Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) la copii

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune cronică care afectează milioane de copii și care continuă adesea la vârsta adultă. ADHD include o combinație de probleme persistente, cum ar fi dificultatea de a menține atenția, hiperactivitatea și comportamentul impulsiv, scrie sanoteca.md

Copiii cu ADHD se pot lupta, de asemenea, cu o stimă de sine scăzută, relații problematice și performanțe școlare slabe. Simptomele se atenuează uneori odată cu vârsta. Cu toate acestea, unele persoane nu își depășesc niciodată complet simptomele ADHD. Dar ei pot învăța strategii pentru a avea succes.

În timp ce tratamentul nu va vindeca ADHD, poate ajuta foarte mult la ameliorarea simptomelor. Tratamentul implică de obicei medicamente și intervenții comportamentale. Diagnosticul și tratamentul precoce pot face o mare diferență în ceea ce privește rezultatul.

Simptome

Caracteristicile principale ale ADHD includ neatenția și comportamentul hiperactiv-impulsiv. Simptomele ADHD încep înainte de vârsta de 12 ani, iar la unii copii, acestea sunt vizibile încă de la vârsta de 3 ani. Simptomele ADHD pot fi ușoare, moderate sau severe și pot continua până la vârsta adultă.

ADHD apare mai des la bărbați decât la femei, iar comportamentele pot fi diferite la băieți și la fete. De exemplu, băieții pot fi mai hiperactivi, iar fetele pot avea tendința de a fi liniștite și neatente.

Există trei subtipuri de ADHD:

• Predominant neatent. Majoritatea simptomelor se încadrează în categoria neatenție.
• Predominant hiperactiv/impulsiv. Majoritatea simptomelor se încadrează în hiperactivitate și impulsivitate.
• Combinat. Acesta este un amestec de simptome de neatenție și simptome hiperactive/impulsive.

Neatenția

Un copil care prezintă un tipar de neatenție poate să:

• nu acorde o atenție deosebită detaliilor sau să facă greșeli neglijente în temele școlare
•  aibă probleme în a rămâne concentrat în timpul temelor sau în joc
• nu asculte, chiar și atunci când i se vorbește direct
• aibă dificultăți în a urma instrucțiunile și să nu reușească să termine temele școlare sau treburile casnice
• aibă dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților
• evite sau să nu îi placă sarcinile care necesită un efort mental concentrat, cum ar fi temele pentru acasă
• piardă obiecte necesare pentru sarcini sau activități, de exemplu, jucării, teme școlare, creioane
• se lase ușor distras
• uite să facă unele activități zilnice, cum ar fi să uite să facă treburile casnice

Hiperactivitate și impulsivitate

Un copil care prezintă un tipar de simptome de hiperactivitate și impulsivitate poate să:

• se joace cu mâinile sau picioarele sau să le bată cu ele, sau să se agite în scaun
• aibă dificultăți în a rămâne așezat în clasă sau în alte situații
•  fie mereu în mișcare, în continuă mișcare
•  alerge sau să se cațere în situații în care nu este adecvat
• aibă dificultăți în a se juca sau a face o activitate în liniște
• vorbească prea mult
• răspundă pe nerăsuflate, întrerupându-l pe cel care îi pune întrebări
• aibă dificultăți în a-și aștepta rândul
• întrerupă sau să intervină în conversațiile, jocurile sau activitățile celorlalți

Majoritatea copiilor sănătoși sunt neatenți, hiperactivi sau impulsivi la un moment dat. Este tipic ca preșcolarii să aibă o atenție scurtă și să nu poată rămâne mult timp cu o activitate. Chiar și la copiii mai mari și la adolescenți, capacitatea de atenție depinde adesea de nivelul de interes.

Același lucru este valabil și în cazul hiperactivității. Copiii mici sunt energici în mod natural - adesea sunt încă plini de energie mult timp după ce și-au epuizat părinții. În plus, unii copii au pur și simplu în mod natural un nivel de activitate mai ridicat decât alții. Copiii nu ar trebui niciodată să fie clasificați ca având ADHD doar pentru că sunt diferiți de prietenii sau frații lor.

