Inima poate bate prea repede, prea rar sau își poate pierde din când în când ritmul obișnuit. Totuși, nu orice aritmie este periculoasă și nu toate necesită tratament: în unele cazuri, tulburarea de ritm nu are niciun efect asupra sănătății.
Ce este aritmia
Inima se contractă datorită unor impulsuri electrice. „Centrul de pornire” principal se află în nodul sinusal — o zonă de țesut situată în atriul drept. Acesta generează semnalele și stabilește ritmul cardiac. Semnalele traversează sistemul de conducere, care transmite comanda de la o parte a inimii la alta. Datorită acestui mecanism, atriile și ventriculele se contractă în ordinea corectă, iar sângele circulă normal prin organism.
În cazul aritmiei, acest mecanism este perturbat: inima poate bate prea repede, prea rar sau neregulat. Aritmia nu este o singură boală, ci denumirea generală a unui grup larg de tulburări ale ritmului cardiac.
„Modificarea frecvenței sau a ritmului bătăilor inimii poate fi atât o particularitate inofensivă, cât și o afecțiune care necesită tratament. Pericolul aritmiei constă în perturbarea funcției normale de pompare a inimii. Acest lucru poate duce la lipsa de oxigen la nivelul țesuturilor și organelor, la formarea cheagurilor de sânge și, ca urmare, la infarcte (nu doar la nivelul inimii), insuficiență cardiacă și oprirea bruscă a circulației sângelui.”
Tipuri de aritmie
Există mai multe tipuri de tulburări ale ritmului cardiac.
- Tahicardia — stare în care pulsul, în repaus, depășește 100 de bătăi pe minut. Pot apărea senzații neplăcute, însă tahicardia nu indică întotdeauna o boală: pulsul crește în mod normal în timpul efortului fizic, al stresului sau al creșterii temperaturii corpului.
- Bradicardia — reprezintă scăderea frecvenței bătăilor inimii sub 60 pe minut, cauzată de încetinirea activității nodului sinusal sau a sistemului de conducere al inimii. Este întâlnită frecvent la sportivii de performanță, pentru care un puls mai lent este considerat normal, însă la persoanele obișnuite poate fi un semn al unor afecțiuni cardiace sau tiroidiene.
Tipul concret de tulburare de ritm depinde de locul exact din inimă în care apare impulsul electric anormal și de modul în care acesta se răspândește.
- Fibrilația atrială (aritmia „mocnită”). Este unul dintre cele mai periculoase și frecvente tipuri de aritmie, care poate duce la formarea cheagurilor de sânge, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă. Pereții inimii încep să tremure haotic și rapid, iar pulsul devine neregulat.
- Flutterul atrial. Este asemănător fibrilației atriale, însă în acest caz inima bate foarte rapid (până la 250–350 de bătăi), dar relativ ritmic.
- Tahicardia supraventriculară (tahicardia paroxistică supraventriculară). Reprezintă episoade de bătăi foarte rapide ale inimii, cauzate de o tulburare a activității electrice din zonele inimii situate deasupra ventriculelor. Acest tip de aritmie poate începe fără o cauză vizibilă și se poate opri la fel de brusc. În acest moment, pulsul poate ajunge la 150–220 de bătăi pe minut.
- Tahicardia ventriculară. Este o accelerare a bătăilor inimii, care își are originea în camerele inferioare ale inimii (ventriculele). Semnalele electrice din aceste zone sunt generate anormal de rapid, ceea ce perturbă ritmul cardiac. Acest tip de tahicardie este periculos, în special atunci când este de lungă durată sau apare pe fondul unei afecțiuni structurale a inimii.
- Fibrilația ventriculară. Este cea mai periculoasă și mai gravă formă. Mușchii inimii se contractă atât de rapid și dezordonat, încât organul încetează să mai pompeze sânge. Este o urgență medicală, care necesită asistență imediată.
- Blocurile cardiace (tulburări de conducere). Apar atunci când impulsul electric ce determină contracția inimii este încetinit sau blocat complet pe traiectul său.
- Extrasistolele. Sunt contracții premature ale inimii, resimțite uneori ca o „bătaie ratată” sau ca senzația unei pulsații sărite. Acest fenomen apare din când în când la mulți oameni și, de regulă, dispare de la sine, însă, în cazuri rare, contracțiile premature pot fi cauzate de o boală sau de o afectare a inimii.
