Cum este diagnosticat sindromul de apnee în somn?

Tulburările de somn și insomnia afectează din ce în ce mai mulți oameni, indiferent de vârstă sau sex. Cauzele care au condus la creșterea incidenței sindromului de apnee în somn sunt multiple, iar cei mai frecvenți factori implicați sunt obezitatea, tulburările endocrine, precum și consumul excesiv de alcool, fumatul sau consumul de medicamente sedativ-hipnotice. Tulburările de somn severe, în care respirația se oprește pentru câteva secunde, de mai multe ori pe parcursul nopții, sunt din ce în ce mai întâlnite la populația adultă, transmite digi24.ro

Somnul neodihnitor, trezirile frecvente în timpul nopții, somnolența excesivă pe parcursul zilei, lipsa de concentrare la locul de muncă, sforăitul puternic, durerile de cap matinale stările depresive, anxioase sau tulburările ciclului menstrual sunt principalele simptome care apar în sindromul de apnee în somn. Pauzele respiratorii frecvente din timpul nopții afectează calitatea somnului și cantitatea de oxigen care ajunge la țesuturi, inclusiv la nivel cerebral, afectând calitatea vieții de zi cu zi și crescând semnificativ riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare sau neurologice.

Nediagnosticat și netratat la timp, sindromul de apnee în somn duce la apariția unor probleme grave de sănătate de tipul tulburărilor de personalitate, hipertensiunii arteriale, insuficienței cardiace, fibrilației atriale sau a altor afecțiuni cardiovasculare. Pacienții cu această tulburare de somn pot adormi în situații inadecvate, la locul de muncă sau chiar la volan, cu posibile consecințe grave, care pun în pericol atât viața acestora, cât și pe a celor din jur.

Sindromul de apnee în somn este cel mai frecvent diagnosticat de medicul pneumolog cu supraspecializare în somnologie, în urma realizării unei investigații complexe numite polisomnografie. Pe parcursul procedurii, cu ajutorul unor echipamente speciale, se înregistrează calitatea somnului și se evaluează activitatea cerebrală din timpul somnului, frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, fluxul nazal, saturația de oxigen din sânge, nivelul de dioxid de carbon din aerul expirat și mișcările globilor oculari și ale membrelor.

Raportul polisomnografic indică amănunțit durata și stadiile somnului, efortul respirator, apneea sau hipopneea cu perioadele de absență a fluxului respirator, efortul cardiac și variațiile de dioxid de carbon, pentru identificarea hipoventilației de somn. Medicul cu competență în somnologie analizează datele astfel obținute și stabilește diagnosticul.