Prima vizită la oftalmolog cu bebeluşul tău

Un copil mic nu poate spune dacă are sau nu o afecţiune oculară (el vede!), nu poate aprecia dacă ambii ochi văd la fel sau dacă ,,muncesc" împreună.  Stabilirea calităţii vederii este dificil de realizat şi pentru părinţi (nu întotdeauna faptul că micuţul"observă scamele de pe covor" înseamnă că acuitatea lui vizuală este maximă pentru fiecare ochi în parte ). Singura modalitate corectă de a aprecia calitatea vederii şi starea de sănătate a ochiului este examinarea oftalmologică.

Majoritatea părinţilor ştiu că trebuie să aştepte până la 3 ani pentru prima vizita la oftalmolog. Complet fals! Identificarea precoce a problemelor vizuale este crucială, deoarece copiii răspund la tratament mai bine la o vârstă fragedă. Primul control trebuie să se desfăşoare în jurul vârstei de 6 luni. Următoarele verificări sunt la vârsta de 3 ani şi înainte să înceapă prima clasă – la 5 sau 6 ani. Copiii de vârstă şcolară trebuie examinaţi la fiecare doi ani, pentru a se vedea dacă au nevoie de corecţie optică; cei care poartă ochelari trebuie să facă control anual.

Prima oară la oftalmolog

Încă din maternitate medicul neonatolog face o examinare a ochilor copilului, în cadrul examenului clinic general, examinare reluată de pediatru la prima vizită.

Examinarea amănunţită a ochilor de către oftalmolog se face la orice vârstă şi nu este cazul să aşteptăm vârsta de 3 ani pentru primul control, şi nici nu este bine să lăsăm „problema să treacă de la sine” doar prin înaintarea în vârstă.

La cabinetul oftalmologic, nu uitaţi să spuneţi medicului despre următoarele (dacă este cazul):

• prematuritate

• dezvoltare motorie întârziată

• clipit excesiv

• frecarea frecventă a ochilor

• deviaţia ochilor („un ochi fuge”)

• copilul a avut deja un control la care s-a identificat o problemă.

• Problemele oftalmologice din familie.

La examenul din primul an de viaţă se urmăreşte aspectul de ansamblu al ochilor, coordonarea mişcărilor şi necesitatea de purtarea de ochelari. Sunt căutate de asemenea semnele unor afecţiuni importante - cataracta congenitală, glaucomul congenital.

Probleme cu vederea ce pot aparea la bebelusi

Ambliopia - vederea nu se dezvoltă normal la unul dintre ochi. Are multiple cauze şi apare fără să fie sesizată nici de copil nici de părinţi. În lipsa tratamentului în mica copilărie, ambliopia nu se mai poate trata iar ochiul ambliop rămâne cu un defect vizual permanent sau cu o tulburare a percepţiei spaţiale.

Strabismul - vederea încrucişată - este una dintre cauzele obişnuite de ambliopie şi trebuie tratată imediat ce apare, în aşa fel încât vederea şi legăturile dintre cei doi ochi să se dezvolte firesc.

Discromatopsia reprezintă capacitatea de a distinge culorile.

Infecții – Unii nou-născuți pot suferi de conjunctivită, deoarece se transmite de la mamă prin cordonul ombilical. Copiii mai mari pot obține această infecție a ochiului prin expunerea la persoanele infectate cu ea. Ochii infectați se prezintă roșii și umflați și au o secreție lipicioasă. Picăturile pentru ochi cu antibiotic pot fi date ca tratament,  numai de către medic.

Blocaj lacrimal – Lacrimile se scurg de-a lungul feței fără ca micuțul să plângă. În timpul plânsului, nara din partea afectată rămâne uscată. Unii copii se nasc cu o blocare de duct lacrimal și acești copii sunt predispuși la infecții oculare. În majoritatea cazurilor, canalul lacrimal se va deschide singur până bebelușul va împlini 1 an. Uneori, terapia de masaj a conductei ar putea fi necesară. Ocazional, oftalmologul va decide că trebuie să efectueze o procedura chirurgicală pentru deblocarea canalului lacrimal.

Cataracta –  Lentila ochiului în mod normal, este extrem de clară. Rar, copiii se nasc cu o cataractă – opacifiere parțială sau totală a cristalinului. Cataracta la sugari, de obicei, este diagnosticată de către medic.

Foto: etch.com