„Printre formele inofensive se numără aritmia sinusală, care este adesea legată de respirație și este considerată normală la tinerii sănătoși și la sportivi. De asemenea, extrasistolele fără simptome — contracțiile cardiace premature — de regulă nu afectează sănătatea, dacă sunt rare și nu afectează funcționarea inimii. În schimb, fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardiile paroxistice, blocurile complete și bradicardia pronunțată necesită tratament, fie de urgență, fie planificat.”
De ce apare aritmia
Aritmia poate fi asociată cu afecțiuni ale sistemului cardiovascular, tulburări metabolice, dezechilibre electrolitice, medicamente și alți factori.
Cel mai adesea, tulburările de ritm cardiac sunt legate de:
- boala cardiacă ischemică;
- infarctul miocardic;
- insuficiența cardiacă;
- bolile valvelor cardiace;
- malformațiile cardiace congenitale;
- hipertensiunea arterială.
Funcționarea inimii poate fi influențată și de afecțiuni care nu sunt direct legate de sistemul cardiovascular. De exemplu:
- bolile glandei tiroide;
- dezechilibrul nivelului de potasiu și magneziu din sânge;
- boala cronică de rinichi;
- diabetul zaharat;
- obezitatea;
- apneea în somn.
Uneori, tulburarea ritmului cardiac este provocată de consumul de alcool, lipsa somnului, stresul intens, anumite medicamente și, în unele cazuri, de fumat. Totuși, nu întotdeauna este posibil să se stabilească exact cauza.
Simptomele aritmiei
Printre cele mai frecvente simptome ale aritmiei se numără:
- senzația că inima bate neregulat, prea repede sau, dimpotrivă, prea rar;
- slăbiciune și oboseală rapidă;
- amețeli și stare de leșin iminent;
- episoade de pierdere a cunoștinței;
- respirație dificilă;
- disconfort sau durere în piept.
Important. Adesea, pacienții nu resimt deloc modificări în funcționarea inimii, iar aritmia este descoperită întâmplător în timpul unei electrocardiograme de rutină. Este important să nu se renunțe la controalele medicale periodice și la examenele profilactice.
Cum se diagnostichează aritmia
Chiar și atunci când pacientul se simte bine și tulburările de ritm apar rar, este important să fie efectuate investigații pentru a stabili cauza și tipul aritmiei. În acest scop se realizează:
- Electrocardiograma (ECG) — permite evaluarea activității electrice a inimii și identificarea tulburărilor de ritm.
- Monitorizarea Holter — este o electrocardiogramă de lungă durată, în cadrul căreia activitatea inimii este înregistrată timp de 24 de ore sau mai mult. Metoda ajută la depistarea aritmiilor care apar periodic și care nu sunt întotdeauna vizibile în timpul unei consultații obișnuite.
- Ecocardiografia (ecografia inimii) — este necesară pentru a verifica structura inimii, funcționarea valvelor și starea mușchiului cardiac.
- Analizele de sânge — pot fi necesare pentru identificarea cauzelor aritmiei.
Cum se tratează aritmiile
Strategia și amploarea tratamentului depind de tipul aritmiei, de cauzele acesteia, de intensitatea simptomelor și de starea generală a pacientului. Nu există o terapie universală, valabilă pentru toate cazurile.
Tratamentul medicamentos
Medicul poate prescrie preparate care influențează ritmul cardiac. Printre acestea se numără:
- medicamente antiaritmice, care previn aritmia sau ajută la restabilirea și controlul ritmului normal;
- medicamente care reduc riscul de formare a cheagurilor de sânge, precum anticoagulantele;
- medicamente pentru tratarea afecțiunilor asociate, care pot provoca tulburări ale ritmului cardiac.
Schimbarea stilului de viață
Unele tipuri de aritmie pot duce la oprirea inimii, infarct sau accident vascular cerebral. Pentru a reduce riscul general, Asociația Americană a Cardiologilor recomandă respectarea principiilor unui stil de viață sănătos:
- menținerea unei greutăți normale;
- practicarea regulată a activității fizice;
- controlul tensiunii arteriale;
- renunțarea la fumat;
- limitarea consumului de alcool;
- respectarea unui program de somn adecvat;
- controlul nivelului de zahăr din sânge.
