De ce antibioticele sunt inutile în cazul infecțiilor respiratorii virale acute (IRVA)
Odată cu venirea sezonului rece, termenul „IRVA” (infecție respiratorie virală acută) este tot mai des întâlnit. Mulți numesc această afecțiune „răceală”, însă în majoritatea cazurilor este vorba exact despre IRVA. Nu există un medicament universal împotriva acestor infecții, din cauza naturii virusurilor. Ele se deosebesc fundamental de bacterii și nu trăiesc independent, ci pătrund în celule. Pentru a le opri multiplicarea, un medicament ar trebui să intre în celulă și să acționeze asupra virusului fără a distruge celula însăși. În plus, virusurile suferă mutații rapide, ceea ce complică dezvoltarea tratamentelor antivirale.
Ce este IRVA
Infecția respiratorie virală acută este un diagnostic colectiv. Boala poate fi provocată de numeroase tipuri de virusuri. Deoarece simptomele sunt adesea similare (nas înfundat, tuse, durere în gât), medicii folosesc diagnosticul general de IRVA fără a identifica prin analize virusul exact.
Diversitatea virusurilor explică și diferențele de manifestare. De exemplu:
- Rinovirusurile provoacă de obicei simptome ușoare: nas care curge, strănut, stare generală de disconfort.
- Virusurile gripale determină o stare mai severă, cu febră mare, intoxicație și dureri musculare.
- Adenovirusurile pot afecta nu doar căile respiratorii, ci și ochii (conjunctivită) sau sistemul digestiv.
Diferența dintre IRVA și BRA
BRA (boală respiratorie acută) este un termen mai larg, care include atât infecțiile virale, cât și cele bacteriene. IRVA este o subcategorie a BRA, determinată exclusiv de virusuri (gripă, paragripă, rinovirusuri, adenovirusuri etc.).
De ce antibioticele nu sunt necesare
Cauza IRVA sunt virusurile. Antibioticele acționează asupra structurilor celulelor bacteriene, care nu există la virusuri sau la celulele umane. Prin urmare, antibioticele nu influențează virusurile și nu accelerează vindecarea.
Majoritatea IRVA se vindecă de la sine în 5–10 zile, cu terapie de susținere: hidratare, odihnă, antipiretice la nevoie.
Riscurile utilizării necontrolate a antibioticelor
- perturbarea florei intestinale;
- reacții alergice;
- suprasolicitarea ficatului și rinichilor;
- dezvoltarea rezistenței bacteriene.
Uneori, pe fondul scăderii imunității, la IRVA se poate adăuga o infecție bacteriană (angină, otită, sinuzită, pneumonie). În aceste cazuri, doar medicul decide asupra tratamentului, pe baza simptomelor și analizelor.
Semnele unei infecții bacteriene asociate
- Febră persistentă peste 38–38,5 °C mai mult de 5–6 zile.
- „A doua fază” a bolii: după o ameliorare temporară, starea se agravează din nou.
- Simptome locale severe: durere intensă în ureche, secreții purulente nazale peste 7–10 zile, depozite pe amigdale, durere acută în gât, dificultăți de respirație, tuse cu spută purulentă, dispnee.
- Agravarea stării generale: slăbiciune accentuată, pierderea apetitului, cefalee, dezorientare.
De ce IRVA nu trebuie „dusă pe picioare” și cine este în grupul de risc
În timpul bolii, organismul luptă activ cu virusul și are nevoie de resurse. Lipsa odihnei afectează imunitatea și poate suprasolicita inima, crescând riscul de complicații.
Somnul este esențial, deoarece în această perioadă sistemul imunitar produce citokine – proteine care influențează atât somnul, cât și răspunsul imun. Deficitul de somn reduce producția lor, scade nivelul anticorpilor și al celulelor imunitare, făcând organismul mai vulnerabil.
Deși majoritatea IRVA se tratează simptomatic și trec de la sine, ele pot duce la complicații grave. Anumite virusuri agresive (de exemplu, unele tulpini gripale) pot afecta direct organe vitale: plămânii (pneumonie virală) sau mușchiul inimii (miocardită). În plus, căile respiratorii slăbite devin teren propice pentru infecții bacteriene secundare, care pot provoca pneumonie severă.
Categoriile cu risc crescut
- persoanele în vârstă (peste 65 de ani);
- pacienții cu boli cronice (diabet, astm, insuficiență cardiacă, boli renale cronice, BPOC);
- persoanele cu imunitate slăbită (de exemplu, după chimioterapie).
Pentru aceste grupuri, monitorizarea atentă a stării și prezentarea imediată la medic în caz de agravare (dispnee, febră persistentă, dureri toracice) sunt critice.
