, în combinație cu acid clavulanic, nu au efect toxic și pot fi eficiente împotriva majorității microorganismelor.
- Cefalosporinele (Ceftriaxonă, Cefuroxim, Cefixim). Sunt utilizate în infecțiile respiratorii severe, atunci când penicilinele nu sunt eficiente sau există rezistență la acestea.
- Macrolidele (Azitromicină, Claritromicină). Sunt utilizate în afecțiunile aparatului respirator, otite și inflamațiile organelor reproducătoare. Acționează asupra unui spectru larg de microorganisme și sunt considerate sigure în timpul alăptării. Nu sunt recomandate în prima lună de viață a copilului.
Medicul poate recomanda administrarea de Nifuroxazid în perioada lactației. Acest antibiotic este utilizat în infecțiile intestinale însoțite de diaree. Medicamentul acționează doar în lumenul intestinal și nu se absoarbe în organism, de aceea este permis în timpul alăptării.
Ce antibiotice sunt prescrise cel mai des în timpul alăptării
În perioada lactației, medicul poate prescrie diferite preparate antibacteriene în funcție de tipul infecției, starea femeii și vârsta copilului. Cel mai frecvent, mamelor care alăptează li se recomandă următoarele medicamente.
Amoxiclav
Amoxiclav este prescris frecvent în timpul alăptării pentru infecții bacteriene ale căilor respiratorii, organelor ORL și sistemului urinar. Medicamentul este considerat compatibil cu alăptarea, însă la copil trebuie monitorizate eventualele reacții la nivelul pielii și tractului digestiv.
Amoxicilină
Amoxicilina este considerată unul dintre cele mai bine studiate antibiotice permise în timpul lactației. Este utilizată în angină, bronșită, sinuzită, cistită și alte infecții bacteriene.
Azitromicină
Azitromicina poate fi utilizată în perioada alăptării pentru infecțiile căilor respiratorii, pielii și organelor ORL. De regulă, medicamentul este prescris pentru o perioadă scurtă, iar în timpul tratamentului se recomandă monitorizarea stării copilului.
Ceftriaxonă
Ceftriaxona este utilizată în infecțiile bacteriene mai severe și se administrează injectabil. În timpul alăptării, medicamentul este utilizat doar la recomandarea medicului, dacă beneficiile estimate depășesc riscurile posibile.
Monural
Monural este prescris uneori femeilor care alăptează pentru cistită și alte infecții ale tractului urinar. Decizia privind continuarea alăptării după administrarea medicamentului se ia individual.
Sumamed
Sumamed conține azitromicină și este utilizat în timpul alăptării pentru infecții bacteriene ale aparatului respirator și organelor ORL. În timpul tratamentului este importantă respectarea dozei și duratei terapiei recomandate de medic.
Cum trebuie administrate corect antibioticele
Înainte de tratamentul cu antibiotice este necesar consultul și examinarea de către medic. Automedicația poate duce la consecințe neplăcute. Doar medicul poate alege corect preparatul, doza și durata tratamentului. Femeia care nu respectă recomandările medicale se expune riscurilor. Reducerea duratei tratamentului sau administrarea unei doze prea mici favorizează dezvoltarea rezistenței bacteriene. Astfel, la următoarea infecție antibioticul poate deveni ineficient.
Tratamentul trebuie prescris strict conform indicațiilor. Doza medicamentului este calculată în funcție de următorii factori:
- vârsta și greutatea femeii;
- timpul de eliminare a medicamentului din organism;
- funcția rinichilor și ficatului;
- bolile și afecțiunile asociate.
Nici creșterea dozei nu este permisă. Aceasta nu va face medicamentul mai eficient, însă poate provoca reacții adverse.
Printre reacțiile nedorite se numără:
- reacții alergice sub formă de erupții cutanate sau edem laringian;
- tulburări digestive – greață, vărsături, diaree;
- dureri abdominale;
- agravarea stării generale;
- afectarea funcției hepatice și renale;
- prezența glucozei în urină.
Nu trebuie prelungită durata administrării nici măcar pentru medicamentele compatibile cu alăptarea. Antibioticele acționează nespecific și inhibă și multiplicarea microflorei proprii. De aceea, consecințele pot include disbioză și candidoză vaginală.
Femeile cu predispoziție la candidoză sau cu formă cronică și recidive frecvente trebuie să prevină agravarea înainte de începerea tratamentului cu antibiotice. În perioada alăptării pot fi utilizate ovule cu Clotrimazol și Pimafucin.