Aceste măsuri nu permit vindecarea completă a aritmiei, dar pot reduce efortul depus de inimă și pot diminua riscul de complicații.
Tratamentul chirurgical al aritmiei
Dacă medicamentele nu reușesc să stabilizeze ritmul cardiac, se apelează la metode intervenționale și chirurgicale.
Cardioversia
Pacientului i se administrează sedare sau anestezie, iar apoi, prin intermediul unor plăcuțe aplicate pe piept, se transmite un scurt șoc electric. Acesta întrerupe ritmul electric patologic și ajută la restabilirea ritmului cardiac normal, iar inima începe din nou să bată corect. Procedura este indicată în cazul fibrilației atriale, atunci când este necesară restabilirea rapidă a ritmului sau când tratamentul medicamentos obișnuit nu mai are efect.
Ablația prin cateter cu radiofrecvență
Este o intervenție minim invazivă, prin care medicii localizează și cauterizează sursa aritmiei din inimă. Chirurgul distruge, punctual, zona de țesut implicată în apariția sau menținerea aritmiei, folosind energie de radiofrecvență sau, în cazul crioablației, frigul. În acel loc se formează o cicatrice, care nu mai permite trecerea impulsurilor electrice suplimentare.
Stimulatorul cardiac
Un dispozitiv miniatural este implantat sub piele, în zona claviculei, iar firele acestuia sunt conectate la inimă. Stimulatorul monitorizează permanent pulsul. Atunci când dispozitivul detectează o tahicardie ventriculară periculoasă sau o fibrilație ventriculară, transmite un șoc electric pentru restabilirea ritmului normal.
Defibrilatorul-cardioverter
Acest dispozitiv protejează pacientul împotriva opririi bruște a inimii, în cazul tipurilor periculoase de tahicardie. Este implantat sub piele, similar unui stimulator cardiac, dar funcționează diferit. Dispozitivul monitorizează ritmul cardiac non-stop, iar dacă inima începe să tremure haotic, aparatul transmite un șoc electric și restabilește ritmul normal.
Bypass-ul coronarian
Este o operație pe cord deschis, efectuată atunci când aritmia apare din cauza unei circulații sanguine deficitare. Chirurgul prelevează un segment dintr-o venă sănătoasă (de obicei de la nivelul piciorului) și îl grefează pentru a ocoli zona blocată. Astfel, sângele curge din nou liber spre inimă, ischemia dispare, iar tulburările de ritm încetează.
„Dacă medicamentele nu sunt eficiente, dacă există intoleranță sau efecte secundare severe, alegerea se îndreaptă spre tratamentul chirurgical. De asemenea, tactica de tratament poate fi influențată de afecțiuni asociate grave. În cazul unui risc ridicat de moarte subită cardiacă, cauzat de aritmii ventriculare periculoase, poate fi necesară implantarea unui defibrilator-cardioverter. Pentru anumite tipuri de aritmie, ținând cont de dorința pacientului (dacă acesta nu vrea să ia medicamente toată viața), se recurge la ablație.”
Poate fi prevenită aritmia
Eliminarea completă a riscului de a dezvolta aritmie nu este posibilă, însă un stil de viață sănătos ajută la reducerea probabilității apariției multor afecțiuni cardiace.
Pentru prevenție, este important:
- verificarea regulată a tensiunii arteriale;
- efectuarea investigațiilor medicale periodice, în special în prezența factorilor de risc;
- tratarea la timp a bolilor cardiace și vasculare;
- controlul diabetului zaharat;
- menținerea activității fizice;
- evitarea consumului excesiv de alcool.
Aritmia este o tulburare a funcționării inimii, în cadrul căreia se modifică frecvența sau ritmul bătăilor cardiace. Uneori este temporară și lipsită de pericol, dar în alte cazuri poate duce la consecințe grave, inclusiv accident vascular cerebral sau oprirea bruscă a inimii.
Dacă apar bătăi neregulate frecvente ale inimii, episoade de puls accelerat, amețeli, stare de leșin iminent sau pierderea cunoștinței, este important să te adresezi unui medic.
