Diferențele de dezvoltare la fetițe și băieței

Fetele vorbesc mai repede, băieții mai târziu. Fetele merg mai repede, băieții mai târziu. Pubertatea apare mai repede la fete, mai târziu la băieți. Sunt doar preconcepții sau au legătură cu realitatea? Psihologul și psihoterapeutul Diana Roxana Onuțu le explică părinților tot ce trebuie să știe despre acest subiect. 

Numeroase studii arată că există o diferență în modul în care se dezvoltă creierul la cele două sexe. Fetele par să fie înclinate în mod natural mai mult spre un limbaj mai bogat, în timp ce băieții sunt mai practici și mai activi. „Însă, părerea mea este ca dincolo de aceste tendințe generale, educația și atitudinea părinților au o influența semnificativă asupra modului în care se dezvoltă un copil”, este de părere psihologul.

De exemplu, dacă un părinte îi spune fetiței că fetele nu se joacă cu mașinile, ci ascultă povești și iubesc prințesele, fetița respectivă va învăța, cumva mecanic, ce este acceptat să îi placă și ce nu. Ba chiar ascultând mai multe povești, va avea un limbaj mai bogat. Așadar, preconcepțiile părinților pot avea o influență foarte mare asupra alegerilor și înclinațiilor celor mici, atenționează psihologul.

Studiile vorbesc despre niște tendințe generale și nu spun nimic despre un copil anume sau despre altul. Atâta timp cât îi încurajăm pe cei mici să cunoască și să exploreze atât activități specifice sexului căruia aparțin, cât și celuilalt, cu atât vom încuraja alegeri mai informate și mai în concordanță cu ceea ce el reprezintă, cu nevoile sale specifice.

Există fete bune la sport și băieți buni la literatură, băieți care vorbesc devreme și fete care vorbesc târziu. „Din punctul meu de vedere, este mai important ce îi place copilului tău și mai puțin care sunt standardele sociale pentru un anumit sex. Desigur, nu putem nega influența hormonilor care fac ca fetele să intre la pubertate mai devreme, de exemplu. Fiecare sex are avantajele sale, pe de o parte, și dezavantajele, pe de altă parte. Asta nu înseamnă ca unii sunt mai buni decât ceilalți, suntem pur și simplu diferiți. Fiecare copil este unic și diferit în felul său și aceste generalități nu ar trebui luate drept reguli general valabile”, mai spune psihoterapeutul.

În ceea ce privește dezvoltarea limbajului, sunt anumite standarde pentru fiecare categorie de vârstă în care este de dorit ca un copil să se încadreze. De exemplu, până la vârsta de un an, se urmărește de obicei dacă cel mic repetă sunete făcute de alte persoane sau dacă repetă aceeași silabă de mai multe ori (ma ma ma) în imitație. La vârste mici (până la 2 ani), semne de îngrijorare ar putea fi absența imitației verbale, faptul că nu folosește denumiri pentru nici un obiect cu care intră în contact în mod uzual, faptul că nu arată spre obiecte atunci când i se cere, nu răspunde la instrucțiuni verbale de niciun tip (pot exista momente în care cel mic nu vrea să facă, este diferit de a nu înțelege sau a nu ști), nu folosește cuvinte de nici un fel pentru a-și comunica nevoile sau pentru a cere.

În cazul copiilor mai mari, câteva dintre semnele îngrijorătoare pot fi un limbaj telegrafic în care nu sunt asociate sau sunt asociate foarte rar 2-3 cuvinte, dificultatea de a răspunde sau de a pune întrebări, dificultatea de a pronunța anumite sunete (de obicei consoane), bâlbâiala. „Desigur, toate acestea sunt orientative, fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui. Diferența de câteva săptămâni sau luni între un copil sau altul nu consider că este un semn de îngrijorare. Este recomandat însă, ca părintele să se adreseze unui specialist dacă observă sau simte că ceva nu este în regulă. Cu cât acceptăm și acționăm mai devreme, cu atât este mai ușor de corectat”, mai recomandă psihologul.

Informații: totuldespremame.ro

Foto simbol: medicaldaily.com