Este recomandat ca antibioticele să fie administrate înainte de alăptare sau în timpul hrănirii copilului. Pentru absorbția medicamentului sunt necesare aproximativ 30 de minute, timp în care copilul poate fi hrănit. Până la următoarea masă, concentrația în sânge va atinge nivelul maxim și apoi va începe să scadă. Această schemă este eficientă pentru copiii mai mari, care mănâncă de aproximativ 5 ori pe zi. În cazul nou-născuților hrăniți la cerere, la fiecare 2–3 ore, momentul administrării antibioticului are o importanță mai redusă.
Mama trebuie să monitorizeze reacția și starea copilului pe durata tratamentului. Dacă apar reacții alergice sau erupții cutanate, este necesar consultul pediatrului.
Medicul curant trebuie să schimbe preparatul sau poate fi necesară întreruperea temporară a alăptării.
După tratamentul mamei, copilul poate prezenta tulburări de scaun. În cazul apariției simptomelor, este necesar consultul pediatrului. Acesta poate recomanda preparate pentru refacerea microflorei intestinale a copilului.
Care sunt riscurile antibioticelor interzise
Antibioticele incompatibile cu alăptarea sunt periculoase în primul rând pentru sugar. Alăptarea trebuie întreruptă dacă sunt prescrise preparate din următoarele grupe:
- Tetraciclinele (Doxiciclină). Afectează procesul de formare a țesutului osos și sunt toxice pentru sugar, inclusiv în timpul sarcinii.
- Lincosamidele, reprezentate de Lincomicină. Sunt prescrise pentru infecțiile purulente provocate de stafilococi și streptococi și pot provoca candidoză digestivă, leucopenie și trombocitopenie.
- Fluorochinolonele sunt utilizate pentru bolile sistemului urinar, însă la copiii mici pot afecta formarea țesutului conjunctiv al articulațiilor.
- Sulfonamidele provoacă tulburări ale funcției hepatice la sugar.
- Aminoglicozidele (Gentamicină și Amikacină) au efect toxic asupra auzului, rinichilor și vederii.
- Fosfomicina. Nu face parte din grupele clasice de antibiotice, este utilizată în cistite și uretrite și este toxică pentru copil.
Pe durata tratamentului cu aceste antibiotice, laptele matern este înlocuit cu formule artificiale. Pentru menținerea lactației, femeia poate mulge regulat laptele. După încheierea tratamentului este necesară o pauză de până la 3–4 zile pentru eliminarea completă a antibioticului din organism. Medicamentele compatibile cu lactația, administrate în doza corectă, sunt sigure și nu necesită întreruperea alăptării.
Este necesară mulgerea laptelui în timpul tratamentului cu antibiotice?
Atunci când sunt utilizate antibiotice compatibile cu alăptarea, mulgerea laptelui nu este, de regulă, necesară. În majoritatea cazurilor, femeia poate continua alăptarea conform programului obișnuit.
Dacă medicul prescrie un preparat contraindicat în lactație, alăptarea poate trebui întreruptă temporar. În această perioadă, mulgerea regulată ajută la menținerea producției de lapte până la finalizarea tratamentului.
Nu este recomandată trecerea copilului la formulă sau întreruperea alăptării fără consultul unui specialist. Decizia depinde de medicamentul utilizat, doză și vârsta copilului.
După încheierea tratamentului, medicul poate recomanda așteptarea unei anumite perioade până la eliminarea completă a substanței active din organism. Doar ulterior alăptarea poate fi reluată integral.
Întrebări frecvente
Ce antibiotice sunt permise în timpul alăptării?
În timpul alăptării, medicul poate prescrie anumite peniciline, cefalosporine și macrolide. Alegerea preparatului depinde de tipul infecției, vârsta copilului și starea femeii.
Se poate continua alăptarea în timpul tratamentului cu antibiotice?
În multe cazuri, alăptarea poate continua chiar și în timpul tratamentului cu antibiotice. Totuși, unele preparate necesită întreruperea temporară a alăptării sau alegerea unei alternative.
După cât timp antibioticul ajunge în laptele matern?
Multe antibiotice pătrund în laptele matern chiar după prima doză administrată. Concentrația depinde de substanța activă, doză și intervalul de timp scurs după administrare.
Cum poate fi observat efectul antibioticului asupra copilului?
La copil pot apărea erupții cutanate, scaune moi, colici, agitație sau candidoză orală. În astfel de situații trebuie consultat pediatrul și menționat medicamentul administrat de mamă.
Ce antibiotice nu trebuie administrate în timpul alăptării?
Unele preparate antibacteriene sunt contraindicate în lactație din cauza riscului de reacții adverse la copil. Pericolul poate fi asociat cu afectarea intestinelor, auzului, ficatului sau procesului de formare a țesutului osos.
