De ce unii copii merg mai târziu decât alții. Cum îl poți ajuta!

“Cum? A împlinit un anișor și încă nu merge? Al meu e mai mic cu o lună, dar deja aleargă!” Dacă te numeri printre părinții tachinați cu acest gen de întrebări, îți propunem să citești acest articol pentru a te asigura că nu e nimic grav în această reținere, dar și pentru a oferi răspunsuri documentate atunci când ești întrebat de ce copilul tău nu a făcut încă primii pași.  

Conform cărților de pediatrie, majoritatea copiilor încep să meargă în jurul vârstei de 10-14 luni, cu toate că sunt excepții când copiii încep să facă primii pași la șapte luni, în timp ce alții la un an și jumătate, fără a exista probleme în dezvoltare.   

Întârzierea mersului nu indică o problemă (decât foarte rar)

Mai degrabă este vina geneticii. Unii copii merg mai devreme sau mai târziu, la fel ca și părinții lor, la aceeași vârstă. Constituția și temperamentul celui mic, la fel au un rol nu mai puțin important. Un copil energic și cu mai puține kilograme va face primii pași înaintea unuia mai plinuț. Încrederea în sine - unii copii sunt mai precauți din fire și vor face primii pași atunci când vor fi siguri că nu cad. Al tău din care categorie face parte?

Cum stă cu echilibrul?

Învățatul mersului presupune în primul rând dobândirea unui echilibru între coordonare, postură și forța fizică. Cu alte cuvinte, dacă copilul tău încă nu se poate ridica singur în picioare, nu poate rămâne în această poziție fără a se sprijini, și nu poate să-și transfere greutatea corpului de pe o parte pe alta și în față, înseamnă că nu este încă pregătit să meargă. Lisa Rivard, fizioterapeut pediatru în Hamilton, Ontario, sugerează părinților să fie atenți și la alte aspecte: micuțul utilizează în mod egal ambele părți ale corpului, se poate ridica și așeza de unul singur, se târăște în patru labe, se plimbă sprijinindu-se de mobilă, își susține greutatea trupului pe ambele picioare atunci când este susținut.

Cum îl poți ajuta (fără a-l forţa)

Cum? Să îl înveți mai întâi să se ridice. Așează-te în genunchi și invită-l să stea pe genunchii tăi. Ridică-ţi încet fundul până formezi un unghi de 90 grade între trunchi și gambe. În așa fel îți ajuți copilul să-și lase ușor greutatea în piciorușe. Rămâi în spatele lui și susține-l. Este o metodă care dă roade mai ales dacă vă aflați în fața unei canapele sau măsuțe, astfel, copilul va învăța să folosească obiectul staționar pentru a se ridica din poziție șezândă.

Semnul universal care indică că cel mic va face curând primul pas este gestul reflexiv de a duce mâinile în față pentru a împiedica căderea. Pentru aceasta țineți copilul ușor aplecat, astfel încât capul său să fie îndreptat spre podea.

Ține minte!

Bebelușii merg în momente de timp diferite și abordează stiluri de mers diferite: unii merg mai întâi de-a bușilea, în timp ce alții se ridică drept în picioare, sprijinindu-se de mobilier. Un lucru este sigur: micuțul tău va învăța să meargă în cele din urmă, însă în ritmul lui și nu al vecinilor de pe scară.   

Foto: ontmoetingscentrumjongeouders.nl; copiisimamici.ro