Tradiții versus superstiții la botez

Botezul este primul pas făcut de un nou-născut în lumea spirituală. Acest eveniment are multe tradiții, dar și superstiții, care se transmit din gură în gură, de la o generație la alta. În acest articol vă prezentăm ce tradiții la botez avem și ce superstiții se vehiculează, iar voi deja alegeți ce să respectați și în ce să nu credeți.

Tradițiile legate de sfânta taină a botezului

Biserica orânduiește ca botezul să se facă între 7 și 40 de zile de la naștere, cu excepția nou-născuților cu probleme de sănătate.

Chiar și așa, în prezent părinții obișnuiesc să aștepte câteva luni până la creștinare, din diferite rațiuni personale. Preoții descurajează acest lucru, atât din pricina riscului că bebelușul s-ar putea îmbolnăvi necreștinat, cât și din cauza incomodității săvârșirii Tainei, deoarece copilul mare este dificil de cufundat în cristelniță.

Botezul poate fi înfăptuit doar de un preot sau un episcop, doar în biserică (în pridvor, în pronaos sau într-o încăpere anume rânduită din curtea bisericii).

În prima parte a slujbei de Botez, se înfăptuiesc lepădările (exorcismele), când nașul se așează cu fața la apus și declară de trei ori că se leapădă de necurat.

Copilul este întors apoi cu fața la răsărit și nașul declară, tot de trei ori, că se unește cu Hristos, apoi rostește Crezul cu voce tare.

În a doua parte a slujbei, preotul sfințește apa și o toarnă întreit în cristelnița sfințită cu untdelemn. Urmează cea mai importanta parte a Botezului, afundarea întreită a copilului în cristelniță. Noul creștin se înfășoară apoi în pânză albă și este uns de preot cu Sfântul și Marele Mir pe frunte, piept, mâini și picioare.

Preotul tunde apoi perii capului bebelușului în chipul Crucii, semn că s-a lepădat de omul cel vechi și s-a îmbrăcat în cel nou. Nou-născutul este dus în fața Sfântului Altar și este împărtășit cu Trupul și Sângele lui Hristos.

Superstițiile legate de botez

Dacă tradițiile bisericești sunt impuse de religie, atunci superstițiile legate de botez sunt luate în seamă de părinți în funcție de obiceiurile moștenite de la generațiile trecute. Superstițiile nu au nicio legătură cu religia, deși sunt integrate de multe ori în ritualul de creștinare a unui nou-născut. Zicala „câte bordeie, atâtea obiceie” se aplică perfect în acest caz.

Iată câteva superstiții în care cred părinții din diverse zone:

• Apa în care a fost botezat copilul trebuie să fie aruncată la rădăcina unui copac; în caz contrar, micul creștin va fi însoțit de ghinion;

• Copilul nu trebuie să fie botezat cu numele unei rude decedate, altfel „nu va avea nici el zile”;

• În timpul creștinării în biserică este bine să se pună bani în cristelniță, pentru ca nou-născutul să aibă noroc în viață;

• Copilul nu trebuie să fie strigat pe nume înainte de botez, altfel va fi „atacat” de spirite rele, îi va merge rău în viață etc.;

• În cădița în care copilul este scăldat după botez este bine să se afle o serie de obiecte care să-i aducă noroc pe toate planurile (petale de trandafiri, uleiuri parfumate, un bănuț prețios, miere, orez, o verighetă sfințită, un ou, mir, ardei iute, lapte dulce, mărar, mentă, semințe de cânepă, aghiazmă, sare etc.);

• Nașul trebuie să sărute copilul pe chip înainte de botez, pentru ca cel mic să aibă gropiță în obraz;

• Fașa de botez nu trebuie să fie prea lungă sau prea scurtă, altfel copilul se va căsători prea devreme sau prea târziu;

• Sub cădița în care copilul este îmbăiat după botez trebuie să se așeze cărți, pentru ca cel mic să învețe bine la școală;

• Lumânarea de botez trebuie să fie decorată cu flori de crin, crenguță de brad și floarea-miresei (pentru spor, sănătate și dezlegarea cununiilor);

• Din banii câștigați de părinți la botez este bine să se cumpere o căldare, pentru o viață cât mai lungă a copilului;

• În apa băiței de mir se pune o bucată de pâine și una de slănină, astfel încât copilul să crească sănătos și voinic;

• Nașii trebuie să-i dăruiască nou-născutului un obiect din aur, care va feri copilul de orice lucru care ar putea să-l afecteze în viață;

• În cădița în care face un băiețel baie după botez, nașa trebuie să pună doua nuci mari și aspectuoase, ca să se dezvolte bine copilul în zona intimă;

• Părinții trebuie să se spele cu apa în care a fost îmbăiat copilul după botez, să li se întărească oasele;

• După botez, copilul nu trebuie să fie schimbat până a doua zi și nici sărutat.

De altfel, preoții se dezic de obiceiurile din popor într-o mare măsură, păstrând doar simbolic unele obiceiuri considerate a fi sfinte pentru ceremonia botezului.

Astfel, preoții spun ca fașa de botez este important să fie albă, iar dimensiunea sa nu are nicio relevanță. Cruciulița de botez nu trebuie să fie dintr-un material prețios, iar bijuteriile dăruite copilului sau părinților nu au nicio legătură cu Taina Botezului.

Cât despre scăldătoarea de a doua zi, sfinții părinți nu încurajează introducerea obiectelor în cădiță cu rol de talisman, însă validează obiceiul apei aruncate la rădăcina unui copac, într-un loc curat, deoarece conține sfințenie.

Informații: copilul.ro

Foto: voskresenie-tomsk.ru; yau.ro