Medic pediatru despre decalotarea prepuțului la băieței: Rata acestor intervenții inutile crește din cauza incompetenței medicilor

Fimoza este o afecțiune medicală ce împiedică retragerea completă a prepuțului la baza glandului la băieți sau la persoane adulte, menționează medicul pediatru din România, Iulia Marina. Cuvântul fimoză derivă din grecescul phimos (= botniță). Termenul este ambiguu deoarece este folosit pentru a exprima atât o stare fiziologică în dezvoltarea individului (nu o boală), cât și o stare patologică (o stare ce creează probleme unei persoane).

Datorită lipsei de precizie a criteriilor de diagnosticare și necunoașterea dezvoltării firești a organului genital masculin, rata de intervenții inutile este încă crescută în România.

În cele ce urmează, voi trece scurt prin dezvoltarea normală a prepuțului, voi explica de ce diagnosticul de fimoză (ca stare patologică), este aproape în totalitate greșită la băieți și de ce nu se indică decalotarea prepuțului la sugari, atât de des practicată în România.

La naștere, prepuțul este aderent de capul penisului. Această conformație are funcția de a proteja penisul aflat în dezvoltare, de materiile fecale, bacterii și alți patogeni dăunători. Acest lucru este important mai ales în perioada folosirii scutecelor când bebelușul este mereu expus la propriile materii fecale.

Pe măsură ce copilul crește, prepuțul se va separa de gland. În timpul sau după procesul de separare, pot să apară conglomerate de celule epiteliale descuamate (moarte) sub formă de smegmă, care ajută la separarea prepuțului de gland, nu este „mizerie” și nu este necesară îndepărtarea ei. Se va elimina de la sine în timp prin orificiul îngustat.

Deschiderea prepuțului apare în timpul copilăriei și în adolescență, când există descărcări hormonale. Pe măsură ce nivelul hormonilor crește, țesutul dens fibros de la nivelul prepuțului este înlocuit cu un țesut mai elastic. Odată cu trecerea timpului și pe măsură ce se dezvoltă, un băiețel va începe să-și exploreze organele genitale și țesutul elastic va permite lărgirea orificiului prepuțial.

Aceasta se poate întâmpla la orice vârstă dar este rară la băieții sub 2-3 ani. De fapt, doar la 50% din băieții cu vârsta până la 6 ani se poate retracta prepuțul. Ceilalți 50% vor avea un prepuț retractabil între vârsta de 6 ani până la încheierea pubertății. Pentru unii băieți, neretractibilitatea prepuțului poate fi considerată normală și până la vârsta de 18 ani. Un studiu danez a arătat că vârsta medie a primei retracții fiziologice a prepuțului este la 10,4 ani.

Așadar, diagnosticul de fimoză reală (ca boală), este suprafolosit la băieței datorită eșecului în a distinge un prepuț îngust normal dezvoltat de o condiție patologică. Medicul trebuie să fie învățat să deosebească aceste două tipuri de fimoză astfel încât să se evite anxietatea părinților și trimiteri inutile la chirurgi.

Când este absolut sigur că fimoza copilului nu este patologică, este esențială liniștirea părinților și informarea despre normalitatea acestei condiții la vârsta lui. În unele situații, cauza nu este atât de clară, atunci când sugarul pare a avea dureri, disconfort la urinare sau balonizarea prepuțului în timpul urinării. În aceste cazuri, un consult la un chirurg pediatric este obligatoriu.

Fimoza reală apare, de regulă, când un bărbat postpubertar nu își poate decalota glandul sau ajunge să nu îl poată decalota și simte disconfort în timpul actului sexual.

Reguli pentru părinți:

1. Nu vă grăbiți să decalotați glandul penian al băiețelului dumneavoastră. Dacă ați făcut-o pentru că v-au recomandat medicii sau prietenii atunci nu renunțați la decalotare acum. Fisurile tegumentare s-au produs deja și fibroza s-a accentuat. Dacă nu continuați decalotarea, atunci se va produce așa numita fimoză cicatricială care mai devreme sau mai târziu va trebui operată. Dacă băiețelul nu mai acceptă decalotarea din pricina durerii, consultați un chirurg pediatru.

2. Părinții trebuie să știe că decalotarea glandului nu reprezintă o funcție necesară în copilărie. Decalotarea este destinată exclusiv relațiilor sexuale. Singura funcție a penisului în copilărie este micțiunea (eliminarea urinei). Cu alte cuvinte, dacă un băiețel urinează, atunci penisul său face exact ce trebuie să facă.

3. Trebuie să conștientizați că mai devreme sau mai târziu glandul se va decalota de unul singur.

4. Există băieței cu hipertrofie de prepuț (prepuț mărit) în care stagnează urina înainte de a fi eliminată, favorizând infecțiile. În acest caz, consultați un chirurg pediatru.

5. Dacă băiețeii prezintă inflamații frecvente ale prepuțului și ale glandului, așa zisele balano-postite, fără ca decalotarea să fi avut loc, e necesar de asemenea un consult chirurgical.

6. În cazul în care fimoza a fost diagnostică (cazuri foarte rare, dar există), noile modalități non-chirurgicale cu aplicații locale de steroizi și adezioliză sunt eficiente, sigure și ieftine în tratamentul fimozei la copil. Părinții trebuie să fie informați de existența acestor măsuri. Dacă într-adevăr chirurgia este necesară, se preferă tehnici conservative de chirugie plastică în locul circumciziei clasice.

Sursa: contraboli.ro