Sfaturi pentru părinţii copiilor cu somn agitat

Sfaturi pentru părinţii copiilor cu somn agitat

„Nu vreau nani!” Cu siguranţă aţi auzit aceste cuvinte dacă aveţi copii. Oricât de obosit ar fi, nu prea spune că vrea în pătuţ. Comportamentul celor mai mulţi copii în cazul oboselii implică agitaţie şi plânsete, în nici un caz imediat somn. Aşa vă puteţi da seama, indiferent de vârstă, că sunt în pragul epuizării. E momentul să îi strângeţi în braţe şi să îi calmaţi. Vor adormi rapid şi se vor odihni câteva ore bune, fie că e zi sau întuneric. Dar relaţia cu somnul are o poveste specială.

La 2-3 ani, copilul mic vede somnul drept o despărţire de părinţi, ceea ce îi creează angoase. E motivul pentru care evită orele de somn şi din timpul zilei, dar şi pe cele din timpul nopţii. Va fi plângăcios şi greu de suportat dacă nu vă daţi seama că trebuie adormit cât mai rapid.

La 4-5 ani, apare deja frica de întuneric, frica de monştri sau frica de a rămâne singur. Şi iar nu vrea să meargă la culcare. La această vârstă însă puteţi vorbi normal cu un copil. Iar dacă acesta se simte în siguranţă cu voi (aceasta înseamnă să nu vă ieşiţi din fire şi să-l certaţi pentru orice nimic), vă va povesti despre temerile cu care se confruntă la fiecare oră de culcare. E nevoie doar să-l încurajaţi că nu are de ce să se teamă şi să-l ţineţi puţin în braţe înainte de culcare. Căldura unuia dintre părinţi este o adevărată terapie care se sfârşeşte cu un somn odihnitor. Indiferent de vârstă, dacă micuţilor le e frică de întuneric, umpleţi tavanul cu figurine fluorescente care se lipesc extrem de uşor şi astfel rezolvaţi imediat problema.

Pentru copiii mici care au renunţat la scutece, trebuie să lăsaţi în apropiere o oliţă. Însă e important să stea cât mai mult într-un pătuţ înalt decât să mişune prin cameră atunci când vor să-şi facă nevoile. În felul acesta, pot apărea accidentări sau micuţul poate decide de capul lui că vrea să plece la o plimbare nocturnă. Aşadar, e util să îi învăţaţi să vă strige când au nevoie la toaletă.

Şi în cazul copiilor de peste 5 ani ar fi utilă o oliţă pusă în afara camerei, dacă baia este departe. Astfel copilul nu va avea o pauză lungă de somn.

Indiferent de vârstă, copiilor le va plăcea cel mai mult să doarmă în patul părinţilor. Nu este un obicei bun pentru că nici copiii şi nici părinţii nu se vor putea odihni pe timpul nopţii. Copii se mişcă aproape permanent în timpul somnului şi astfel nu veţi putea să vă odihniţi aşa cum trebuie. Pe de altă parte, vor crea o relaţie de dependenţă între nevoia de somn şi afecţiunea părinţilor, care nu e sănătoasă pentru dezvoltarea lor.

Camera copiilor însă trebuie să fie lângă cea a părinţilor. Iar înainte de culcare, trebuie să îi mângâiaţi, să le spuneţi o poveste şi să îi asiguraţi în fiecare seară că sunteţi foarte aproape de ei şi că îi auziţi dacă au nevoie de ceva, că îi iubiţi şi ei sunt în perfectă siguranţă. În nici un caz nu luaţi copilul mare din patul lui, chiar dacă plânge sfâşietor. Doar calmaţi-l!

Ce fac noaptea când e bolnav? În perioadele când micuţii fac febră, când au nasul foarte înfundat şi pot ajunge în situaţia să nu mai respire uşor, aţi putea recurge la o concesie şi să dormiţi cu ei în pat. În felul acesta, schimbările de temperatură sau de ritm respirator pot fi uşor sesizate, chiar dacă şi voi veţi adormi în cele din urmă.

E demonstrat faptul că, dacă veţi adormi cu grija de a verifica respiraţia copilului sau temperatura acestuia, veţi simţi rapid vreo schimbare. Oricum, în timpul perioadelor în care sunt bolnavi, copilaşii au nevoie mai mult decât oricând de prezenţa fizică a părinţilor cât mai mare parte din timp. În plus, dacă fac febră, trebuie hidrataţi constant şi pe timpul nopţii şi e foarte dificil să vă plimbaţi dintr-o cameră în alta toată noaptea cu o sticlă de apă.

Şi în timpul perioadelor de spitalizare e recomandat să dormiţi cu cel mic în acelaşi pat. Pe de o parte, îi simţiţi rapid orice modificare de temperatură, de ritm cardiac sau de ritm respirator. Pe de altă parte, copilul e speriat de boală şi are nevoie de încrederea în părinte, iar în al treilea rând se află într-un mediu complet străin, cel mai probabil neprietenos.

Aşadar, chiar dacă ziua nu puteţi pleca de la serviciu ca să staţi aproape tot timpul alături de copil (e vorba de un copil mare care îşi poate satisface singur nevoile fiziologice), noaptea fiţi alături de el. Vorbim de această nevoie chiar şi în cazul unui adolescent. Frica de boală este extrem de puternică la toate vârstele şi se accentuează în timpul nopţii. Aşadar, o internare în spital care presupune ca micuţul să stea singur noaptea va fi o traumă psihologică care depăşeşte trauma fizică pentru care s-a impus îndepărtarea temporară de mediul familial.

Hormonul de creştere se secretă doar în perioadele de somn. Când dorm, cunoştinţele acumulate li se imprimă în memorie. Există două faze ale somnului. Într-una apare o relaxare totală, într-alta visează. Bebeluşii îşi petrec aproape jumătate din somn visând, dar această perioadă descreşte o dată cu vârsta. În adolescenţă, la fel ca adulţii, doar 20% din somn le e ocupat de vise. Atenţie! Un copil trezit prea devreme dimineaţa e privat de o parte din somnul cu vise şi va avea de suferit în privinţa intelectului.

 

Sursa: csid.ro; tion.ru

Adaugă comentariu