Copiii care au probleme la școală, dar se înțeleg bine acasă sau cu prietenii, probabil că se luptă cu altceva decât ADHD. Același lucru este valabil și pentru copiii care sunt hiperactivi sau neatenți acasă, dar ale căror lucrări școlare și prietenii nu sunt afectate.

Când trebuie să consultați un medic

Dacă vă îngrijorează faptul că copilul dumneavoastră prezintă semne de ADHD, consultați medicul pediatru sau medicul de familie. Medicul dumneavoastră vă poate îndruma către un specialist, cum ar fi un pediatru de dezvoltare-comportamentală, un psiholog, un psihiatru sau un neurolog pediatru, dar este important să faceți mai întâi o evaluare medicală pentru a verifica dacă există alte cauze posibile ale dificultăților copilului dumneavoastră.

Cauze

Deși cauza exactă a ADHD nu este clară, eforturile de cercetare continuă. Printre factorii care pot fi implicați în dezvoltarea ADHD se numără genetica, mediul înconjurător sau probleme ale sistemului nervos central în momente cheie ale dezvoltării.

Factorii de risc pentru ADHD pot include:

• Rude de sânge, cum ar fi un părinte sau un frate sau o soră, cu ADHD sau o altă tulburare de sănătate mintală
• Expunerea la toxine din mediul înconjurător - cum ar fi plumbul, care se găsește în principal în vopsea și țevile din clădirile mai vechi
• Consumul de droguri de către mamă, consumul de alcool sau fumatul în timpul sarcinii
• Naștere prematură

Deși zahărul este un suspect popular în ceea ce privește cauzarea hiperactivității, nu există nicio dovadă fiabilă în acest sens. Multe probleme din copilărie pot duce la dificultăți de menținere a atenției, dar acest lucru nu este același lucru cu ADHD.

Complicații

Copiii diagnosticați cu ADHD:

• De multe ori se luptă în sala de clasă, ceea ce poate duce la eșecuri academice și la judecarea de către alți copii și adulți
• Au tendința de a avea mai multe accidente și răniri de tot felul decât copiii care nu au ADHD
• Au tendința de a avea o stimă de sine scăzută
• Sunt mai predispuși să aibă probleme în interacțiunea cu colegii și adulții și să fie acceptați de aceștia

ADHD nu cauzează alte probleme psihologice sau de dezvoltare. Cu toate acestea, copiii cu ADHD sunt mai predispuși decât alții să aibă, de asemenea, afecțiuni precum:

• Tulburare opoziționistă sfidătoare, definită în general ca un model de comportament negativ față de persoanele autoritare
• Tulburare de comportament, marcată de un comportament antisocial, cum ar fi furtul, bătaia, distrugerea proprietății și rănirea oamenilor sau a animalelor
• Tulburare de dereglare a dispoziției perturbatoare, caracterizată prin iritabilitate și probleme de toleranță
• Tulburări de învățare, inclusiv probleme de citire, scriere, înțelegere și comunicare
• Tulburări legate de consumul de substanțe, inclusiv droguri, alcool și fumat
• Tulburări de anxietate, care pot provoca îngrijorare și nervozitate copleșitoare și includ tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
• Tulburări ale dispoziției, inclusiv depresia și tulburarea bipolară, care include atât depresia, cât și comportamentul maniacal
• Tulburarea de spectru autist, o afecțiune legată de dezvoltarea creierului care are un impact asupra modului în care o persoană percepe și socializează cu ceilalți
• Tulburarea de tic sau sindromul Tourette, tulburări care implică mișcări repetitive sau sunete nedorite (ticuri) care nu pot fi controlate cu ușurință

Prevenire

Pentru a ajuta la reducerea riscului de ADHD al copilului dvs:

• În timpul sarcinii, evitați tot ceea ce ar putea afecta dezvoltarea fătului. De exemplu, nu beți alcool, nu folosiți droguri recreative și nu fumați țigări.
• Protejați-vă copilul de expunerea la poluanți și toxine, inclusiv fumul de țigară și vopseaua cu plumb.
• Limitați timpul petrecut în fața ecranului. Deși încă nedovedit, ar putea fi prudent pentru copii să evite expunerea excesivă la televizor și jocuri video în primii cinci ani de viață.