Tulburarea obsesiv-compulsivă vs. ticuri la copii: cum le recunoști și le diferențiezi corect

Diferența dintre tulburarea obsesiv-compulsivă și ticuri la copii

Te-ai întrebat vreodată ce face diferența dintre tulburarea obsesiv-compulsivă și ticuri la copii? De multe ori, e greu să le deosebești, dar înțelegerea acestor tulburări poate avea un impact major în abordarea corectă și în susținerea copilului.

Ambele afecțiuni implică comportamente repetitive, însă cauzele, manifestările și tratamentele recomandate sunt foarte diferite. Conform unui studiu realizat de Societatea Americană de Psihiatrie:

• Aproximativ 1-2% dintre copii sunt afectați de tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).
• Între 10-20% dintre copii pot prezenta ticuri, mai ales în primii ani de viață.

Înțelegerea diferențelor te va ajuta să identifici semnalele corect și să acționezi la timp.

Ce sunt ticurile și cum le recunoști?

Ticurile sunt mișcări sau sunete involuntare, repetitive, care apar brusc și sunt greu de controlat de către copil. Acestea sunt, de regulă, de scurtă durată, dar pot apărea frecvent.

Tipuri de ticuri

• Ticuri motorii: clipit excesiv, mișcări ale capului, strângerea dinților.
• Ticuri vocale: sunete sau cuvinte rostite involuntar.

Ticurile nu sunt cauzate de anxietate profundă, ci apar ca o descărcare de tensiune internă. Ele pot fi mai frecvente în perioadele de stres, oboseală sau emoție intensă.

De regulă, sunt tranzitorii și dispar până în adolescență, însă dacă persistă sau se agravează, este important să ceri sfatul unui specialist.

Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și cum se manifestă?

TOC implică prezența gândurilor intruzive (obsesii) și a comportamentelor repetitive (compulsii) pe care copilul simte că trebuie să le facă pentru a diminua anxietatea generată de acele gânduri.

Exemple de comportamente TOC la copii

• Spălarea repetată a mâinilor de teamă de contaminare.
• Verificarea frecventă a ușilor sau altor obiecte.

Spre deosebire de ticuri, TOC este asociat cu o anxietate profundă și afectează serios viața copilului: școala, activitățile zilnice și relațiile.

Diagnosticul se stabilește de către un medic specialist. TOC poate fi tratat eficient cu terapie cognitiv-comportamentală și, uneori, cu medicație.

Cum faci diferența între TOC și ticuri la copii?

Diferențele cheie dintre ticuri și TOC țin de:

• Controlul comportamentului: ticurile sunt involuntare; comportamentele din TOC sunt conștiente, dar greu de oprit.
• Motivația din spate: ticurile nu au legătură cu frica sau gânduri negative; TOC este strâns legat de anxietate și dorința de a preveni un pericol perceput.
• Evoluție în timp: ticurile pot dispărea; TOC are nevoie de intervenție terapeutică specializată.

Dacă observi comportamente repetitive asociate cu teamă, anxietate sau ideea de „a preveni ceva rău”, este indicat să consulți un psiholog sau psihiatru pediatric.

Este normal să fii îngrijorat când observi comportamente repetitive la copilul tău. Cheia este să înțelegi contextul și motivația acestor acțiuni.

Cu ajutorul informațiilor corecte și a sprijinului unui specialist, poți face diferența între ticuri și TOC și poți oferi copilului suportul de care are nevoie pentru o dezvoltare echilibrată.